CE-ARE MÂNDRA SUB FUSTIȚĂ

Ce-are mândra sub fustiță,

De se dă drept copiliță?

Are cont, cât sunt Carpații

Și nu-l dă, deloc, la alții?

Să vă vând și eu un pont:

Nu mai ține nimeni, cont,

Unde-are mândra, piteala,

Când toți tâmpii-au socoteala!

Ce mai vremuri trăim azi:

Cum o dai și cum o scalzi,

Pe mândra, atunci când doarme,

O țin jmecherii, în palme!

Iar pe noi, ca pe rebuturi,

Ne țin, frate, numa-n șuturi!

Mândra mea tare-i fudulă:

Cu dosul, ca o pendulă,        

Când se… culcă pe ogoare,

Face cât două tractoare,

Iar atunci când soilește,

Orice pasăre,... mierlește!

Mândra mea e soi, de soi,

Ține-n casă un pisoi

Dar al naibii! el, mârtanul,

Îmi ține locul, cam tot anul:

Mie-mi place să trăiesc,

Nu ca ea, să pisicesc!

Tare-i hoață-a mea mândruță,

N-are nic, în tărtăcuță,

Da’ nici lipsuri parcă n-are!

Da’ nici lipsă de parale!

Mă întreb - care e prostu’

Ce vrea mariajul nostru?

Dară nici tehui, să stau,

Doar în cârciumă, să beau,

Să-mi fac griji, că dumneaei

A trecut și la femei!

Soartă, soartă, rea și crudă,

Mi-ai ieșit în cale, nudă,

M-ai legat la ochi și minte,

Și mi-ai dat soață fierbinte!

Acum, na! ia deslușește

Ce-am greșit și ce greșește:

Ea, că are câte-o fiță,

Sau eu, că mai port fustiță?