joi, 7 decembrie 2017

S-O LUĂM ÎNCET, CĂ NU DAU TURCII! SUNT OCUPAȚI!

Vine Crăciunul! Vin iarăși, sărbători!
Mă pregătesc de luptă, și-ncet, mă iau fiori!
Vai, cât de multă muncă! Deranj și istovire
Ne-așteaptă de acum! Și-ți trebuie simțire
Să le rezolvi pe toate! Sunt multe de făcut!
Dar și plăcută clipa în care... le-a plăcut!
Și sunt atâtea, că mă încurc în ele!
Așa c-o iau încet -mă dau la lucruri grele,
Și mă încurc mai tare! În loc de măturoi,
Învârt în aer, mândru, cățel de usturoi!
Mă-nvârt în jurul cozii, să caut telefonul!
Ajung să conversez, acid, cu tirbușonul
Caut pămătuful! Vreau să înlătur praful!
Mă șterg, rapid, pe față, și murdăresc cearceaful!
Aspiratorul, un nemernic, s-a așezat în cale!
Îl ocolesc și calc, ca blegul, în muntele de oale!
Șurubul de la priză s-a desfăcut, măgarul!
Nu mai găsesc o sculă! Și meșteresc cu parul!
Veioza s-a stricat și nici cablu nu are!
Așa c-o folosesc,  mai lesne, ca vază, pentru floare!
Soneria sună mai rău ca Ambulanța!
Aș vrea să o repar! Și folosesc doar clanța!
Cu flexul mic, pilesc o bătătură
Și cu cel mare, topesc niște untură!
Nu mai frământ cu mâna, că palmele mă dor!
Mai am puțin și urlu! Am gânduri de omor!
Deodată! în suflet  hapsân adie, încet, o briză -
Și cade, brusc! perdeaua, precum și o corniză!
Și-n balamucul ce-n casă s-a stârnit
Răsare un gând aparte - Ce naiba m-a pălit?
Așa văd, eu, Crăciunul, răpciugă și sudoare?
Sau vreau să îl întâmpin cu pâine și cu sare?
Cu vorbe simple și fără-nflorituri,
Cu dragoste și pace, cu multe urături!
Cu gânduri mici și albe, cu inima curată,
Să fie cum a fost! Crăciun, de altădată!
Fără alergătură, fără idei și ură
Fără cîrnați și tobă! Rămân doar la friptură!
Aș vrea să râd în soare, iar bucuria mea
Doar liniște aducă, atât cât s-o putea!
Mai vreau și sănătate, atât mai cerșesc!
Și toate cele bune, și vouă vă doresc!




marți, 5 decembrie 2017

ORI E LAIE, ORI BĂLAIE! DOAR E SF. NICOLAE!


 Pe podețul din zăvoi
Se ciocniră două rable.
Una, zornăie, din zurgălăi,
Alta, geme încetișor, din table!

Amândouă au plecat
Depășite fiind, în ani,
Să ajungă la REMAT,
Prefăcându-se în bani!

Prima, e-a lui Nicolae,
Ce se saltă-n catalige!
Cea de-a doua, e la baie”!
Moș Crăciun în ea se-nfinge!

-Ce faci frate, n-ai răbdare?
Ai plecat de prin nămeți,
Mai devreme! De ce oare?
Vii la fete? Ori... băieți?

Strigă Moș Nicu, obezul
Către blândul Moș Crăciun.
-Te învârți, ca titirezul!
Și de mult mă țin să-ți spun!

De ce faci spume la gură?
Îi răspunde blândul Moș.
-Lasă-te, de bancuri, frate!
Nu te da, și tu, cocoș!

Iar ne-a otângit sorocul
Ca, la cumpănă de ani,
Să le fericim norocul,
La bogați și la sărmani!

-Anul ăsta stă călare
Pe o pojghiță sălcie!
Nu prea am găsit noi sponsori!
E prea multă sărăcie!

Na belea! A crescut cursul
La importul de păpuși!
-Și mai pui că-n tot discursul,
Nu se mai găsesc mănuși!

Văd că ai ajuns, Crăciune,
Să îți vinzi vechiul Merțan!
Vrei să spun o rugăciune
Să o dai la preț baban?

-Râde ciob, de oală spartă!
Parcă tu nu ai venit
Să îți vinzi, pe două capse,
Rabla ta, cu fund dogit?

Ne-adaptăm la vremuri calpe,
Bucuroși vor fi, cu toții
Să le-aducem iarăși daruri!
Mame, tați, bunici! Nepoții!

Eu mi-aș vinde chiar și mâna
Să pot face fericiți,
Pe toți cei ce au un suflet
Și sunt palizi și smeriți!

-Eu am renunțat, fârtate
Să tot fac voluntariat!
Să mai treacă anul ăsta,
Și, de mine, au scăpat!

-Nu de dragul veșniciei,
Nici a datinii din moși
Mai venim noi, frățioare!
Ci-i iubim pe inimoși!

Dacă sunt și mici lichele
Printre cei ce ne așteaptă,
Nu ne răzbunăm pe lume!
Le dăm darul, după faptă!

Azi, din nou, e sărbătoare!
Nu o fă  și tu, de oaie!
Cum ar fi, ca să lipsească
Tocmai Moșul Nicolae?

Eu mă pregătesc de-acuma
Să încarc, cu daruri, carul!
Și mi-am lustruit și renii!
Cum? să-mi părăsesc, eu, harul?

Nu mai fi ursuz, frăție!
Fii mai vesel, că ai fani!
Și mai sunt cei ce nume-ți poartă
Du-le-n dar un

LA MULȚI ANI!


SĂ-I DĂM BICE!

         Nicușor Oalesparte era obișnuit cu nevastă-sa, a cărei gură se auzea de dimineață, până seara! Așa de obișnuit, încât nici nu mai deschidea gura să comenteze, s-o întrerupă sau să mai adauge  ceva în plus! Era fericit noaptea, când aceasta nu vorbea prin somn, putea și el să se odihnească, iar uneori visa că e singur pe lume.
            Limbarița femeii îi fusese dată din născare, cu toate că, până la vârsta de 6 ani, fusese mută- mută! Abia când au dat-o, ai ei, la școală, în prima zi de stat în bancă, a dat peste mută, vorbăria, de nu mai putea nimeni s-o oprească. Au trebuit s-o lege la gură cu prosopul, ca învățătoarea să poată răsufla ușurată.
            Nicușor și-a dorit din copilărie o nevastă guralivă, din cauză că, la ei în casă, nu se vorbea decât rar, apăsat, la obiect, sau deloc! A avut noroc, (dacă așa crede el!) să dea peste Emilia, care, până și cererea în căsătorie a făcut-o ea, discursul socrului mic ea l-a suflat și a spus de mai multe ori, DA, pentru Nicușor și celelalte șase perechi, ce urmau la starea civilă. Cât pe ce să predice în locul părintelui, la cununia religioasă, a avut ghinionul să-i intre un bâzoi în gât, altfel și predica era tot a ei! Vorbăria fără pauze s-a amplificat de când copiii, 3, s-au împrăștiat în 4 vânturi, în parte, și din acest motiv, doreau să scape de Inchiziție!
            Acum se pregăteau să plece la Brașov, în concediu, situație care obliga pe tăcutul Nicușor la cărat bagaje, în timp ce Emilia zumzăia pe mai multe voci:
            - Mai avem florile, geamantanul cu conserve, acordeonul și trusa de machiaj! Nu puteam lăsa florile, nu aveam la cine, vecina Varvara face zâmbre și-așa, că am rugat-o să se mai uite, din când în când, și pe la noi, să nu intre vreun hoț! Cum a intrat la colega mea, luna trecută, un om al străzii! Când a venit de la băi, a găsit frigiderul scos din priză, cu tot cu priză, îl golise și încercase să-l scoată pe ușă! Pune trusa sub cojocel, lângă geanta gri! Făcuse focul din pictura căpătată la nunta lor, acum 22 de ani, dată de un frate de-a soțului unei verișoare, căpitan de vas! Bine că n-a ars decât mocnit, pune și poșeta, în spate! E mare belea, cu hoții ăștia, sunt în gașcă, vin și rad tot, ca termitele!  Să fie într-un ceas bun, c-am plecat! Să-i dăm bice! Ce mă enervezi! te-a apucat vitezomania, de-ai rămas fără permis, acum trebuie să conduc toată țara singură! Ai noroc că-mi place, dar e, totuși, prea mult, și obosesc! Mă enervează și ochelarii ăștia, trebuie să-mi comand alții, văd ca o bufniță - ziua, cu ei! Ieri, nu ți-am mai spus, dar am pus fierul de călcat pe cutia ta cu cârlige de pescuit! Nu știam de unde iese foc, mă pregăteam să chem pompierii! Na! Am făcut deja 110 km! Cârligele nu puteau arde, a ars diploma ta de studii! Oricum, nu-ți mai trebuie, că s-a prins lumea că ești prost grămadă! Ce ți-o fi venit să le pui, una lângă alta, nu știu, mie nu-mi iese așa combinație! Lui Vasile Catastif, ăla care lucrează la Finanțe, i-a pus nevastă-sa în ciorbă stiloul de aur, căpătat cu ocazia avansării! 196 km, până acum, mai avem puțin și fac la stânga, că e drumul mai lung, dar nu e plin de sate, să trebuiască să reduc mereu! Vasile bănuiește că nu e așa, crede că l-a dus fecioru-său la amanet, n-a găsit urmă de stilou! Nevastă-sa s-a jurat că s-a topit, dar cu mania păcănelelor, la copil, nu are cum să fie cum zice  ea, doar nu era de plastic! Așa sunt mamele, țin partea copiilor, indiferent de ce prostie fac, cum i-am luat și eu, partea, lui Gabi, când ți-a vândut, pe un roboțel , ceasul mecanic, de nu-l găseai! Acum pot să-ți spun, abia l-am recuperat, am dat dublu pe el, chiar că-l băteai! OK, am făcut la stânga, avem drum întins cam 125 de km, după care virăm la stânga iar! Bine că am luat GPS-ul ăsta, pot merge până la Londra! Ce vorbesc eu, merg până în Australia! Ce draci am pe tine, ai rămas morcovit de la accidentul ăla! Stai numai în spate, ți-e frică să stai lângă mine, dacă te mușc! Vrei să mă simt vinovată, atunci tocmai îți povesteam cum se împletește sub braț, ce dacă n-am văzut buldozerul, de ce n-a claxonat? E vina ta, nu ți-ai pus centura! Nu-ți stătea prea bine cu picioarele-n sus, pe lama buldozerului, dar bine că n-ai murit! De ce ți-o fi frică acum să stai pe scaunul mortului, ce! două luni spitalizare te-au făcut pe tine? Ai stat tu 72 de zile, când te-am împins de pe schela catedralei, și tot n-ai murit! Te plângi tot timpul că ești ghinionist, dar uite câte ai pățit, și ești întreg! Ei, să zicem că fizic, cu capul stai mai prost și nu știu de ce!? Facem, în sfârșit, la stânga, și-i dăm bătaie, că bătaia e ruptă din Rai! Câtă bătaie am mâncat eu de la mama, să fii tu, sănătos, ai vrea tu să fii așa iubit, cum m-au iubit ai mei pe mine! Când vroiau să doarmă, îmi puneau scoci pe gură și-mi legau mâinele la spate, de scaun, să nu mă dezleg! Dar îmi puneau televizorul pe arii de operetă, să mă cultiv! Bunica râdea de mine, zicea că aș fi fost bună de sirenă! La pompieri! Dă-mi și mie apa, mi s-a uscat gura de când vorbesc, iar ție nu ți-a milă deloc de mine, mă lași însetată! N-auzi ce-ți zic, trebuie să urlu, ca să înțelegi? Nicuuleee, dă-mi apa, că-mi crapă limba! Dar unde ești, tâmpitule, de nu răspunzi?

            Nicușor stătea tolănit în fotoliu, acasă, cu un pahar de vin rose, cât vaza de la flori, și respira ușurat - ce bine că nevastă-sa demarase în trombă, fără să se asigure dacă a urcat și el! Poate l-a auzit Dumnezeu, când s-a rugat să-i dea puțină liniște! Acum o are, cel puțin câteva ore bune! Emilia e la vreo 300-4oo km de casă, dacă nu s-a întors până acum, e posibil să ajungă la destinație! Bine că l-a uitat acasă, oricum vorbește singură tot anul! Să ne relaxăm, flăcăi, c-am scăpat de gura ei! Cel puțin, o vreme!

  

CÂND TE CREDE LUMEA O GRĂMADĂ DE BĂLEGAR!

       Când te crede lumea o grămadă de bălegar, trebuie să meditezi profund, lumea aia nu e proastă, chiar dacă e rău intenționată! Vorba aia, dacă te amesteci cu tărâțea, te mănîncă porcii! Dacă te amesteci cu bălegarul, te mănâncă bălegarul! Cine se aseamănă, se adună! Na! că am dat drumul la proverbe și-am uitat să închid robinetul!
            În copilărie, mă trimitea mama să caut bălegar! Pentru cine nu știe, folosea la lipit pereții, soba, gura păcătosului…! Colindam străzile, prin cartier, pe atunci aveam și cai  care circulau cu viteza regulamentară, nu numai măgari, care circulă în viteză! Cu puțin noroc, mergeam direct la sursă, adică erau vreo doi căruțași prin preajmă, dar care erau oameni de onoare, deși sugative învederate, te lua și pe tine în căruță, nu ca astăzi, te iau în balon! Am apelat  acum câteva săptămâni la unul, care avea mai puține clase decât caii, zău că nu știu de ce îi lasă liberi! Nu pe cai!
            Cum spuneam, dacă îți punea cineva balegă în păr, adică o mână, o luai direct din curtea căruțașului, care era un CINEVA pe atunci, deoarece, pe la el, prin bătătură, poposeau și niște vaci, care păreau că fac parte din familie! Cel puțin, noi, copiii, când ne duceam să luăm lapte, nu puteam să le deosebim, toate puțeau la fel - a vacă! Sărăcani ca noi, trebuiam să acceptăm privirile pline de superioritate ale vacilor - Ce, mă! ai ajuns la laptele meu?
            Așa am învățat că balega nu e ceva tocmai oribil, dar e folosită de cosmeticieni să caracterizeze omuleții mai necăjiți - Bă, ăsta pute a bălegar, e de neam prost!
             De atunci, m-am obișnuit cu haina mea, respectiv, să accept condiția mea socială, de căutător de balegă! Mai rău e că a început să mă confunde lumea cu materia primă, deși mă străduiesc din răsputeri să conving că poți să puți și de la prea multe cosmetice, ca să ascunzi nespălatul din tine!
            V-am îngrețoșat, nu-i așa? Ăsta nu e subiect de răs și nici tufă de crini albi! cum ne place să privim și să admirăm! Din păcate, face parte din viața nostră cotidiană și cotiledonată! Pe ce mare grămadă de bălegar stăm, n-avem nici idee!
            Să luăm cazul canalizărilor din oraș, care  de n-ar fi, nu s-ar povesti! Cum era și vorba aia - și drumul spre iad poate fi pavat cu intenții bune!, au venit niște nenea meseriașu’, au săpat niște gropi, au dat în ele, au vârăt țevi, și-au vârât și  … și banii în buzunar, apoi și-au luat jucărelele și-au plecat! După ei, potopul! Adică au făcut o treabă de bălegar! Au venit alții, au mai tras o porție de bălegar, suplimentară!  Cine a inventat șanțurile, poate fi mândru de el, avem și noi, pentru tone de bălegar! Alo! domnii de la Gospodărire, nu vă uitați pe unde călcați?
            Să încercăm un experiment atroce  - închipuiți-vă că, unde vedeți puncte - puncte, nu sunt pistrui,  lipsește cuvântul balegă:
            M-am trezit cu gura uscată și cu gust de...în ea! Încă o zi plină de...! Apa e întreruptă, cine știe ce s-a întâmplat, a devenit o obișnuință să te duce la serviciu mirosind a ..., nici măcar nu ne anunță când o oprește! ...! s-a oprit și curentul, tot fără să ne spună cineva că trebuie să ne grăbim, ca să plecam rași, da! rași, nu bărbieriți, de-acasă! Și-n baie e întuneric, cine a proiectat clădirea , cred că avea ... în cap!
            Deși sunt îndicatoare peste tot, animalele tot circulă, deși e înterzis! Ca să ajung la mașină, sar peste un cârd de capre și calc într-o...! Va mirosi, în mașină, a iarbă bălegoasă! Nu fac bine 500 de metri și mă opresc sub panoul unde se indică că nu-i locul pentru depozitat gunoaie! E plin de ...! toți care au animaluțe, inclusiv căini sau pisici, aici aduc marfa!
            Mă opresc și eu, aici, o pot ține așa până la calendele grecești, oricum, uneori, în tara asta nu găsești decât...!
            Și totuși! Ne-am obișnuit să vedem numai lucrurile în negru, nu mai avem dispoziție pentru partea plină a paharului. Pot să vă spun că, pe strada unde am copilărit, era o babă ce avea un soi de coșciug cu acoperiș de paie, strâmb de parcă avea cifo-scolioză! Moare bătrâna, nu înainte de a lua banii din vânzarea casei, sau ce-o mai fi fost chestia aia! N-avea curtea mai mult de 1.000 metri pătrați, dar era destul de mare. A cumpărat-o cineva cu care am copilărit și care avea o droaie de copii.
            Toată vara a cărat peste 50 de căruțe cu bălegar, a împuțit tot cartierul, nu mai făcea nimeni grătar, nu mai stăteau babele pe la porți! S-a oprit exact la timp, când vroiau să-l bată! A pus bălegarul în curte, după ce a dărâmat șamdramaua aia năstrușnică! A băgat plugul, exact! plugul, în curte, și-a tras două arături, una de toamnă, una de primăvară! Apoi și-a tras și-un gard înalt, de obosea cioara, când vroia să treacă pe deasupra! Nu era nici o șansă să vezi ceva din curte!
            Abia anul următor ne-am  dumirit cu toții ce era cu balega! M-a invitat în curte și am rămas mască - fiecare cm pătrat avea o plantă pe el! Construise o platformă pe traverse  de cale ferată, de vreo 30 mp, unde avea răsaduri! A vândut la piață, și-a pus și el, a mai dat și de pomană! Printre rândurile de la vie avea 2 rânduri de roșii, și ardei, soi ales! Și nu se rușina să se ducă cu ele în piață! Nu se rușina de la nici o treabă, numai bani să iasă!
            10 ani a făcut asta, la doi ani, mai băga câteva căruțe de balegă! Vecinii s-au obișnuit cu mirosul, luau răsaduri bune de la el, dar nu-l putea suferi, că s-a apucat să facă o casă nouă, pentru unul dintre copii! Casă cu beci, ridicată la 2 metri și, deasupra drumului! Cu 6 camere, pentru familie numeroasă! Cu banii din legume!
          I-a venit vremea să se ducă la odihnă veșnică, iar acum, în casă, stă un fiu, cu familia sa! Fiu care i-a moștenit stilul, muncește oriunde e pus! Numai că nu se mai ocupă de grădinărit, așa a scăpat lumea de mirosul de balegă!

             De unde am tras concluzia că, dacă te crede cineva o grămadă de bălegar, nu trebuie să te superi, nu se știe cine e bălegarul și la ce folosește! 

PS( Prostul Satului!) Știți indivizi care sunt milionari în euro și care au plecat de la gunoaie?