Ce forfotă și ce goană e în toate,
De parcă s-a finit și ouăle-s stricate:
Cam alandala și-n scrâșnetul de roți,
Ne bulucim în viață! Da, noi toți!
Până și schiopul aleargă, de cârje, dus,
De parcă secundele în ghenă, i-au apus.
Orbul, în grabă, zidul, nimerește,
Nu vede cine-l mână și cine îl zorește.
Ologul, poposit în scaun, clar, șofează,
Se vede după cum accelerează!
E-o goană mare, parcă-i zi de cros,
Ni s-ar fura ciolanul, ce-l păstram de ros,
Ni s-ar fura și ouăle, din cuibar,
Și ne grăbim, că moare timpul, iar!
Mic, mare, mândru, falnic, deșelat,
Ne-am pus, prieteni, cu toții, pe-alergat!
Doar un bătrân se uită și nu vede
Cum fiecare-n goana lui, umil, se pierde:
Timpul lui s-a dus și încă mai trăiește,
Pentru că timpul nu-l mai doare, nu-l rănește!
La viața lui, s-a repezit s-o-nșface,
Acum, vrea doar... liniște și pace!
Dă graba fără de folos, în spate,
Pentru mult mai puțin de-un dram de sănătate!
Deci, cu graba nu ajungeți într-o lume nouă -
Așa că...multă sănătate vă doresc eu, vouă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu