OAMENI ȘI... OAMENI! - LUPTA PENTRU...! PENTRU CE?

(NEW!) Cu câțiva ani în urmă, m-am nimerit în orașul Murgeni, care, atunci când era comună, era chiar locuită de oameni de bună credință. Cine a fost cu ideea să-l facă oraș, mai bine lua proiectul și îl introducea silențios în...! De fapt, nu e vina nimănui că evoluția lucrurilor involutive nu a ținut seamă de specificul populației din urbe, cu grad mare de natalitate și apucături distructive.

        Ce s-a petrecut atunci, este binecunoscut multor cetățeni onești, datorită activităților fructoase și fructifere, ale mass - media locală. Ceea ce nu s-a relatat, am să vă povestesc eu, ariciul cel scârbit, martor ocular și binocular, al bătăii care a comasat jandarmi și politiști din două județe.

            Într-o dimineață de vară, străzile orașului erau un pic mai fremătătoare decât media națională,veniseră cei plecați afară, nu la muncă, ci la activități care excludea total munca!

            Pe strada care duce spre Blăgești, staborul era în toi! La primele ore ale dimineții, strada mai era încă pietruită, iar oamenii, încă, parțial, liniștiți! Mă refer la comunitatea majoritară! Minoritarii nu-și scoteau nasurile din casă, experiența atâtor ani de conviețuire alături de vecinii majoritari și de majoritatea vecinilor îi făcuseră înțelepți, mai bine viu în casa ta, decât mort în țintirim sau operat de gușă, cu şişul,  la spital!

-N-au, ăştia, nici o treabă! Se deschide uşa, băgă plodu nasul şi mâna, ia ce-i trebuie din magazin, afară e măsa şi alţi cinci ciurumeţi, ia mai zi ceva! explică un  proprietar de magazin, dar în şoaptă, prin jur mişună făpturi de basm, din alea, negative, cu urechi lungi, şi la propriu, şi la figurat! Unul ne priveşte încruntat, n-a dormit bine azi - noapte, i se văd pe faţă urmele de la furcă! Trece, aruncând priviri dure, de sado- masochist, nu-i place culoarea noastră, deşi am stat şi noi la soare!

-M-am săturat să locuiesc  aici, deşi aici m-am născut! ne spune un poliţist comunitar, cu nasul în sticla de bere, e în timpul său liber, dar nu se observă că-i liber, mai degrabă pare coardă - încordată de pian. - Am jurat să nu mai văd nimic, am copil acasă şi nu vreau să crească cu alt tată! Mai ales că, să tot fie trei ani, l-am oprit pe unul care se furişa, lucru extrem de suspect într-un orăşel ca la nostru, unde hoţii se laudă cu ce-au prădat, la cârciumă. Furase ceva tot de la unul de-ai lor, dar n-a vrut să ne lasă să-l întrebăm de sănătate, a trebuit să-l luăm pe sus şi să-l urcăm în dubă! S-au adunat mai mulţi în jurul maşinii şi urlau la noi, că ce avem cu săracu‘ omuleţ, că-i cuminte precum căţălu’ lui Melinte! Numai că ne-am prins, nu-l vroiau pentru ca să-l apere, ci ca să-l judece ei! După ce am şters-o, altă belea, ne-a dat în judecată pentru sechestrare, că l-am dus cu maşina, fără voia lui! Doi ani am făcut naveta la Iaşi, la două săptămâni, să dau cu subsemnatul pentru răpire de nevinovat! A dracului lege, care apără infractorii! Başca faptul că s-au îndrăgostit rudele lui de noi, ne urlau pe sub geamuri, ceva ce numai serenade nu erau! Acum s-au liniştit, tipul e la puşcărie, pentru tentativă de omor!

-Şi nouă ne fac probleme, fură energie, n-au nici o jenă! povesteşte un salariat de la firma de furnizare energie electrică.- Îi prindem cu improvizaţia, urcăm pe stâlp, tăiem şi nu ieşim bine din oraş,  că s-a  şi cuplat în altă parte!  Nu putem dormi pe stâlpi, tot ar găsi o soluţie, poate chiar să nu ne lase să intrăm în târg! Singurii care stau cuminţi, sunt minoritarii, s-au luat  şi ei după ăştia, fură şi ei curent, dar, cel puţin, nu se cuplează în aceeaşi zi, au bun simţ, se cuplează ziua următoare!  S-au tâmpit şi unii dintre ăştia, nici apa n-o mai plătesc, mai bine o fură!

Frumoase perspective într-o ţară de drept, europeană şi cu muci la nas! Unii cu mălaiul şi alţii, cu furatul! Numai că unii sunt mai egali decât alţii, şi pot fura mai bine! Şi mai pot să-ţi dea şi cu parul peste bot, tot nu zici nimicuţa!

Pe la prânz, încep necazurile - din partea sudică se aud strigăte, care nu sunt ale galeriei de fotbal locale, nici nu seamănă cu decernarea premiilor Academiei de Miuţă şi Bale Excedentare!

Juma de oră mai târziu, încep să curgă maşinile cu poliţişti! Apoi, cu jandarmi! Au chiar şi numere din judeţele învecinate !

Lucrurile par să se liniştească, aşa că trupele de intervenţie au noroc cu carul, pe la patru, a doua zi dimineaţă, ajung acasă!

Zona pietruită, unde dimineaţă se ţinea staborul, e cheală, de parcă a făcut citostatice! Becuri nu mai sunt pe stâlpi, nu s-a lămurit societatea locală ce-au avut cu ele, că erau în drum, dar cocoţate la mama naibii! Şi pricinaşii nu erau hiperboreeni, ci de-ai noştri, naturalizaţi! Nici gardurile, care mai erau garduri şi nu stâlpi beliţi, nu mai erau la loc, plecaseră în migraţie temporar!

Totul a pornit, după cum spun gurile rele,(pe alea bune nu am avut bafta să le întâlnim), de la nişte bani, pe care unul i-a dat cu împrumut lu’ unul, care s-a dus la cerşit în Franţa! Când s-a întors cu maşina lui bengoasă, n-a recunoscut fapta, iar împrumutatorul s-a nervozat şi l-a fugărit c-un par. Cât timp erau ei ocupaţi cu crosul pe gratis, neamurile uitacului au incendiat maşina de 35.000 de euro, aparţinând  de prezumtivul păgubit, care voia  ca măcar fata împrumutatului să presteze muncă în folosul comunităţii, la el în ogradă!

Cum nu s-a ajuns la nici o înţelegere, trupele de infanterie a celor două tabere au recurs la tiruri de artilerie, folosind pietrele de care pomeneam! Lupta corp la corp, după modelul trântei româneşti, nu a dus , nici ea, la un rezultat, caz în care au scos săbiile, ba chiar şi sticle de şampanie, altfel nu explic pocniturile ce se auzeau! Unii plângeau că nu au găsit pe Net tunuri cu apă, cum au văzut la demonstraţii, în timp ce alţii le urau sănătate, erau prea încinşi cu dreptatea socială, ca să nu facă stop cardiac, de la apa rece!

Solul selenar nu putea concura cu zona de război, care, în final, părea mai pustie decât o piaţă de legume, pe timp de secetă! Dacă nu ar fi patrulat ceva maşini cu girofaruri, ai fi zis că o vrăjitoare năucă a mişcat din rât şi a schimbat total arhitectura cartierului, să nu-l recunoască nici măsa!

În tot acest timp, minoritarii s-au ascuns sub mese, în dulapuri sau frigidere, convinşi că, până la sfârşit, vor scăpa cu viaţă! Dar nu cred  că a fost unul singur, care n-a jurat că, dacă scapă şi de data asta cu viaţă, îşi face colibă-n câmp, la 1001 km distanţă!

Zilele trecute am trecut în goană prin zonă - locul părea unul normal, cu străzi asfaltate sau pietruite, cu garduri (cu câini)vii, cu aceleaşi mormane de peturi cu care ne-am obişnuit şi la case mai mari, cu parfumul tomberoanelor pline şi fremătătoare!

 Ce mai, părea o viaţă normală, dacă n-ar fi fost căutătura crucişă a unei majoritare, aşezată în mijlocul drumului şi care nu avea nicio intenţie să se dea din faţa maşinii noastre! Să se dea maşina din faţa ei, ce, ea e proastă?

 Care or fi proştii în ţara asta, că toţi credem că suntem deştepţi?!?