(Orice asemănare cu realitățile din România, nu este pur - întâmplătoare!)
Când mai erau 16 minute
și începea cursa, calul și-a întors dosul, către jocheu, a ridicat coada și i-a
arătat acestuia cât de mult îl prețuiește și cam ce înseamnă colaborarea lor.
Jocheul, cu prea mulți ani de experiență în călărit pe alții, n-a părut prea
impresionat, deși l-au apucat ceva transpirații – dacă nebunul de cal a auzit
ce înseamnă grevă, tocmai acum, când jocurile sunt făcute? Și-a luat inima-n
proteză și s-a calmat – auzi! să se ia după un cal de curse expirat? Las’ că pune el mâna pe cravașă și-o să-l facă pe nesimțit,
să alerge cum vrea el! Spume, îl face, trebuie ca azi să câștige cursa, de-ar
trebui să care el, calul, până la finish! Miza era enormă și interlopul care îl
angajase îi dăduse de ales: ori câștigă, ori câștigă un buzunar de cangur,
făcut cu șișul.
Doar că pe favorit
îl durea sub coadă de ce-i trecea jocheului prin minte: descoperise că fusese
călărit prea mult, prea des și răsplata fusese doar același fân și filme porno
cu iepe, bune mai mult pentru jochei. Crescut ca un cal cu obraz subțire, trăgându-se dintro familie de cai
nedați la plug, ci crescuți în stil mediu, nu ridicase niciodată obiecții când
curelele îl strângeau cam tare, când vreun jocheu uita să se mai suie pe
cântar, de-i rupea spatele, sau când jocheul uita pe cine călărea și-l lovea cu
biciușca. Educat să dea ce e mai bun din el, să fie printre primii cu orice
preț, dorea să ducă tradiția familiei sale mai departe, iar onoarea lui de
învingător să rămână neștirbită. Însă, după ce aflase că în sângele lui curgea
și ceva sânge de cătâr, se simți umilit și se gândea tot mai des la întoarcerea
armelor sale de catâr, împotriva sistemului care-l călărea dintotdeauna. Așa că
momentul i se păru oportun acum, când începea cursa cea mare. La dracu’ cu deșelatul pentru alții, putea să alerge și
singur, fără jocheu, doar pentru interesele sale!
Jocheul, mare cât un țâr mai răsărit, n-avea cum să se
impună în fața ditamai armăsarului ce poza în revistele hipiste. Așa că încercă
cu zăhărelul să-l facă să se răzgândească: scoase o bucățică de zahăr și i-o
trecu pe sub nări. Calul se preface că plouă – mirosi că zahărul nu e de
calitate și se simți jignit. Jocheul mai scoase un cub și mai încercă odată –
de data asta, noul cubuleț era, cert, pentru boieri, dar era prea puțin că să
accepte să se pună șaua pe el. Așa că degeaba alergă omul cu șaua după cal,
animalul, tot animal! nu se lăsa ajuns. Auzi! tot cu trucuri din astea ieftine
căutau să-i pună zăbala-n bot!
Jocheului i se ridică părul pe șira spinării: minutele treceau și idiotul de
campion rumega doar revoltă, nu să vrea să participe la cursă! Îi veni o idee: să se
prefacă și să se dea bătut, știind că animalul nu știa decât atât: să alerge
pe pistă , până la capăt! Dar asta nu putea s-o facă fără jocheu, adică fără
el, și va ceda conștiinței lui de cal de curse. Ostentativ, îi întoarse spatele
și făcu vreo 10 pași, fără să privească în urmă. Să vadă afurisitul! cine-i
șeful!
Când privi, însă, în spate, nu mai văzu calul unde
îl lăsase: acesta, cu ditamai sacul cântărind suta de kilograme, deghizat în
jocheu, era aliniat la start! Nimeni nu obsevă impostura, așa că
startul fu dat și începu cursa. Care fu cîștigată, detașat de jocheul – sac și
campion!
Jocheul tocmai terminase colecția sa de înjurături, când
armăsarul ajunse în nișa lui. Și omul fu mai mult decât surprins, să audă ce-i spunea
calul, cu glas omenesc:
-Bă!
fanfaronule! ai văzut că se poate și fără tine-n cârcă? Parazitule! eu te
duceam pe tine, nu tu pe mine! Eu trudeam, nu tu! care mă mânai doar ca să-ți
fie ție bine! Degeaba îmi șopteai că ții la mine și că ai face orice pentru
mine, te duceai acasă și eu rămâneam sleit în grajd. Atâta știti – să călăriți!
Pe ăl de sub tine, care e doar o unealtă, nici nu contează că are suflet sau nu! Na!
ți-am demonstrat că se poate și fără tine! Că mă duce capul și pe mine, nu sunt
chiar un animal prost, din care să scoți untul, din el! Eu am câștigat, ca de
obicei, pentru că sunt un învingător! Tu ai căștigat, pentru că ești un profitor!
Dar eu sunt cel mai câștigat: rămân în cursă!
- Dar...
dar cum se face că vorbești?
- Vorbesc dintotdeuna, doar că nu aveam cui să spun! Acum s-a umplut paharul și mi-am propus să demostrez că nu-mi trebuie jocheu, ca să fiu cineva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu