(NEW!) Cu
câțiva ani în urmă, m-am nimerit în orașul Murgeni, care, atunci când era
comună, era chiar locuită de oameni de
bună credință. Cine a fost cu ideea să-l facă oraș, mai bine lua proiectul și îl
introducea silențios în...! De fapt, nu e vina nimănui că evoluția lucrurilor
involutive nu a ținut seamă de specificul populației din urbe, cu grad mare de
natalitate și apucături distructive.
Ce s-a petrecut atunci, este
binecunoscut multor cetățeni onești, datorită activităților fructoase și
fructifere, ale mass - media locală. Ceea ce nu s-a relatat, am să vă povestesc
eu, ariciul cel scârbit, martor ocular și binocular, al bătăii care a comasat
jandarmi și politiști din două județe.
Într-o dimineață de vară, străzile orașului
erau un pic mai fremătătoare decât media națională,veniseră cei plecați afară,
nu la muncă, ci la activități care excludea total munca!
Pe
strada care duce spre Blăgești, staborul era în toi! La primele ore ale
dimineții, strada mai era încă pietruită, iar oamenii, încă, parțial, liniștiți!
Mă refer la comunitatea majoritară! Minoritarii nu-și scoteau nasurile din
casă, experiența atâtor ani de conviețuire alături de vecinii majoritari și de
majoritatea vecinilor îi făcuseră înțelepți, mai bine viu în casa ta, decât
mort în țintirim sau operat de gușă, cu şişul, la spital!
-N-au, ăştia, nici o
treabă! Se deschide uşa, băgă plodu nasul şi mâna, ia ce-i trebuie din magazin,
afară e măsa şi alţi cinci ciurumeţi, ia mai zi ceva! explică un proprietar de magazin, dar în şoaptă, prin
jur mişună făpturi de basm, din alea, negative, cu urechi lungi, şi la propriu, şi la figurat! Unul ne priveşte încruntat, n-a dormit bine azi - noapte, i se
văd pe faţă urmele de la furcă! Trece, aruncând priviri dure, de sado-
masochist, nu-i place culoarea noastră, deşi am stat şi noi la soare!
-M-am săturat să
locuiesc aici, deşi aici m-am născut! ne
spune un poliţist comunitar, cu nasul în sticla de bere, e în timpul său liber, dar nu se observă că-i liber, mai degrabă pare coardă - încordată de pian. - Am
jurat să nu mai văd nimic, am copil acasă şi nu vreau să crească cu alt tată!
Mai ales că, să tot fie trei ani, l-am oprit pe unul care se furişa, lucru
extrem de suspect într-un orăşel ca la nostru, unde hoţii se laudă cu ce-au
prădat, la cârciumă. Furase ceva tot de la unul de-ai lor, dar n-a vrut să ne
lasă să-l întrebăm de sănătate, a trebuit să-l luăm pe sus şi să-l urcăm în
dubă! S-au adunat mai mulţi în jurul maşinii şi urlau la noi, că ce avem cu
săracu‘ omuleţ, că-i cuminte precum
căţălu’ lui Melinte! Numai că ne-am prins, nu-l vroiau
pentru ca să-l apere, ci ca să-l judece ei! După ce am şters-o, altă belea,
ne-a dat în judecată pentru sechestrare, că l-am dus cu maşina, fără voia
lui! Doi ani am făcut naveta la Iaşi, la
două săptămâni, să dau cu subsemnatul pentru răpire de nevinovat! A dracului
lege, care apără infractorii! Başca faptul că s-au îndrăgostit rudele lui de
noi, ne urlau pe sub geamuri, ceva ce numai serenade nu erau! Acum s-au
liniştit, tipul e la puşcărie, pentru tentativă de omor!
-Şi nouă ne fac
probleme, fură energie, n-au nici o jenă! povesteşte un salariat de la firma de
furnizare energie electrică.- Îi prindem cu improvizaţia, urcăm pe stâlp, tăiem
şi nu ieşim bine din oraş, că s-a şi cuplat în altă parte! Nu putem dormi pe stâlpi, tot ar găsi o
soluţie, poate chiar să nu ne lase să intrăm în târg! Singurii care stau
cuminţi, sunt minoritarii, s-au luat şi ei după ăştia, fură şi ei curent, dar, cel
puţin, nu se cuplează în aceeaşi zi, au bun simţ, se cuplează ziua următoare! S-au tâmpit şi unii dintre ăştia, nici apa n-o
mai plătesc, mai bine o fură!
Frumoase perspective într-o ţară de drept, europeană şi cu muci la nas!
Unii cu mălaiul şi alţii, cu furatul! Numai că unii sunt mai egali decât alţii,
şi pot fura mai bine! Şi mai pot să-ţi dea şi cu parul peste bot, tot nu zici
nimicuţa!
Pe la prânz, încep necazurile - din partea sudică se aud strigăte, care
nu sunt ale galeriei de fotbal locale, nici nu seamănă cu decernarea premiilor
Academiei de Miuţă şi Bale Excedentare!
Juma
de oră mai târziu, încep să curgă maşinile cu poliţişti! Apoi, cu jandarmi! Au
chiar şi numere din judeţele învecinate !
Lucrurile par să se liniştească, aşa că trupele de intervenţie au noroc cu carul, pe la
patru, a doua zi dimineaţă, ajung acasă!
Zona
pietruită, unde dimineaţă se ţinea staborul, e cheală, de parcă a făcut
citostatice! Becuri nu mai sunt pe stâlpi, nu s-a lămurit societatea locală ce-au avut
cu ele, că erau în drum, dar cocoţate la mama naibii! Şi pricinaşii nu erau
hiperboreeni, ci de-ai noştri, naturalizaţi! Nici gardurile, care mai erau
garduri şi nu stâlpi beliţi, nu mai erau la loc, plecaseră în migraţie
temporar!
Totul
a pornit, după cum spun gurile rele,(pe alea bune nu am avut bafta să le
întâlnim), de la nişte bani, pe care unul i-a dat cu împrumut lu’ unul, care s-a dus la
cerşit în Franţa! Când s-a întors cu
maşina lui bengoasă, n-a recunoscut fapta, iar împrumutatorul s-a nervozat şi
l-a fugărit c-un par. Cât timp erau ei ocupaţi cu crosul pe gratis, neamurile
uitacului au incendiat maşina de 35.000 de euro, aparţinând de prezumtivul păgubit, care voia ca măcar fata împrumutatului să presteze
muncă în folosul comunităţii, la el în ogradă!
Cum
nu s-a ajuns la nici o înţelegere, trupele de infanterie a celor două tabere au
recurs la tiruri de artilerie, folosind pietrele de care pomeneam! Lupta corp
la corp, după modelul trântei româneşti, nu a dus , nici ea, la un rezultat,
caz în care au scos săbiile, ba chiar şi sticle de şampanie, altfel nu explic
pocniturile ce se auzeau! Unii plângeau că nu au găsit pe Net tunuri cu apă,
cum au văzut la demonstraţii, în timp ce alţii le urau sănătate, erau prea încinşi cu dreptatea socială, ca să nu facă stop cardiac, de la apa rece!
Solul
selenar nu putea concura cu zona de război, care, în final, părea mai pustie
decât o piaţă
de legume, pe timp de secetă! Dacă nu ar fi patrulat ceva maşini cu girofaruri,
ai fi zis că o vrăjitoare năucă a mişcat din rât şi a schimbat total
arhitectura cartierului, să nu-l recunoască nici măsa!
În
tot acest timp, minoritarii s-au ascuns sub mese, în dulapuri sau frigidere,
convinşi că, până la sfârşit, vor scăpa cu viaţă! Dar nu cred că a fost unul singur, care n-a jurat că,
dacă scapă şi de data asta cu viaţă, îşi face colibă-n câmp, la 1001 km
distanţă!
Zilele
trecute am trecut în goană prin zonă - locul părea unul normal, cu străzi
asfaltate sau pietruite, cu garduri (cu câini)vii, cu aceleaşi mormane de peturi cu care ne-am obişnuit şi la case mai
mari, cu parfumul tomberoanelor pline şi fremătătoare!
Ce mai, părea o viaţă normală, dacă n-ar fi
fost căutătura crucişă a unei majoritare, aşezată în mijlocul drumului şi care
nu avea nicio intenţie să se dea din faţa maşinii noastre! Să se dea maşina din
faţa ei, ce, ea e proastă?
Care or fi proştii în ţara asta, că toţi
credem că suntem deştepţi?!?
