Pe
24 Ianuarie, pe la ora 10.30, la Palatul Victoria, se treziră că cineva umbla
lelea pe-acolo, nefiind autorizat să lelească de unul singur. Puseră capcane
pentru bărzăuni, vulpi și alte onomatopee, dar nimic, niciun rezultat!
Abia
pe la 12 și-un kil de praz, Prima Ministrului simți cum prezența unei prezențe
străine, (după cum comunicase SPP-ului)! o incomoda la ceafă, făcând-o să se
simtă supravegheată, mai ceva decât de obicei, când deschidea gura! Era ca și
cum cineva, cu barbă, nu cu jder la nas, îi sufla în spate și-o trăgea de
poale!
Nu
fu nevoie de intervenția pazei, pentru că intrusul nu mai răbdă și se prezentă
singurel - înveșmântat întro uniformă de paradă impecabilă, cu pieptul plin de
decorații, bărbosul o puse pe doamnă în încurcătură, mai ales că iar își luase
cu ea tufa de zambile, ce-i folosea drept perucă:
- Mata,
ce cauți aici? Unde-i Kogălniceanu? Iar umblă pe la divanurile ad-hoc, să tragă
șforile?
Bruscată
intelectual, doamna se înfurie - ceva istorie, știa și ea, doar nesimțitul ăsta
n-o fi vrând să-i dea test - grilă, taman de ziua Micii Uniri? Înțepată, replică:
-Domnul
de care pomeneați, nu face parte din guvernul ăsta! Poate din guvernul din umbră,
al PNL! Iar Adunările Ah-hoc, s-au dus pe gârla istoriei, devenind Adunările Ad
- troc! Cu cine am dezonoarea?
-
Cu fostul colonel Alexandru Ioan Cuza! răspunde
aburul rătăcitor cu barbă, încercând să-și pocnească, militărește, ciubotele,
dar fără să reușească. - Scuze pentru impolitețe, trebuia să mă prezint în fața
unei doamne! Pentru că sunteți doamnă, nu-i așa?
-
Colonel? Cam mic în grad! La câți generali avem, dumneata trebuie să fi lipit doar afișe electorale! Dar tot nu te știu,
deși fața mi-e cunoscută! Și eu nu sunt doar o simplă doamnă, ci DOAMNA!
-Păi…nu
suntem la București, “Inima României”?
Nu-i ăsta scaunul lui Catargiu, Crețulescu, Kogălniceanu? Ce-i cu Vogoride, iar cu
rușii, cu falsificarea alegerile? El, cu Șmul Rabinovici, Sturza și panslavistul
de Wierzbicki? Iar s-au ridicat popii, că le-am luat secularizat averile
mânăstirești? Unde-s Costache Negri, Anastasie Panu și Manolache Costache Epureanu?
-Pe
ăștia nu-i cunosc, nu-s de sorbintea și nivela mea! Iar preoții sunt, toți, la
Catedrală, unde sărbătoresc Unirea Minusculă!
- Moș
Ion Roată, mai trăiește?
-
După ce i-am mărit pensia, nu i-a mai rămas decât de-o Roată! A vrut să plece
în Italia, la cules de nuci, dar n-a mai apucat, l-a lovit gripa aviară și-a
murit de pesta porcină!
-Am văzut că, pe drapel, mai e vechea heraldică, de când
eram eu, domnitor! Mai sunt și-acum vulturul și zimbrul!
-Vulturul,
de pe vremea lui Mihai Viteazul, fără de care nici prin rinichi nu ne-ar fi
trecut Unirea! Vezi că știu? Avem ceva probleme cu minoritarii, de aia a apărut
și - o cioară, cu cocârlie pe cap!
-Adunarea
Legiutoare, ce mai face? Că numai strâmbe
îmi băgau! Am dizolvat-o în 1864, când am inițiat noua Constituție și noua lege
electorală, dar aud că nu s-a lăsat, și-a schimbat doar numele, e Adunarea Nelegiuitoare! Tot Cameră și
Senat, tot? Că la Senat, eu făceam numirile!
-
Acum le face Tăriceanu! Și cu Dragnea! Niște Domni, ăștia doi, părerea mea! Când
am gripă, pot chiuli liniștită, au ei grijă! Chiar și când sunt aici, tot ei au
grijă!
-
Legea mea electorală împărţea alegătorii în două categorii: alegători direcţi
şi alegători primari. Alegătorii direcţi erau toţi cei care ştiau carte,
plăteau o contribuţie de cel puţin patru galbeni şi împlineau vârsta de 25 de
ani. Alegătorii primari erau neştiutori de carte, dar care plăteau o contribuţie
stabilită pe categorii. Și tot eu am conceput un cod penal şi unul civil, după
modelul napoleonian francez.
- Acum,
cei mai importanți sunt primarii! Unii, ca și-atunci, sunt neștiutori de carte,
dar plătesc cotizația, ba chiar în repetate rînduri! Oameni serioși, cuprinși în toate partidele! Cât
despre Coduri, să păstrăm liniște, ne-aude UE și Soros! Nu vezi cât scandal,
pentru că i-am lăsat pe hoți și violatori, pe stradă? Ce? ei nu oameni?
-Prin “legea instrucţiunii publice” de la 1864, am proclamat obligativitatea şi
gratuitatea învăţământului primar. Atunci s-au stabilit trei grade de
învăţământ:primar, secundar şi superior. Învăţământul primar era de patru ani,
cel secundar de şapte ani, iar cel superior său universitar de trei ani.
-Nu
comentez, cere relații de la doamna Andronescu! Eu nu mă bag în învățământ,
că-mi găsesc beleaua! Au ceva cu mine, nu știu ce!
-În
planul justiţiei, am inființat instanţele judecătoreşti: judecătoriile de
plasă, tribunalele judeţene, curţile de apel, curţile de juraţi sau Curtea de
Casaţie, care era totodată şi instanţă de recurs.
- Ei!
judecătoriile iau plasă și-acum!
- O
reformă a fost reprezentată de ordinul fiscalităţii, unde au fost instituite o
serie de impozite personale cetăţeneşti, în special cele funciare, statul
adoptând o reformă modernă în ceea ce priveşte fiscalitatea.
-Una???
Să vezi câte reforme fiscale am făcut
noi! Și, cât mai stau pe-aici, să vezi câte mai facem! Deja am vândut patentul,
la pinguinii de la Pol! Să moară focile, de ciudă, că au casă de marcat! Bă! Dar
tu nu cumva ai abdicat? Și-atunci, ce mai cauți pe-aici, că eu n-am niciun
gând?
Cuza
se trezi în stradă, trist și însingurat! Încă o dată, politica românească se
dovedise calpă! Nu făcu, bine, trei pași
și se auzi strigat:
-
Tovarășe Cuza! Alo! Tizule! Stai un pic!
Cuza
se opri, ridică privire, dar nu recunoscu personajul, care-i spuse:
-Nu
fi supărat! Eu am pățit-o și mai și, mi-au făcut dosar abia la pensie! Cum? Nu-l mai
recunoști pe șeful de la tineretul unionist, Ion Iliescu?
