UNDE-I UNUL, CE-I PUTOARE, PE-ALȚII, CEVA, ÎI DOARE!

 Pe 24 Ianuarie, pe la ora 10.30, la Palatul Victoria, se treziră că cineva umbla lelea pe-acolo, nefiind autorizat să lelească de unul singur. Puseră capcane pentru bărzăuni, vulpi și alte onomatopee, dar nimic, niciun rezultat!

Abia pe la 12 și-un kil de praz, Prima Ministrului simți cum prezența unei prezențe străine, (după cum comunicase SPP-ului)! o incomoda la ceafă, făcând-o să se simtă supravegheată, mai ceva decât de obicei, când deschidea gura! Era ca și cum cineva, cu barbă, nu cu jder la nas, îi sufla în spate și-o trăgea de poale!

Nu fu nevoie de intervenția pazei, pentru că intrusul nu mai răbdă și se prezentă singurel - înveșmântat întro uniformă de paradă impecabilă, cu pieptul plin de decorații, bărbosul o puse pe doamnă în încurcătură, mai ales că iar își luase cu ea tufa de zambile, ce-i folosea drept perucă:

- Mata, ce cauți aici? Unde-i Kogălniceanu? Iar umblă pe la divanurile ad-hoc, să tragă șforile?

Bruscată intelectual, doamna se înfurie - ceva istorie, știa și ea, doar nesimțitul ăsta n-o fi vrând să-i dea test - grilă, taman de ziua Micii Uniri? Înțepată, replică:

-Domnul de care pomeneați, nu face parte din guvernul ăsta! Poate din guvernul din umbră, al PNL! Iar Adunările Ah-hoc, s-au dus pe gârla istoriei, devenind Adunările Ad - troc!  Cu cine am dezonoarea?

- Cu fostul colonel Alexandru Ioan Cuza!  răspunde aburul rătăcitor cu barbă, încercând să-și pocnească, militărește, ciubotele, dar fără să reușească. - Scuze pentru impolitețe, trebuia să mă prezint în fața unei doamne! Pentru că sunteți doamnă, nu-i așa?

- Colonel? Cam mic în grad! La câți generali avem, dumneata trebuie să fi lipit doar afișe electorale! Dar tot nu te știu, deși fața mi-e cunoscută! Și eu nu sunt doar o simplă doamnă, ci DOAMNA!

-Păi…nu suntem la București, “Inima României”? Nu-i ăsta scaunul lui Catargiu, Crețulescu, Kogălniceanu? Ce-i cu Vogoride, iar cu rușii, cu falsificarea alegerile? El, cu Șmul Rabinovici, Sturza și panslavistul de Wierzbicki? Iar s-au ridicat popii, că le-am luat secularizat averile mânăstirești? Unde-s Costache Negri, Anastasie Panu și Manolache Costache Epureanu?

-Pe ăștia nu-i cunosc, nu-s de sorbintea și nivela mea! Iar preoții sunt, toți, la Catedrală, unde sărbătoresc Unirea Minusculă!

- Moș Ion Roată, mai trăiește?

- După ce i-am mărit pensia, nu i-a mai rămas decât de-o Roată! A vrut să plece în Italia, la cules de nuci, dar n-a mai apucat, l-a lovit gripa aviară și-a murit de pesta porcină!

      -Am văzut că, pe drapel, mai e vechea heraldică, de când eram eu, domnitor! Mai sunt și-acum vulturul și zimbrul!

-Vulturul, de pe vremea lui Mihai Viteazul, fără de care nici prin rinichi nu ne-ar fi trecut Unirea! Vezi că știu? Avem ceva probleme cu minoritarii, de aia a apărut și - o cioară, cu cocârlie pe cap!

-Adunarea Legiutoare, ce mai face? Că numai strâmbe îmi băgau! Am dizolvat-o în 1864, când am inițiat noua Constituție și noua lege electorală, dar aud că nu s-a lăsat, și-a schimbat doar numele, e Adunarea Nelegiuitoare! Tot Cameră și Senat, tot? Că la Senat, eu făceam numirile!

- Acum le face Tăriceanu! Și cu Dragnea! Niște Domni, ăștia doi, părerea mea! Când am gripă, pot chiuli liniștită, au ei grijă! Chiar și când sunt aici, tot ei au grijă!

- Legea mea electorală împărţea alegătorii în două categorii: alegători direcţi şi alegători primari. Alegătorii direcţi erau toţi cei care ştiau carte, plăteau o contribuţie de cel puţin patru galbeni şi împlineau vârsta de 25 de ani. Alegătorii primari erau neştiutori de carte, dar care plăteau o contribuţie stabilită pe categorii. Și tot eu am conceput un cod penal şi unul civil, după modelul napoleonian francez.

- Acum, cei mai importanți sunt primarii! Unii, ca și-atunci, sunt neștiutori de carte, dar plătesc cotizația, ba chiar în repetate rînduri! Oameni serioși, cuprinși în toate partidele! Cât despre Coduri, să păstrăm liniște, ne-aude UE și Soros! Nu vezi cât scandal, pentru că i-am lăsat pe hoți și violatori, pe stradă? Ce? ei nu oameni?

-Prin “legea instrucţiunii publice” de la 1864, am proclamat obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar. Atunci s-au stabilit trei grade de învăţământ:primar, secundar şi superior. Învăţământul primar era de patru ani, cel secundar de şapte ani, iar cel superior său universitar de trei ani.

-Nu comentez, cere relații de la doamna Andronescu! Eu nu mă bag în învățământ, că-mi găsesc beleaua! Au ceva cu mine, nu știu ce!

-În planul justiţiei, am inființat instanţele judecătoreşti: judecătoriile de plasă, tribunalele judeţene, curţile de apel, curţile de juraţi sau Curtea de Casaţie, care era totodată şi instanţă de recurs.

- Ei!  judecătoriile iau plasă și-acum!

- O reformă a fost reprezentată de ordinul fiscalităţii, unde au fost instituite o serie de impozite personale cetăţeneşti, în special cele funciare, statul adoptând o reformă modernă în ceea ce priveşte fiscalitatea.  

-Una??? Să vezi câte reforme  fiscale am făcut noi! Și, cât mai stau pe-aici, să vezi câte mai facem! Deja am vândut patentul, la pinguinii de la Pol! Să moară focile, de ciudă, că au casă de marcat! Bă! Dar tu nu cumva ai abdicat? Și-atunci, ce mai cauți pe-aici, că eu n-am niciun gând?

Cuza se trezi în stradă, trist și însingurat! Încă o dată, politica românească se dovedise calpă! Nu făcu, bine, trei pași și se auzi strigat:

- Tovarășe Cuza! Alo! Tizule! Stai un pic!

Cuza se opri, ridică privire, dar nu recunoscu personajul, care-i spuse:

-Nu fi supărat! Eu am pățit-o și mai și, mi-au făcut dosar  abia la pensie! Cum? Nu-l mai recunoști pe șeful de la tineretul unionist, Ion Iliescu?