Odinioară ne puteam mândri cu pădurile
noastre, dar, de la o vreme, ne mândrim cu cioturile și cioatele noastre! și nu
înțelegem de ce! Meditația pe budă sau brainstormingul nu au dus prea departe
clarificările pe subiect, deoarece mai este puțin și dispare obiectul analizei!
Plecând de la dacii
liberi, trecând prin războiul din IRAK și ajungând până azi, revelația care m-a
atins la tărtăcuță a fost stupefiantă: NU MAI AVEM PĂDURI DIN CAUZA COZILOR DE
TOPOR! Cum, nu știți despre ce este vorba?!? Ați lipsit la antrenamente ori nu
vă mai amintiți din motiv de alcoolemie? Ei! E vorba de exportul de cozi de
topor, la care deținem recordul mondial și care va genera creștere foarte
economică! Păi cum de n-am făcut-o până acum? Cum această idee genială nu a
rodit, nu a străfulgerat în mintea cuiva chitit pe profit? Iată, în final, că a
erupt!
A apărut ca o necesitate, deoarece cozile de
topor din ultimii ani s-au întrecut să-și rupă șezutul unii, altora, ceea ce a
creat discrepanțe vizibile în dezvoltarea ulterioară a noilor generații de cozi
de topor!
Lipsa unei instituții
de învătământ superior, cu predare în limba arboretului secular, a dus la
suprimarea ideilor creative ale codițelor de topor, ceea ce le-a împins pe
acestea în genunea uitării! Da, dar asta a facilitat dezvoltarea spre sublim a
anticelor cozi de topor, de care e plină România! De fapt, s-ar putea să
greșesc! Au apărut dinastiile cozilor de topor și, pe ici pe colo, mici D.
Păturică afiliați marilor centrale sindicale toporiste! Nu de neglijat,
climatul corporatist al lumii ecologiste a generat rarefierea pădurilor
românești, nevoite să aclimatizeze soiuri noi, specii noi, jivine noi, spre
reabilitarea cerinței de cozi de topor de un înalt grad de pregătire,
cucu-noștiițe elaborate în decriptarea sufletului autohton! (Mamă! Ce de-a
cuvinte frumoase care să înlocuiască greața provocată de subiect!)
La ce e bună coada de
topor? Păi! La mai multe decât vă închipuiți! Cum ar fi, de exemplu,
sprijinirea gardului ce stă să cadă, din motiv de descărnare economică, pentru
că eroii neamului l-au uzitat intens, la ieșirea din cârciumă, pe suport
intestin! O altă utilizare ar fi la ciocane! Nu la alea obișnuite, cu care
divele au făcut cunoștiință încă din fragedă copilărie, ci la acelea folosite
cu adevărat de ciocănari, tâmplari, fierari și alte naționalități înlocuitoare!
Că de asta sunt bune, uneori, cioacanele, ciocănitul face bine și la timpane,
dar nu numai!
Cozile de topor cele
mai cunoscute nu sunt nici politicieni, nici ambasadori, nici actori, nici
nimic altceva, decât cozi de topor și-atât! Efectul unei cozi de topor este,
însă de lungă durată, vorba lui nea Ștefan Bananu, aia cu ‘belirea nu e a strămoșilor mei, nu e a
mea, și nici a voastră, ci a urmașilor urmașilor (urmașilor) mei, în vecii veceurilor’ pardon, veacurilor! De aceea, toată clasa politică dorește ca fiecare român să aibă la
casa lui câte o coadă de topor, dacă tot n-are topor și nici casă! Cu ce mai dă
în câinii comunitari? Cu ce își mai convinge consoarta să facă striptease pe
autostradă? Cu ce mai mestecă în mămăligă, când își citește e-mail-urile? Cu ce
?
Adevărul este că România dă astăzi cea mai importantă cotă de cozi de
topor din toată Europa, ba chiar din întreaga lume! și e normal să ne mândrim
cu asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu