Când vezi, cu ochiul liber, că-i doar nefericire?
Și se întrec poeții nătărăi, statuie să-i ridice,
S-o laude, cu patos, dar fără să o strice!
Când colo – ce să vezi? ideea ce persistă
De fapt,... e fum și praf – iubirea nu există!
M-am agățat și eu, cu mâna știrbă, de "colac" -
Ah! m-a ars ca un incendiu, iubirea fără leac!
Asta era odată, când nu aveam musteți!
Acum, privesc în urmă, bușindu-mă-n pereți-
Ce dragoste, fârtate! făr’ de vreun interes?
Atunci, aveam tichie!
Acum, am de ales!
Cum să mai cred? -
iubirea nu-i natură moartă,
E vie, e plăcută, dar iată! nu se poartă?
Mă tem că mă înșel și
sunt handicapat
De am uitat – eu,
blegul! în ce am fost băgat!
Cu vrerea mea expresă și
nu întâmplător,
Am fost luat drept
cârpă, și nu, drept luptător!
N-am înțeles vreodată,
cum de-aș putea orbi -
Din dragoste completă,
pe dată, de - aș muri?
De ce să îmi iau viața?
Sau să i-o iau pe-a ei?
S-a terminat cu focul
și nu mai sunt femei?
Nu mai aud eu, bine? de
vreți ca să scandați -
Iubirea-i păcăleală! Și
nu mai sunt bărbați?
Nu se mai învârte
roata, dacă am fost trădat
Și, fără zarvă mare,
la javre, aruncat?
Să fie vreo pedeapsă,
că am aprins un rug,
Apoi, din indolență,
n-am rezistat și fug?
Mi-e teamă, însă, că
ne-nșelăm pe temă -
Iubirea nu-i senină, nu
poartă diademă!
Iubirea e un scut doar
pentru cei ce-o au!
De aceea, ea se vinde!
Și sunt destui, ce-o dau!
E doar simbol! E-o
schemă! Balonul dezumflat
De care-n disperare,
rămâi cam atârnat!
Și fiecare caută,
hoțește, să-i fure un sărut.
Dar nimeni nu-i
cinstit, să spună c-a pierdut!
Iubirea a ajuns subiect
intens de presă.
Dar e doar falsitate,
sub masca ei imensă!
Nu vezi decât clowni,
cu suflete-mpietrite,
Săltând, în ochii
lumii, persoane izmenite!
E-atâta tragedie, ca-n
comedia greacă,
Că-mi vine să vomit,
simțind că mi se-apleacă!
Nu-ți mai săruți iubita,
și treci, direct, la fapte,
Trecând peste finețuri,
gen - o cafea cu lapte!
Iar când te paște
boala, și cauți companie,
Constați că nu-i iubire!
Și-ar trebui să fie!
“Se caută vinovați!” – cam asta-i consolarea,
Când te privești cu ciudă! Te-apucă disperarea!
"Iubirea nu există! E vax! E doar ca surogat!"
Atunci când, nonșalant, în dragoste-ai trădat!
Eu zic – lăsați-o moartă! Să nu o amintim!
Dar, cu sufletul curat, mereu să tot iubim!
Nu trebuie fațadă! Nici vorbe, nu-s de spus,
Dacă arăți iubire! Atât! e prea de - ajuns!
Și când vom face roată, în ochi - ne vom privi,
Cu dragostea în suflet, atunci, cu toți, vom fi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu