CA ARICIUL!

    CA ARICIUL ne-a fost dat dintotdeauna să trăim pe meleaguri românești de basm, dar care s-au dovedit basm de adormit copii.

CA ARICIUL poporul a suportat veacurile fremătătoare de energii viscerale, CA ARICIUL a primit prin conducătorii săi răsplata purificatoare a hârlețului mânuit cu îndemânare!

Unde s-a mai văzut CA ARICIUL să rămână țepuit din truda unui neam secular și cu rădăcini atât de adânci înfipte în raSOLUL PATRIEI, când sufletul nației a constituit -mereu tot ceva- CA ARICIUL!

Cum să nu rămâi CA ARICIUL lumii moderne, când veacuri de eternitate intuitivă a făcut ca ăst popor necăjit să-și accepte soarta, respectiv tot CA ARICIUL! Când soarele a pătruns și pe ulița poporului român, hop! ce să vezi! CA ARICIUL s-a ridicat fala neamului, respectiv cei politicieni de soi, indiferent de culoarea lor neutră, de cameleoni circumspecți, iar noi, ceilați! CA ARICIUL am suportat de la ei! Cred că e timpul să arătăm CA ARICIUL, adicătelea să glăsuim și noi altă voroavă în limba pe care o cunosc atât de bine, să tropăim și noi cu cizmele pingelite prin curțile lor, să ne trăim ofurile înțepați de idealuri pe care le-am dori comune și invulnerabile! CA ARICIUL!

(Voi ați înțeles ceva? Ei, bine! Nici eu nu înțeleg mai nimic din ceea ce se petrece în ROMÂNIA, cu excepția manipulării zilnice, de care, sincer! MI S-A FĂCUT SILĂ!)