Un gând curat și-o vorbă așezată
Doar în biserici, le mai poți găsi:
De simți că limba ți-e-ncleștată,
Acolo, să te duci mereu! Că n-oi muri!
Cu babele ce vâră la icoane
Blesteme-n pomelnice subțiri,
Te întâlnești mereu cu Doamne-Doamne,
Și-așa rămâi cu bune amintiri.
Te rogi, ciulind urechea la zacusca
Ce o prepară, astăzi, o mămică,
Turnând-o în urechea altei mame,
Care se miră că zacusca i se strică.
Părintele, cu ochii la odăjdii,
Tot predică cea sărăcie, la sărmani.
Se pregătește ca în final de slujbă
Să le mai ceară enoriașilor și bani.
Că e inflație și-i scumpă lumânarea!
Ar mai dori pavaj, un microfon și strane.
Se coace greu prescura, că-i pe gaze.
Și trebe mai înnoiască din icoane.
Miroase a tâmâie chinezească!
Rășina de la noi putea-arțar.
De aia noi lucrăm doar cu importuri,
C-așa miroase a credință! Sau măcar!
Copiilor nu le mai place școala-
Că-i bullying și profesorii sunt răi!
Se-aleargă mult mai bine, prin biserici
Că și părinții lor sunt niște nătărăi!
Cât dascălul jelește-o rugăciune,
Părintele mai trage, pe şestache, o țigară.
Un grup de cerșetori întinde laba,
Și rugăciunea e mascată de-o fanfară.
Cei mai cuminți sunt cei plecați “departe”,
Acolo unde nu-i tristețe, nici suspin!
Stau liniștiți, frumos, întinși pe spate,
Se miră că noi vedem pomana, drept festin!
Sfinții se tot crucesc de ce le trec prin față:
Ei s-au jertfit odat’ pentru dreapta credință!
Când colo! ce să vezi? Pe sub a lor mustață
Trec bârfitori, invidioși, mînați de rea voință!
Și când descoperă vreun binecredincios,
Căit, gemând sub a păcatelor povară,
Își fac o cruce mare, de ajung lejer la cer!
Dar cu o floare, nu se face primăvară!
De aia e bine prin biserici - mai afli noutăți!
Bârfe și șmenuri! Vreun chip mai dezgolit!
Te miluiește popa! Mai scapi de greutăți!
Te-ncarci cu energie! Sau iar te crezi tâmpit !
Noroc cu cele bune - o nuntă, un botez, sfințire.
Că multe prostioare avem mereu în minte!
Când ne gândim c-atâta scumpă omenire,
La....multe, "cugetăm"! Și nu la cele sfinte!
Nu mergeţi la biserici, ca să cerşiţi iertare!
Nu veţi primi nimic, din ceea ce doriţi!
Te duci pe-acolo, să cauți împăcare,
Nu să rânjești ca prostul, la cei ce-s fericiți!
Iar mă mănâncă limba! Să mă opresc, îmi zic!
Degeaba dau cu șpițul, așa nu sunt iubit!
Și de mai trag din clopot, o să câștig... nimic!
Iar dac-o să continui, voi fi pe veci, hulit!
De pot să schimb ceva, îmi dau toată silința!
Cu mine, fără mine, păcatele tot trec!
Vă cer să vă iubiți mai mult! Și nu uitați credința!
Iar eu îmi jucărelele, mă rog, mă-nclin și plec!
(