Tupilită printre cioate de stejari și de brazi, sărmana păsărică își roade
unghiile - pe deasupra ei se rotesc
păsările de pradă, în timp ce, pe pământ, este vânată meticulos, de alte
animale înfometate! Deși, încă, în inocența ei ancestrală, mai crede că nu o
vor vătăma, tremură cămeșa pe ea, doar-doar s-o face curent și-o îndepărta
musculoșii care vor s-o prindă-n ghiare. De fapt, nici nu bănuiește că zace-n
capcană, și că nici camuflarea sub ramuri de măslin nu-i va aduce liniștea, mai
are multe pene de jumulit, ca să scape!
Când nu mai poate sta de pază, ațipește și se
trezește la timp, să se ferească de aripile prădătorilor, care abia așteaptă s-o vadă amorțită. Situația ei nu ar fi dezastruoasă, dacă nu ar fi avut
încredere în cioară și în șacal: crezându-se păzită de cei doi, s-a trezit
singură, ciufulită și pe punctul de a rămâne golașă! Ori visul ei nu a fost să ajungă
vultur pleșuv, nici fazan și nici curcă plouată, dar s-a prostit la bătrânețe și s-a amăgit că mai
poate avea prieteni! Mare prostie!
Acum se ferește și de
umbra ei, dar e prea târziu - cioara s-a tulit, după ce a încasat recompensa,
iar șacalul mai trece câteodată, să-i amărască sufletul cu minciunile lui.
Nici nu știe de cine ar
trebui să se ferească mai bine: în răsărit, vulturul bicefal cu trei coroane
caută pricină până și la ouă, doar - doar o mai pune ghiara pe vreun păsăroi
leșinat! Numai asta visează vulturul bicefal -
să-și mai arate ghiarele, așa cum a făcut și-n al II-lea Război Mondial,
când a înșfăcat tot ce-a prins, trecându-și în stăpînire ce-au lăsat ceilalți
hultani deoparte. Clonțul lui de oțel se ițește când ți-e lumea mai dragă, iar
gurile rele șoptesc că nu se poate liniști, pînă nu revine marea sculă de pe
cerul lumii. Și caută scandal!
Cei doi - leul și
unicornul, au prea multe probleme cu brexitul! Ba vor pe cer, ba vor cu
picioarele pe pământ! S-au luat după Alba-Neagra românească! Odinioară, și ei
stăteau ciotcă, pe capul altor păsăruici, dar acum chiar că au de lucru! Și,
totuși, se învârt pe același cer cu ceilalți!
Vulturul german e pașnic – nici nu zici că e la comenzi!
Face pe bulbonatul de pe cer, mai să crezi că, pe el, păsările mici nu-l
interesează! Atât timp cât puișorii acestora muncesc pentru el, să le fie de
bine la păsările proaste! Mai ales dacă cotizează cum trebuie! Se vede că-i
mândru - terfelit după Război, și-a luat revanșa - cei care l-au adus la sapă
de vultur, acum se feresc de pintenii lui de oțel!
Cocoșul galic se fandosește că el nu pradă pe nimeni, el
are propriile lui probleme cu zburătoarele! Nu s-ar zice! Care e prostul, să nu
vrea ceva pe de-a moaca?
Prin desișurile plini de scaieți, pândește șarpele cu
clopoței, care poartă ditamai coroană sfântă, pe Țestos! Lui îi stă-n gât culcușurile
bietei noastre păsări! Felul său reptilian de a stârni panarama nu e de ieri,
de alaltăieri, ci de ceva vreme, de când hultanii îi bagă apa la moară și-n cap
numai prostii, cu stat-în-stat! Vrea șarpele pene, la pălărie, și-o țârucă de
autonomie!
De dincolo de mare, ursul grizzly pândește cea mai mare
ciosvîrtă din zburătoarea noastră, așa cum face de obicei! Lui nu-i pasă de
distanțe, numai avantaje, să iasă! Ba chiar se bucură și de-un răzbel, doar e
ursul de mătase a lumii, când mormăie, fug până și păduchii!
Pe dedesuptul prădătorilor aerieni, se mișcă șoimul lui
Quraish! Pasărea siriană, lăsată liberă, amenință liniștea prădătorilor, dar șoimul
în cauză n-are nici un gând cu amărâta noastră de pasăre, el are alte ținte!
Pentru care pregătește surprize, care, de obicei, bubuie, de nu mai auzi marea
simfonie. Așa când dai drumul la gâscă-n casă, te ciupește!
Biata noastră acvilă, bănuită a fi romană, a chelit! Nu
din cauza grijilor, ci din cauza frizerului! Nu trece mult, și iar vine
frizerul, s-o mai tundă odată! Dintro mândrețe de pasăre, se pare că o ia-n
cioc, o lasă toată lumea fără izmene! Păi, teritoriul îi este invadat de hoarde
străine, iar pene strategice, nu mai are! Până și paietele cu care a fost
amăgită, sunt de nimic! Cum sunt toți cei care i-au „vrut binele”!
Vai de mama lor de pui de acvilă! Că nu mai avem mult
și-o să avem chipuri de acvile, împerecheate cu curci murate!
Să nu uităm să-i spunem și coanei acvile - cine se amestecă cu tărâțea, face-un borș!
Sărmană Românie! unde te-au adus prădătorii din neam!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu