duminică, 1 octombrie 2017

MESAJ CĂTRE CITITORI - SĂ VORBIM FOARTE SERIOS! CÂT DE SERIOS PUTEM!

 Cât pe ce  să nu scap nemardit, adică cu ceva cocoaşă ruptă-n bătaie, eu, viteazul arici al lui Peşte Prăjit, am avut o revelaţie- trebuie să mă consult cu cititorii mei, că psihiatrul care m-a consultat a dat bir, cu fugiţii! Iată care ar fi problema mea - trebuie să mărturisesc că, la sfatul - multiplu de cinci, al fiicei mele, m-am apucat de scris! De fapt, ăsta nu e un secret, am mai spus chestia asta, cred că vorbesc mai mult cu mine, să mă conving de nişte adevăruri! Printre care detectez şi umbre de sinceritate, aşa că nu vă miraţi când vă spun că blogul ăsta a apărut şi ca o ipostază a unei ocupaţii cauzatoare de venituri, aspect care nu  m-a interesat şi, deocamdată, nici nu mă interesează!
Ce mă interesează este mult mai important - care sunt prietenii mei şi ce spun ei, mister neelucidat încă! De aceea, să nu vă miraţi de urmările nefaste ale următoarei declamaţii - stimate reţele de socializare, nu mă mai îmbiaţi cu oferte de publicitate, n-am  dat doi bani pe mine, nu dau doi bani  să-mi crească numărul de cititori! Dacă simte cineva nevoia să citească, îl invit s-o facă, pentru că chiar ăsta e rolul Ariciului, să fie citit! Dacă cineva consideră că merită, mulţumesc pentru distribuire!  Dacă vrea omul să mă înjure, e dreptul lui constituţional! Dacă stă în aceeaşi barcă cu  mine, să -i fie de bine! Sper că am lămurit aspectul pecuniar şi total dezinteresat, posibil, temporar, nu exclud - definitiv! Meditez la asta!
 Nu acelaşi lucru îl pot spune despre modul cum răspundeţi voi, cei pe care îi stresez cu insistenţă, tocmai pentru că îmi pasă! Cum îmi pasă de toate, începând de la maimuţoi pedologi, terminînd cu soarta unora dintre noi, mai puţin a celor care au o  singură grijă! De ei!
N-o să vă vină să credeţi, dar am devenit maniac şi obsedat, dacă trece o zi şi nu iese ceva  de postat, mi-e rău, de parcă am băut trei zile non-stop! Din păcate, uneori sunt în criză de subiecte, muza creatoare devine muza muritoare şi mie mi se umezesc dinţii, intru în panică!
Iată de ce arunc mănuşa,( bineînţeles, fără ciocan în ea!), mai degrabă, arunc un chiţcăit pe post de strigăt de ajutor- AM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU! Na! că mi-am culcat pe-o ureche orgoliul meu plin de ţepi şi am dat străvechiul strigăt de luptă dacic reabilitat - mormăit de lup, cu glazură de miau-miau! Nu! Nu vreau să mă giraţi la bancă, cum nici eu n-o să vă girez, şi nici n-o să vă rog să semnaţi pentru mine, precum că-că sunt un arici responsabil şi cu bun simţ! Mai degrabă, poate fi vorba de un arici - fără bun simţ şi un bun - iresponsabil! Ce vă rog, e să-mi trimiteţi titluri de postări, nu e nevoie  chiar de subiecte, doar de titluri, o să vedeţi după aia dacă se nimereşte, că de potrivit…!
 Şi dacă tot am început,  să vă mai zic una din suflet - nu am niciun instrument care să măsoare calitatea unei postări, decât comentariile voastre, de care, sincer, m-am temut la început, mă mai tem şi acum (şi-n vecii vecilor!) , dar cum un şut în …, înseamnă un pas înainte, decât lipsă, mai bine dialog creator! Comentarii care nu vor să apară, doar  dacă nu e unul care fură comentarii şi le vinde pe piaţa neagră! Să vedeţi ce cuminte sunt în particular, nici ploşniţele nu se urcă pe mine, au făcut agenţie de turism  şi promovează turul ariciului, sau cum poate fi măsurată circ-umferinţa unui arici, ocolindu-l prin toate unghiurile, odată!
Uff! Am zis-o şi pe asta! Mulţumesc anticipat pentru colaborare şi neanticipat, pentru lipsă! Multă sănătate şi bucurii, îmi urez mie, întâi, ca un Arici egoist ce par, şi apoi, la toată lumea, că trebuie din astea, mult mai mult decât averile! Tare e bine să fie mai mulţi la împărţitul colacilor şi la strâns din măsele!

Mulţumesc pentru colaborare, aştept veşti!




Niciun comentariu: