BÂRLAD, ANUL 2054

          BÂRLAD, ANUL 2054 (Povestire SF-iu al dracului...!) Coborând din căruța pe pernă de aer, rămase surprins - nu mai recunoscu locurile, de parcă coborâse pe Marte, acolo unde deja mai fusese! Podul suspendat peste Kakaina, din oțel și sticlă, permitea să se vadă cât de serioși sunt localnicii în a deversa în apa cristalină, WC-urile proprii, dotate cu senzori de prea-plin și pulverizatoare cu unguent, la bideuri. Sub pod, niște ecologiști au montat un stăvilar, care oprește pet-urile, aflate în cantitate suficientă cât să permită funcționarea micuței fabrici de tocat plastic, ce asigura locuri de muncă pentru 24 de lucrători calificați în meseria de "operator plastifiant grad II". Sensul giratoriu de la piață fusese modificat și funcționa pe verticală, mașinile mergând pe spirala ascendentă, iar pietonii, pe cea descendentă. Însă, deocamdată, nu văzu pe nimeni, era prea devreme, la ora 11.20 a.m. cetățenii mai dormeau încă, după chefurile de peste noapte. Mirosul de grătar mai stagna în aer, fiecare balcon fiind dotat cu un grătar ultramodern, din titan. Arhitectura modernă înlocuiește acoperișurile în pante, lăsând loc celor țuguiate, tronconice sau trunchi de piramidă. Nu existau ferestre, care fuseseră bătute în cuie, pereții fiind din sticlă incasabilă, ca să suporte loviturile de sabie ninja sau de macheta. De văzut, nu se vede înăuntru, dar simțea că este urmărit cu atenție, părul lui portocaliu atrăgând privirile, precum vestele de salvare. Străzile aveau și bandă pentru biciclete, dar nu pricepu de ce aceasta era acoperită cu sticlă pisată, după cine știe, ce idee avangardistă. Străzile și bulevardele erau largi, pregătite să poată ateriza orice avion de pasageri pe ele, și păstrau amplasamentul micuțelor străduțe de odinioară, pline de gropi și dâmburi. Doar că acum gropițele din obrăjorii carosabilului erau figuri geometrice, adevărate opere de artă ale drumarilor, și nu era una singură, mai adâncă de 10 cm! Fu uimit de câtă precizie dădeau dovadă noii cetățeni, în gospodărirea orașului! De exemplu, guma de mestecat era colecționată de o bandă transportoare, care o ducea direct la fabrica de asfalt, nu se mai găsea lipită peste tot, ca în vremurile arhaice. O altă bandă era pentru gunoi, alta, pentru scuipat, de care nu se mai ocupau consilierii locali, ca în trecut. Omenirea avansase atât de mult, încât nu mai exista primar, alegeri, politică! Nu e minunat viitorul pe care ni-l pregătesc politicienii anului 2021?