DEGETE DE OȚET, ÎN MĂNUȘĂ DE CATIFEA! (Partea I - Începuturi)

   Imediat după ce a ajuns Primar, edilul s-a trezit cu o droaie de mârlani, cărora părea că le datorează totul, dacă n-ar fi fost ei, nu vedea lumina soarelui! Nu trecu mult și rări prietenia cu foarte mulți, trimițându-i la groapa istoriei campaniei sale electorale, de unde nici zulufii, nu se vedeau. Văzând că e cumplit de greu să conduci un oraș plin de snobi și deștepți, pe unii nereușind să-i păcălească, nici împușcați! primarul hotărâ să-și schimbe stilul, dând-o-n pi-stil vechi! Așa că nu-și dădu seama că, odată cu schimbarea de stil și de caracter, își schimbă și viziunea despre propria persoană, pe care o ridică la rang de zeitate absolută! Pe scurt - nu mai fu același!

          Modificarea asta atrase, însă, și multe neajunsuri, dintre care principala problemă fu că nu avea cu cine lucra! Mai înainte, lucra cu cine nimerea, dar, dacă renunțase la oricine era contra curentului său autocratic, acum nu mai erau prea mulți care să-l sprijine, doar dacă aveau vreun interes parșiv. Și cum dragostea cu forța, seamănă a viol, se trezi că nu mai are încredere în mai mult de o persoană și aia, fiind persoana lui! Se simți trădat și obosit, așa că i se puse pata pe oameni, considerându-i neserioși și necinstiți!

          Întro zi călduroasă de vară, ieși pe o bancă, în curtea primăriei. I se uscase tare gura, ar fi băut o cofă cu apă rece, dar orgoliul îl împiedica să ceară cuiva  o cană cu apă, așa că își umezi cerul gurii cu salivă. Dintrodată, se trezi cu o cană mare, cu apă rece, așezată pe o tavă, care îi era oferită de ... omul de serviciu! Se simți mișcat - uite unul care ține la el! Nici n-a fost vorba să ceară ceva și, ca niciodată, cineva îi ghicise gândurile și rezonase pe unda lui! De ținut minte!

             O vreme, treburile zilnice îl facură să uite gestul acela fără vorbe, dar, când se gândi la un scurt concediu, se întrebă pe cine să lase în locul său, viceprimarul fiind de la alt partid politic, nu prea avea încredere în acesta! Și, în plus, vicele se îmbolnăvise subit! Cum circula o epidemie de lene, nici directorii săi nu erau la serviciu, așa că nu era nicio persoană, să-i țină locul și în care să se încreadă. Atunci își aminti de omul de serviciu, cel cu apa! Îl chemă și-l puse în locul lui, timp de trei zile! Apoi anunță că, în spiritul democrației adevărate, a dat drumul la un experiment, pe care l-a numit FIECARE CETĂȚEAN - RESPONSABIL LA PROBLEMELE ORAȘULUI! Ca o paranteză, mai inițiase și alte asemenea experimente, după cum îl tăiase capul, așa că nu se mai miră nimeni, de astfel de minune!

            Orașul se trezi trei zile condus de către cel mai umil dintre angajații primăriei, mai ales că era cu jumătate de normă! Provenit dintre puținii de la ajutor social, care chiar avea nevoie de ajutor, sosia Primarului se apucă de treabă, singura lui grijă fiind să nu-i expire timpul și să nu termine ce-a început: înarmat cu toate prerogativele funcției de ales, cheltui toți banii pentru activități culturale, pe anul în curs, și făcu trei noi sensuri giratorii! Asta, după ce înlătură 50% dintre trecerile de pietoni și 45% dintre semnele de circulație care nu-și aveau rostul. Cu ocazia asta, se adună o movilă de fierătănii, numai bune pentru parcurile de joacă, stadion, parcul orașului și balustrade pentru cei cu disabilități! Curăță orașul de mașinile fără stăpân, ducându-le pe terenul Oborului, și-așa nu mai păștea nicio vacă, pe-acolo! Reuși, astfel, să creeze 6 locuri de muncă, mai ales că trebuiau paznici la hârburi! Pe care hotărî să-i plătească din taxele de staționare sau din vânzarea ruginăturilor! Curăță trotuarele, de mașini, iar recalcitranții fură amendați! Apoi scoase pe cei de la 416, la curățat rigolele, iar celor de la reparații drumuri, le ceru să se hotărască - concav, convex, cum or face drumul, dar să nu mai stea apa, în mijlocul șoselei! Cel puțin de 6 ori pe zi, se furișa în birouri, până toată lumea se obișnui că trebuie să nu adoarmă cu capul pe vreun teanc de hărtii, dacă nu vroia să se trezească cu o cană cu apă rece, pe tărtăcuță!

            Avântul său revoluționar se istovi începând cu a doua zi - se trezi întrebându-se de ce își face dușmani, că doar n-o să dureze o veșnicie statutul ăla! Îl înțelese, și el, pe edil – cum să-l mai voteze oamenii, dacă îi freca așa? Mai piano, cu deranjatul! Că-i vor rupe urechile, după aia, când n-o mai fi! Deja fusese nevoit să dea, și el, vreo 30, afară din birou, majoritatea fiind foști colegi de școală, vecini și unii care susțineau că l-au votat!

         În timpul ăsta, Primarul era, cu familia, la greci! Își freca, bucuros, mâinile, zicându-și că lipsa sa va fi resimțită serios! Că de-aia îl pusese pe mototolul ăla, în locul lui, să vadă lumea ce rol important joacă Alesul! Când va reveni, spera ca toată lumea să înțeleagă că numai unii pot conduce, nu chiar toți ciumeții! Și că treburile merg și prin marionete, mai ales dacă-s proaste, analfabete și c-un pic de orgoliu!

            Mare-i fu surpriza când ajunse în urbe – cineva nu era la locul său! Și parcă și oamenii păreau mai relaxați! Uite! ăla se holbează la edil și-și face cruce, în timp ce cucoana aia se face că nu-l vede!

          Inima îi mai veni în locașul ei, când se ciocni, la ușa primăriei, cu obișnuiții săi trepăduși! Care se puseră pe ciripit, că ce-a făcut, a pus pe un neica-nimeni, să-i strice programul cu care câștigase alegerile? Cum de - a ajuns la ăla, nu erau destui  proști, care să poarte cu succes destinele orașului? Că multe prostii a mai făcut ăla, cheltuitorul și demolatorul principiilor democratice!

            Sub presiunea mediatică, vădit văduvită, pe perioada vacanței, de material săditor, îl concedie pe jupânul care îndrăznise să-l înșele și să facă de capul lui! Oricum, trecuse vara și nu-i mai trebuia nici apă rece, nici înlocuitor, cu care să împartă beneficiile! Iar mîna lui, de oțet, va fi simțită din nou!

            Ceea ce nu știa încă, era că prin oraș circula o întrebare – DACĂ NETOTUL ĂLA A FĂCUT, CE-A FĂCUT, ÎNTRO ZI- DOUĂ, LA CE NE MAI TREBUIE PRIMAR? ALEȘI? ÎNSEAMNĂ CĂ PUTEM ȘI FĂRĂ!

                                                                                                                                                                                                           (va urma)