miercuri, 1 aprilie 2020

IARTĂ-MĂ!

     Parcă înnebunise toată suflarea, cu mic, cu mare! Până și animalele pășeau alandala, cu ochii în pământ și coada-ntre picioare! Nu există răbdare, înțelegere, păsuire, iertare! O scânteie și bumm! atmosfera ia foc din te-miri-ce!
            Se simțea sleit de slalomul ăsta printre situații ilogice – parcă niciodată oamenii nu fuseseră mai neînțelegători și mai obtuzi, cum erau acum! Epidemia de gripă și coronavirusul nășteau în fiecare moment noi specimene umane, care, în alte condiții, s-ar fi comportat aparent normal: e de-ajuns să tușești și fuge lumea din jurul tău, de parcă ai avea ciumă! Chiar dacă ei tușesc, ceilalți sunt bolnavi! Fobie, la asta s-a ajuns! De aceea, toți sunt mai nervoși decât de obicei. De parcă, de obicei, nu sunt foarte nervoși! 
             Și-atunci se leagă precum boala, de omul sănătos!
            Așa a ajuns un pachet de nervi – nu apuca să facă doi pași, că se găsea minimum unul, să nu behăie a ceartă! Când a ajuns și la capătul răbdării, deja era bolnav și internat la psihiatrie. Cu nervii în papiotă și pe moațe. De unde a fost externat – nu era grav, n-avea COVID 19! Atunci și-a amintit un citat dintrun bioenergetician și parapsiholog moldovean, unul Lazarev: ”Când te supără cineva, cere-i iertare! Tot eu să-i cer iertare, după ce mi-a dat cu toporu-n cap? Da! - De ce? Și a uitat explicația! I-a trecut prin minte - Dar nu oare Mântuitorul ne arată un mijloc ușor de a șterge toate păcatele noastre. „Iertați, și vi se va ierta vouă.”?
            Cum – necum, el a început să ierte: sistemul plin de incompetenți și neputincioși politic! Care par afectați, dar li se rupe la băscuță! cât nu mor și nu le moare nimeni!  Deși n-ar paria - doar dacă nu au o armă secretă! A iertat și sistemul corupt, unde au furat toți, dintre care unii participanți arată azi, cu degetul. Poate din cauză că nu sunt suficiente pușcării dotate corespunzător, să înghită atâția hoți! Deși trebuiau închiși în spitalele pe care le-au „prăduit”!
         A iertat și cadrele medicale: chiar și după ce li s-au mărit salariile, unii tot după șpagă s-au uitat! Au privit de sus pacienții și i-au tratat doar procedural, nu și omenește! Tocmai pentru acei dintre ei, care au fost oameni, i-a iertat pe toți – ei nu merită să moară, doar pentru a se simți el, împăcat! Sunt dintre ei care simt azi la ce sistem au participat!
            I-a iertat și pe cei care au ridicat prețurile – cu ce sunt vinovați, dacă nu s-au luat măsuri oficiale împotriva măririi? Mmm! să zicem că i-a iertat și pe cei care au știut dinainte și s-au folosit de asta. Oricum, dacă treaba evoluează negativ, profitorii s-ar putea să geamă, uitându-se la conturile lor grase. Virusul nu e la fel de iertător!
            I-a iertat și pe neîncrezători -nu pe fiecare duce capul! Lucrează la iertarea celor care sfidează realitatea, considerând că lor nu li se poate întâmpla ceva. Lor, poate nu! dar celor din jur, da! Bașca celor dragi, dacă au așa ceva, exceptându-se pe sine!
            I-a iertat pe bătrâni – de ce să fie ei, vinovați? Poate nici n-au înțeles despre ce este vorba, poate trebuia insistat, până la înțelegere. Poate nu mai pun preț pe viața lor și pe viețile celorlalți. Atunci i-a privit mai atent și l-a frapat că bătrânii noștri, nu seamănă cu bătrânii altora” -  majoritatea nu sunt eleganți, veseli, binevoitori, înțelegători, fericiți! Par foarte aiuriți și nemiloși, optuzi și în căutare de reduceri!
            Și-a iertat apropiații și rudele – oameni sunt și ei! Nu poți cere, de unde nu e!
            A iertat viața, pentru că nu l-a tras de urechi: până azi, ani în șir, n-a băgat de seamă pomii înfloriți!  Acum a văzut  că până și copacii suferă – mor și ei din cauza vremii și a bolilor! Se usucă, cum s-au uscat și sufletele oamenilor din perioada ME, ME, ME!
            L-a iertat până și pe bunul Dumnezeu – poate că El are vreo socoteală ascunsă, cu fiecare! Poate vrea să-i ia la El, pe cei buni! Sau pe cei răi! Dacă tace, știe El ce face! Poate tocmai asta ne trebuie – să ne întoarcem în timp, să redevenim umani și să iertăm!

           Și, după ce a terminat lista cu cei iertați, s-a simțit mult mai bine – nu-i mai trebuia iertare!
            

marți, 31 martie 2020

IEPURAȘUL DE PAȘTELE...!


    Mai știți, în condițiile astea, cum e treaba cu iepurașul de Paște? Ăla din ciocolată, care uneori stă în coșuleț, pe ouă, și ne face bucurii? Mă rog! în alți ani ne făcea să fim bucuroși…! Ei, bine, a venit deja pe la mine! A trecut doar, să-mi mai dea culoare vieții, deși culoarea ciocolatei nu prea seamănă cu rozul vieții! I-am propus să-l țin drept animal de companie, nici păduchi, n-am, să-i plimb, să mai ies din casă. Am vrut zilele trecute să-mi iau un peștișor, să am ieșire, cum au făcut alții, dar n-am găsit decât rechini și știuci. Asta e, trăim întro lume (cu) răpitoare!
            Iepurașul era, pe la fund, mult mai de ciocolată: mi-a povestit cum a văzut pe FB, mai demult, cum jandarmii nu reușeau să scoată, împreună cu primarele, creștinii din biserică. Cum li se terminaseră gazele lacrimogene, recomandate doar la manifestații contra puterii, au încercat cu gazele proprii, ediție limitată. Mare aiurit, iepurașul! – a sărit apoi, fără promo, direct la frații nostri rromi care au sărit, pe undeva, cu bătaia pe jandarmi și poliție+armată, să-i pedepsească că au ieșit pe străzi, în loc să zacă cuminți în cazărmi. Că le trăncăneau prea tare bocancii, și nu se auzeau manelele cum trebuie! Eram cât pe ce să zic că iepurașul s-a dilit, când a lăsat capul în jos și-a oftat: - Dacă trebuie să meargă 150 de jandarmi, să potolească 30-40 de lunatici, ce ne facem  când s-or măgări vreo 500.000? chemăm rușii? Că până vine NATO…! Dacă Ștefan cel Mare decreta așa, pe vremea lui, starea de urgență, la Vaslui se putea azi bea cea mai bună cafea la nisip, făcută de un indian!
            Apoi, brusc, iepurașul a luat-o pe poteci de munte, dovedind o mare capacitate de a cuprinde vaste teritorii, fugindu-i tare, mintea – Dacă America e țara tuturor posibilităților, atunci România e țara tuturor sponsorizărilor! Al naibii iepuraș! a împletit un fular din neuronii mei – unde bate? -Îți dai seama – știi de coronavirus de când bunica sugea din biberon, îți intră ăla în casă și tu - canci! să nu deranjezi! Aștepți, ca de obicei, să te ajute alte nații! Na! au și ele probleme, li s-a sculat egoismul din letargie! Atunci, după obiceiul din campaniilor electorale, apelezi la sponsorizări! Și sperii bufnița moartă, cu amenzi! Melcul devine pilot de Formula unuia, în comparație cu viteza ta, la luat măsuri! Până termini, se plictisește coronavirusul și pleacă!
       N-am reușit să deschid gura: s-a apucat să-mi povestească cum stă treaba cu carantina și carantinații! Fie- mi-ar scârbă! avea surse sigure: cum adică, carantinierii stau la hotel, restaurantul hotelului le face papa, dar nu le-o dă? Nu se putea numi o persoană responsabilă, care să și răspundă de dezinfecție, din hotel? Sarcina e a asistentelor medicale, cărate cu mașina poliției locale de pe raza unde se află punctele de carantină. Unde sunt lăsate să care apa, papa și mofturile carantinaților, polițiștii au o greață! Cum… piciorul lui Zeus! verifică  polițiștii prezența, dacă nu intră în incintă? Au scannere? Sau mizează pe bunul simț?  Și cum să lași tu, ditamai handralăul! niște femei să facă pe catârii? Mai faci și mișto, de ele, că au salarii mari! Apropos! nu se cheltuie prea mulți bani, cu justificări de doi lei, semințe de dovleac? Bani pentru campanie sau ce? Să adunăm: contravaloarea serviciilor hotelului + hrana și altele, plata personalului medical, plata polițiștilor de carton, combustibilul pentru transport, plata personalului pentru transport,…!  Mult zgomot, pentru nimic! Pardon, pentru multă cheltuială, atât de necesară acum dotării spitalelor și salvării de vieți!
            I-am dat de băut iepurașului  și l-am liniștit - începuse să întrebe din ce bani au fost cumpărate țigări, sucuri, apă minerală și multe alte mofturi, pretinse de cei din carantină, unii dintre ei care n-au avut, în viața lor, vreun stres cu cartea de muncă! Indiscret, iepurașul! Porc, de-al binelea, cum să pună întrebări? Mai vroia să afle și de ce nu se cheltuie 200 de lei pe o testare, să se știe dacă ăla stă pe bune în carantină, în loc să stea acasă, pe banii lui, și se cheltuie 300 lei/ zi, pentru întreținerea  unui carantinier!
            Aud că s-a dus, nesimțitul, direct la carantină – a aflat că se trăiește mai bine, așa, fără să faci nimic! Și mâncarea e mai bună, decât să ți-o faci singur, cu mâna ta! Fraier! n-a auzit cum se plângea asistenta aia de la Suceava, că mănâncă lături! Sunt curios dacă lăturile alea sunt noi sau sunt aceleași lături care le mâncau pacienții, înainte de sosirea lui COVID 19 la ea în parohie?


luni, 30 martie 2020

NU O SĂ PLACĂ!


(NEW!)
        Să stăm strâmb și să judecăm și mai strâmb: cine deține rolul principal în pandemia românească? (De ce să judecăm strâmb? Pentru că strâmbii conduc lumea, iar drepții, o încasează în nas!)
            Cică Dumnezeu s-a uitat de sus, cu lupa, la noi, homos, și nu i-a plăcut ce-a văzut: bulangeală și mitomanie, nu glumă! Astea predomină! Drept urmare, gurile sănătoase dau vina pe Dumnealui, că ar avea în intenție să ne pedepsească, de aia a trimis pe nea COVID 19, să ne urgisească și să ne aducă pe calea cea bună. Alți credincioși de ultimă oră țâpă că doar EL ne va scoate din balamuc și ne va interna la psihiatrie, doar dacă pupăm aghiazmă și luăm anafură. Eu cred că s-a săturat până și El, să tot audă prostiile astea și stă la carantină! Măcar de formă, să se vadă că e solidar!
          În timp ce frunzele de la bostanul zis morcov, dau afară pe fereastre, la fiecare, foarte mulți au o problemă: li s-a stricat ceasul, că lor nu le-a sunat deja/ are rapăn pisoiul și nu pot să-i mai frece coada/ i-a ieșit culoarea, la spălat, din bluză, și toate s-au făcut maro-maro, culoarea tradițională/ nu pot ieși în stradă, să culeagă frunze la câini/ nu mai au pastă de dinți și le pute gura! Chestii din astea, grele, cu impact! Te și miri de atâta seninătate la debitat prostii și la dovedit cât de mică ți-e lumea! Afli că a dispărut și vata, o vîră, saraca! în urechi! să aibă motiv să zică: n-a înțeles! Dacă o ținem tot așa, va fi vârâtă și-n nas!
            Revin de pe aparentele câmpii, pe unde hoinăream, și întreb: personajul principal în drama asta, nu sunt, cumva, OAMENII? Buni sau răi, proști sau deștepți, altruiști sau egoiști, profesioniști sau hahalere, cu bun simț sau fără, dedicați sau împiedecați? Hm! merită să reflectăm!
        Să vedem: cui se datorează propășirea coronavirusului? Aerul, nu-i de vină! Apa, nici ea! Serviciile de curierat? Serviciile secrete? Hmm! Nu cumva creierelor de maimuță, care nici răstigniți, precum Hristos, nu stau în banca lor? Mai contează cine, ce și cum a scăpat, intenționat sau neintenționat, pe nea Virusache? Nu! contează că n-are de gând să se liniștească și nu văd vreo dorință să scoată, naibii! vreunul, tratamentul ăla dosit! Rămânem noi, goluți și goliți, să vedem cum trăim! Noi și pericolul!
            Ce s-a făcut? Nici asta n-are importanță, apar și-or să apară tot soiul de mânării, care nu țin cont de câți mor, câți se chinuie și cât vom plăti pentru asta! De aia nu pricepe Moi cum de-și găsesc unii, să-și facă campanie electorală, tocmai acum? Nu-s oameni, nu folosesc și ei hârtia igienică în același mod? N-au și ei barem un purice, la care să țină? Chiar trebuie să vomite în public orice le ce trece prin gușă?
        Deci, tot NOI!  Primele măsuri, bune sau rele, tot oamenii le-au luat! Zic că tot noi, OAMENII, trebuie să găsim soluții la pandemie! Cum ne-am speriat și stăm în case, de ne e frică să ne mai luăm de mână! Cum fiecare și-a luat măsurile lui, să meargă mai departe! Dă-i dracului pe cei care și-au umplut cămara, au umflat prețurile, au furat fondurile, au pretenții nesimțite, au luat decizii nenorocite!
            Cu tot egoismul acestor ani, viața merge înainte! Nu datorită politicienilor, lui guru, popilor, hoților și șmenarilor, ci datorită OAMENILOR! Ei sunt și personajul principal și întreaga distribuție! Să vedem cine a sărit în ajutor și să-i privim îndeaproape - merită atenția noastră! Și nu mă refer neapărat la sponsori, ci și la cel care a avut curajul să ridice o bătrână căzută pe stradă! La cel care a deschis poarta unui neputincios, sau i-a dus apă! Mă refer chiar și la cei care au tot lansat mesaje benefice, riscând să-și atragă „oprobiul internaut”- nu-i ușor să te faci înțeles de lumea care nu vrea să înțeleagă!
Câți ați telefonat la cei din lista voastră, să-i întrebați cum se simt, fără să vă văitați? Credeți că văicăreala le face bine? Avem, fiecare, o stivă de nemulțumiri și de temeri. Nu suntem invitați la un meci de fotbal, ci la luptele de gladiatori, unde se moare în final!
Aveți grijă ce faceți! Aveți grijă și ce vorbiți sau scrieți, nu întotdeauna nimerim ce trebuie! Eu, unul, mă simt tot mai nesigur de judecata mea! Poate e efectul izolării, a depresiei! Dar nu pot fi ajutat și nu pot ajuta, situația mă depășește! Dacă n-ar fi atâția incompetenți, proști și egoiști...!
Revin la ideea mea – SĂ RĂMÂNEM OAMENI! Și ne va fi greu să fim! 
             


sâmbătă, 28 martie 2020

NI S-A TĂIAT DIN MACAROANĂ!

În timp ce unii fac din noi, tocană,
Simt că ni cam s-a tăiat din macaroană:
Prea speriați și-nchiși în case, benevol,
În poarta noastră, încriem câte-un gol!
Să fie, deocamdată, biet gol material,
Să nu fie mai tragic - prea mare și mortal!
Când am visat să stăm acas’ cu toții
Prea obsedați de frica rea - a Morții?
Din giumbușlucurile vieții, iată unul
Care-i mare tare decât lepra și tutunul,
Mai iute decât trăsnetul și MIG-ul,
Și mult, mult mai geros, decât e frigul!
Pe străzi pustii ne-ar duce, iarăși, pașii
De n-ar mărșălui pe ele poliția, oștașii!
Așa, subit, ne-am alerga prin parcuri,
Dar, din păcate, stăm speriați în țarcuri.
Ne este dor de rude și prieteni! Pe bune?
Până acum, unii n-aveau nici nume!
Am vrea să fim miloși și n-avem cum-
Să-ncalci iar legea și să ieși în drum,
Să întinzi mâna la cel sărac, bătrân?
-De ce nu stă acasă? Ce-i!„ jupân”?
Pe cei ce-au umbrărit Pământul,
Din mult "patriotism", i-a luat vântul,
Să îi aducă aici, cu vechile păcate,
Pe care le credeam trecute și uitate.
Deodată, fiecare o ține pe a lui, firește!
Și orice sinecură, îndată se puiește!
Presimt că undeva, pe niște norișori,
Sunt unii ce clocesc și fată puișori:
La ei, orice prostie cuprinsă în statistică,
Nu e decât aureolă și echilibristică!
Acum, cu macaroana rasă și ochi grei,
Ne facem răi! Din ce, în ce, mai răi!
Orăcăim că știm cum tre’ să fie,
Și nu-nțelegem că NOI suntem pandemie!