“A naibii zi - 8 Martie – ZIUA FEMEII! Numai obligații - flori la colege! Cadou,
mamei! O floare, fiică-mii! Cadou, soru-mii!
Flori, cel puțin, soacră-mii și
celor trei cumnate! Flori sau cadou, cumnatelor de pe frați! Trei vecine, de la
care tot ne împrumutăm de bani! Doctoriței de familie, cu cele două asistente! Flori,
soției șefului, că se supără! Vreo trei gagici, de la Primărie, că au fost
drăguțe tot timpul, când am avut nevoie de ele! Lenei, poate se îndură să-mi accepte
avansurile! Cred că nu am uitat pe nimeni!”
Exact
când își freca lăbuțele,
satisfăcut, ziua lui de concediu se întunecă: pe masa din bucătărie zări un
petec de hârtie! Ce petec, ditamai romanul, trei volume – lista lăsată de
nevastă:
“Fă-mi, și mie, o bucurie, și
rezolvă tu problemele astea până diseară, când ajung acasă: bagă rufele la
spălat, dă drumul la ciorbă, i-am pus cam de toate, mai trebuie borșul și
verdețurile. Scoate niște cartofi și curăți-i, să faci o tocană, ai tot ce
trebuie în frigider. La 13.10, ia fata și du-o la dansuri, apoi treci pe la nea
Mielu, la măcelărie, l-am rugat să ne oprească niște carne și niște oase. Nu uita
să cumperi flori pentru maică-ta și celelalte neamuri. Când ajungi acasă, du gunoiul,
că ai trei luni de când nu l-ai mai dus, s-a mutat tomberonul de acolo, e la
celălalt colț al blocului. Ah! Să nu uit - s-ar putea să vină ăia, de la gaze,
să verifice instalația! Și chiar și meseriașii pe care i-am chemat să vadă de
unde curge apa-n baie, că tu n-ai reușit să afli.”
“Pe ea, o uitam! Dar las’
că are, ea, grijă să nu uit! Am uitat
și anul trecut, și nu s-a supărat! Uite-a dracului, îmi iau și eu, o zi,
conced, și mă potopește cu munci sisifice. Nu-i e milă deloc, de mine, că sunt
obosit! Na! ce pomelnic mi-a făcut, crede că pot să le fac pe toate! Nu fac
nimic, de-a dracului, că nu sunt sub papuc! O să stau pe pat și-o să mă uit la
televizor, să văd ce face, moare? S-a umflat democrația-n ea! Îi arăt, eu, ei!”
Pe la orele 18.00 sună telefonul – e fata, care-i spune că ajunge târziu, s-a
dus cu prietenii, la un bar!
La ora 20.37, sună, din nou
, telefonul – este nevastă-sa, care-l anunță că, dacă el nu a dat niciun semn
de viață, s-a dus cu colegii, la restaurant, să serbeze ziua femeii! Și că el
poate să se culce, că ea ajunge târziu!
În timp ce ascultă vorbele
femeii, spumegă în sinea lui, dar nu mai apucă să comenteze, că aceasta
închide. Rămâne în memorie cu ultima ei frază:
-Iar dacă nu ai făcut ce
ți-am lăsat scris, din listă, te duci la mă-ta și
nu te mai întorci! că m-am săturat să te slugăresc, fără să fii, și tu,
recunoscător!
