COMPETIȚIE SPORTIVĂ, PUȚIN SPUS...!

-M-am săturat de individul ăsta, parcă e de pe altă planetă: nu mișcă nici din urechi și toată lumea îl ridică în slăvi! Dar e o javră, porcul dracului!

-Da! Da! când te uiți de departe la el, zici că-i prost! Când ajunge aproape, te convingi! Da' are, animalul urechiat, un noroc...! Se tot umflă-n pene, că are trei facultăți! Ce, noi n-avem? El susține că noi nu suntem în toate facultățile nostre mentale, care-s mai multe decât ale lui, dar îl contrazic - psihiatrul meu spune că-mi revin în curând.

-Ce tot face caz, din multa lui școală? Noi avem școală vieții, chit că am rămas repetenți de mai multe ori. Eu, una, nu-l invidiez - când vorbește, nu pricep nimic, folosește numai cuvinte de care n-am auzit. Și tot mă trimite la unul, Dex, da' nu-mi dă și adresa!

-Dă-l pocnetului, de cretin! Nici nu știe să râdă, cum facem noi, când începe cineva un banc. Nu deschide gura neîntrebat, cum facem noi cu gura plină, când mâncăm. Auzi! el zice că face conversație, nu bârfește ca toată lumea! S-a suit scroafa-n copac...!

-Cică ar fi misogin, că-i place gin-ul cu lămâie. El zice că e puțin lesbian, că-i plac femeile. Eu zic că e nebun, n-a furat o piatră, la viața lui. Să-l pici cu ceară de epilat, și nu minte! Se înroșește, dar nu minte! Cine-a mai văzut cioban ca ăsta, să nu mintă? Puțină minciună, cui a stricat?

-Partea proastă e că ne pune pe noi, toți, într-o culoare defavorabilă: noi toți, ne facem că muncim, boul ăsta muncește pe brânci! N-a dat de băut o singură dată, în viața lui, scoțianul naibii! Și nici de băut, nu bea! Nu face bisericuță cu cineva și se ia de șefi, de parcă el e singurul deștept și ăia, e proști!

-Ce mai, mare sportiv! Ne ucide cu sportivitate aia a lui, tot trăgând cu ochiul la noi, și zicându-ne pe păsărește: "Men sano în corpore barosano"! Dacă ar fi sportiv, ar fugi și el, ca noi, de răspundere! Ar juca șah cu sarcinile! Pe femei, le-ar pune la pământ, prin lupte greco-române, iar pe bărbați i-ar invita la un coniac-canoe! Când colo, el trage la fiare, nu-i ajunge colectivul! Și noi să intrăm în competiție cu el?

FAMILIA DEMOCRATĂ

Înainte de căsătorie:

-În sfârșit, ne căsătorim! Draga mea, vreau să știi, de la început, care este programul meu de guvernare! Am făcut mai multe sondaje de opinie în familie și se pare că eu intru la guvernarea familiei noastre, iar tu, în opoziție! Că tu n-ai un program, o să le faci pe toate, cum îți vine bine! Deci: în fiecare seară, ies la bere cu băieții, să punem țara la cale! Avem de gând să ne mutăm sediul, la altă cârciumă, așa că voi fi ocupat tot timpul, până la ore târzii. Tot eu voi face bugetul, dar te las pe tine să faci investițiile, să răspunzi și tu, de ceva. N-o să aruncăm cu banii, în câini, ăștia să se ducă la muncă, nu la lătrat degeaba. Copiii, îi facem on-line, iar pe părinții noștri pensionari, nu-i mai băgăm în seamă, nici nu le mâncăm pensia, trebuie să devenim responsabili, să furăm ...să muncim numai pentru noi. Măsurile pe care le voi lua nu sunt în interesul cetățenilor, ci doar în interesul nostru. Hai! și-a rudelor! Vom face reduceri de personal: mâța ta trebuie să dispară, ne va speria șobolanii. Nu creștem găini, că au aviară, nici porci, că au pestă. Mâncăm bio, ce gătești! Nu gătești, nu mănânci! Te voi ajuta la treburile murdare, dar numai la cele pe care nu le poți face tu! Din când, în gând, ne certăm, să ne audă lumea că suntem o familie tradițională, normală! De fapt, ne băgăm amândoi în pat și...! Cum tu nu prea deschizi gura, n-or să fie probleme, toate vor merge ca unse, mai puțin restul!

După 3 ani:

-Mă, măgarule! m-ai aburit cu programul tău de guvernare! Mi-ai trântit doi copii și m-ai lăsat cu toate pe cap! Îmi invoci greaua moștenire a lui măta! ca să te fofilezi de la muncă! Te-ai lăsat și de servici, că ai obosit făcând planuri! Noi mâncăm bio? de la fast - food și supermarket? Acum îl creștem și pe porcul de frate-tău, în locul mâței mele, de, noi avem grijă de rude! N-ai mai pus mâna pe-o greblă...! Și aud că te-a văzut lumea umblând pe la curve, nu-ți mai plac mitingurile cu mine!

În camera de-alături, cei doi copii fac planuri:

-Vin, acuși, alegerile! Ce-ar fi să facem noi o alianță, să intrăm la guvernare și să le mâncăm toți cârnații?

CE MAI E DE SPUS?

(Scrisă acum un an, în plină stare de alertă! Ce s-a schimbat?)

            Ce să mai fie de spus? Nimic! Nu mai sunt cuvinte! Și chiar dacă ar fi, nu știu dacă se mai potrivesc momentului: nu există nici chef de trăncăneală, nici de glume, nici chiar de plânsete! Ce poți spune, când toate sunt cu dosu-n aer? Viețile noastre, alea scârboase și deșănțate, s-au răsucit ciudat, împotriva noastră! Pe bună dreptate, erau cam urâte, dar, față de ce-i acum, erau bestiale!

            Mă simt vinovat pentru viața dinainte  - eram prea slobod, tot timpul pe fugă, irațional (uneori), egoist, cîrcotaș. Acum sunt și mai și: după ce păream că revin la sentimente mai bune, iar m-am răsucit. Doar că nu-mi mai vine să vorbesc! Și de ce aș face-o? mă ascultă cineva? Se schimbă ceva în bine? Nuu! m-am convins – cărțile sunt jucate și a câștigat cine a jucat la cacealma! Suntem prinși în jocul murdar al intereselor “subțiri”, legați la bot de starea de alertă, îngroziți de un pericol care există, dar nu se știe ce și cât, prostiți de îngrădirea libertății și-așa stupid de neclară. Pentru că suntem doar simpli spectatori la schimbările care ne afectează, degeaba dăm din mâini și din craci, rolul nostru e doar de aplaudaci, nu de comentatori sportivi. De aceea, nu mă aștept să citiți cele de-aici și să vă bucurați, nici mie nu-mi face plăcere ce scriu, mai de preferat ar fi o tâmpenie amuzantă.

            Nu poți rămâne decât mut: în timp ce ni se spune că vine Moartea în chiloți de tablă, asistăm la tot soiul de situații curioase, tocmai pentru că nu-s noi, dar sperăm că măcar acum, se uită de ele: ne batem ca proștii, între noi, în loc să “rarefiem” aerul și să-i mai trimitem la mamele lor pe cei care joacă țonțoroiul, pe viitorul nostru. Nici acum, când suntem la reciclare, nu suntem în stare să disociem binele, de rău, și luăm poziția mielului!

            Măsuri tâmpite, am mai văzut noi, dar niciodată cum sunt acum: fără perspectivă! Una mică: dacă durează mult, vreo 6 luni, o să arătăm ca dracul, mascat. Devenim pustnici, doar cu apă și pâine? De ce nu avem voie în aer liber, că așa se miorlăiau, că nu se restricționează libertatea de mișcare? Se tâmpesc copii, în apartamente, nici înainte, nu ieșeau, dar mai târziu, nici n-or să mai vrea! E o situație gravă, e pericol, dar mi se pare mie că e balamuc, și nu organizare! Cei cu afaceri sunt de acord că impunerea oricăror condiții, doar să nu moară de foame, ei și angajații lor, dar nimeni nu se sinchisește, zici că ne pregătim de bal mascat! Mai degrabă, ori nu-i duce capul, ori sunt alte interese zglobii! Vine un bou/ o vacă, spune că va fi secetă, că vom păpa mai mult din producția autohtonă, să facem agricultură și-n ghivece, dar nu avem voie să mergem la grădinărit, la livadă sau la mama mă-sii! De ce, dobitocilor? Pune-ne să respectăm ce reguli vrei tu – să tăiem la vie, din hectar, în hectar, cu fundițe la nas și cu dop în ..., doar să nu privim cum se duc naibii, toate! Sau crede cineva că mă duc la pescuit, să încing vreo horă și să spun bancuri politice? 

            Și uite-așa! se nasc întrebări întrebătoare, care duc la ideea  că totul e o joacă de-a maimuța, că nu-i niciun pericol, totul e o găselniță! Iar cei cu sapa și lopata-n mână, au alte preocupări!

            Deci, și-așa e restrânsă și libertatea guițatului, tăcerea e mai bună decât toate! Ferice de bețivi – ei nu vorbesc, ei sorb! Doar că nu beau din otrava asta, pe care o servesc doar cei care vor cu adevărat, să trăiască! 

CE-ARE MÂNDRA SUB FUSTIȚĂ

Ce-are mândra sub fustiță,

De se dă drept copiliță?

Are cont, cât sunt Carpații

Și nu-l dă, deloc, la alții?

Să vă vând și eu un pont:

Nu mai ține nimeni, cont,

Unde-are mândra, piteala,

Când toți tâmpii-au socoteala!

Ce mai vremuri trăim azi:

Cum o dai și cum o scalzi,

Pe mândra, atunci când doarme,

O țin jmecherii, în palme!

Iar pe noi, ca pe rebuturi,

Ne țin, frate, numa-n șuturi!

Mândra mea tare-i fudulă:

Cu dosul, ca o pendulă,        

Când se… culcă pe ogoare,

Face cât două tractoare,

Iar atunci când soilește,

Orice pasăre,... mierlește!

Mândra mea e soi, de soi,

Ține-n casă un pisoi

Dar al naibii! el, mârtanul,

Îmi ține locul, cam tot anul:

Mie-mi place să trăiesc,

Nu ca ea, să pisicesc!

Tare-i hoață-a mea mândruță,

N-are nic, în tărtăcuță,

Da’ nici lipsuri parcă n-are!

Da’ nici lipsă de parale!

Mă întreb - care e prostu’

Ce vrea mariajul nostru?

Dară nici tehui, să stau,

Doar în cârciumă, să beau,

Să-mi fac griji, că dumneaei

A trecut și la femei!

Soartă, soartă, rea și crudă,

Mi-ai ieșit în cale, nudă,

M-ai legat la ochi și minte,

Și mi-ai dat soață fierbinte!

Acum, na! ia deslușește

Ce-am greșit și ce greșește:

Ea, că are câte-o fiță,

Sau eu, că mai port fustiță?