luni, 21 august 2017

TUPEUL ȘI NESIMȚIREA - NOI VREM DIVORȚ!

  Soarele și luna scoaseră spadele și începură să se dueleze! El fandă lung și-o nimeri pe coana Lună în târtiță, făcând-o să necheze de durere amestecată cu plăcere. Neatent, fandarea îl făcu să-și piardă echilibrul, se opri o clipă din învârtelile lui, pentru că (semi)Luna  se oprise și ea din rotirea obișnuită. Ca un gentlemen cu o superbă lady, așteptă că  mândra să-și revină, după care reîncepu atacurile. Terțe și răsuciri, fandare cu blocare, lupta dură până în zori, când trebuiră să sisteze meciul, dama avea nevoie de odihnă, iar cavalerul, să-și ia postul în primire. Cum ar fi ca ăștia doi să-și ia, în același timp, concediu medical? Sau să plece, împreună, la munte?
    Nu la fel se întâmplă și cu prietenii noștri, Tupeul și Nesimțirea, care, după ce crescură natalitatea cu  5 plozi, constatară că între ei era un zero mare barat. Dihonia, Tarantula, Scorpion,Tăunul și Ghiocel formau trupele de elită ale cuplului malefic. Mezinul, Ghiocel, era feblețea tuturor, numele derivând de la poziția în care se născuse și căreia rămase credincios, adică lua poziția ghiocelului, cu capul în pământ! Cunoașteți poziția, e identică cu cea din fața șefului - Ai dreptate , șefu’, tot timpul șeful are dreptate!
   Totul a pornit de la un scuipat! Tupeul a vrut să împodobească o vitrină, dar n-a luat în calcul viteza și direcția vântului, care a purtat colorantul direct în cocul proaspăt coafat, al Nesimțirii! Nesimțire curată, să strice ditamai Cloșca cu Puii de Aur, cum arăta cocârlia de păr grunjos! Doar că Puii erau morți demult, altfel nu se explică mirosul de câine murat, emanat de proaspăta coafură de fițe!
     Lezată și flegmată rău, Nesimțirea  s-a simțit datoare și i-a aplicat un uppercut de dreapta, soțului, care l-a expediat pe Tupeu direct la sânul matern, deoarece, de la o vreme, nu se mai dezlipea de mumă-sa, luând-o peste tot cu ei! Nesimțirea comentase, ca de obicei, că de ce se bagă soacră-sa între ei, mai ales când are chef de-o partidă de freaky-freaky! Indolența se simțea ca la ea acasă, iar fără soț, era toată numai  Orgoliu - soțul ei!
    Copii, cam micuți la cei peste 30 de ani, cât număra mezinul, luară  problema în dinți și în mâini, dar iremediabilul se produsese - cei doi nu mai aveau ce să-și spună, cânte, urla sau smiorcăi! Cele două clanuri adunate într-o poieniță, analizară  situația pe toate cele două fețe, timp în care goliră  14 butoaie cu bere, 3 damigene cu țuică de prună și terminaseră 2113 mici. Ajunși la sfârșitul sfârșitului, se împrăștiaseră pe la conacele lor, hotărâți să nu lase lucrurile neterminate, adică să se întrunească lunar în aceleași condiții. 
     Pentru a evita discuțiile mai înverșunate, Tupeul anunță că, până la finalizarea conflictului, se mută cu chirie la o puștoaică de 21 de ani, rămasă orfană de unicul ei întreprinzător! Cu multă nesimțire, Nesimțirea ridică din umeri, lăsându-și cele 107 kile pe un consolator celebru, Peștișor Gură de Taur, rămas și el orfan de niște conturi. Acesta cam scârțâi, dar nu putea face două lucruri odată - să răsufle și să comenteze, așa că mai bine tăcu, mai ales că Lingurică, unul din frații  Nesimțirii, tocmai ascuțea un șiș în spatele său cu aspect de trestie bolnavă.
    Trecură câteva săptămâni, mai exact 114 bucăți, timp în care clanurile încercară să-i împace pe cei doi, mai executară câteva întâlniri de lucru, în care sacrificară și niște miei și-un vițel, dar nu instaurară pacea mult dorită. Și, pe când mergeau liniștiți să-și ia cuțitele și pistoalele, Nesimțirea băgă divorț, odată cu un kil de Pleșcoi, cu gând să se otrăvească de supărare, mai ales că mai pusese pe ea vreo 16 kile, plus unul de aur sub formă de juvăț!
   Tupeul privea impasibil zarva neamurilor cuprinse de pasiunea balamucului, se întoarse pe partea cealaltă, liniștit că toată averea era trecută pe numele lui. Stabili că era, încă, foarte  tânăr și că putea s-o ia de la capăt, gazda lui fiind tot timpul de acord cu  asta și cu procedeele lui de lucru!
    Până la urmă, problema nu era divorțul propriu-zis, ci averea pe care cei doi o acumulaseră între timp, după cum spuneam, trecută de prima tinerețe și numai pe numele Tupeului! Când aflară rudele Nesimțirii, se puseră pe sfat și se pregătiră de mardeală, numai că viitorul soț divorțat veni repede cu una propunere: jumi-juma, 60% , lui, cealaltă jumătate, montrului (din Loch )Nes-imțirea!  Poate că ar fi fost bien venu și-așa, dacă nu s-ar fi disputat pretenții comune, cum ar fi setul de tacâmuri de argint, săltate de la o recepție de la ambasada turcă, mopul rotativ, recuperat dintr-o bancă, cele 412 perechi încălțăminte cu potcoave din bronz, strict pentru mărimea 48, a Nesimțirii. Se mai adaugă herghelia de ponei, leul și râsul curcilor, din parcul zoologic cu arbuști ornamentali, cum ar fi plopul și nucul! Tupeul nu voia să renunțe la trusa de brice ale stră - bunicului croitor de buzunare, cum Nesimțirea nu voia să-i lase lui dovada virginității sale, împăiată și expusă în holul mare al castelului de chirpici, unde pățise necazul prima dată.
    Finalmente, reușiră să ajungă la o convenție, după ce NATO trimise un comando israelian de cal-mare și cal-mic, a spiritelor încinse cu lampa de benzină! Singurul aspect mărunt neluat în seamă, fu împărțirea copiilor, a căror ochi fugeau de la un părinte, la altul, de ziceai că-s pendula de la ceasul cu cuc impotent!
     Când au realizat scăparea, deja mezinul ajunsese cu barbă albă, deoarece primul gând a fost să-i împartă după modelul Alexandru Machidon, adică să-i taie în două  cu drujba și să-și ia fiecare cinstita jumătate! Au fost două opuneri, una legată de amestecul lui Solomon în rezolvarea necazului, căruia i se atribui paternitatea soluției, (precum și a lui Ghiocel!)  iar a doua, datorită neînțelegerii dacă tăierea se va face pe verticală sau pe orizontală!
    Noroc de un trecător care, auzind discuția din livingul casei celor doi neînțeleși, dădu alarma la ploduri, care se împrăștiară ca potârnechile!
Căzură de acord ca fiecare să ia un băiat și-o fată, cu excepția lui Ghiocel, care, neapărat, trebuia divizat în cele două bucăți obligatorii!
    Iarna vieții lor îi găsiră cocoțați cuminte pe un butoi de Fetească, încercând să-și înece amarul și acreala vieții conjugale. Renunțaseră demult la copii, între timp aveau și nepoți, așa că Tupeul se consolă că timpul a acționat în favoarea lui, în timp ce Nesimțirea se scobea în dinți! 
   
   Despre uimitoarele aventuri ale cuplului decuplat, vom reveni!

duminică, 20 august 2017

FRUMOASA MEA, CU PĂRUL CA CICOAREA!

 -De chipul tău, s-au minunat poeții!
Și l-au cântat, în taină, trubadurii!
Suberb era, în roua dimineții,
Când te trezeai și-ți sufleca-i, tu, nurii!

Cât adoram să dau mereu târcoale
Iubirii ce-nflorea așa cum scrie-n STAS!
Dar tu nu mă privea-i! Ochii matale
Un pic, o țâră, o clipă ! pe mine n-au rămas!

Mă perpeleam din doruri neștiute
Și încercam să-ți fur un zâmbet, doar!
De sticlă de eram, cu nările crescute
Și tot m-ai fi văzut, eram cât un măgar!!!

 Am tot roit în juru-ți! un timp deja pierdut!
Te prefăcea-i sau nu, nu știu și tare doare!
Sau îți era doar gândul la...-mprumut!
Nu m-ai zărit zăcându-ți la picioare?

De jos, atent, dacă privesc problema,
Văd lucrurile altfel, doar stau pe bătături!
Cu soare-n ochiometru, alta-i schema-
Iubirea e doar zarvă și multe murături!

Și din poziția de soi-lingând asfaltul!
Putu-i  vedea  ce n-am văzut de sus!
Păi, draga mea, să păcălești pe altul!
Cu păru-ți pe picioare, cât la un urs netuns!

Iar mă-nfior ca prostu’! e-o taină de alcov-
Căci te-am zărit o clipă - nud cu pete!
Și mă tot mir, de unde ai păr mov?
O fi de la sticloanța ce o sorbea-i cu sete?

Iubita  mea cu părul ca cicoarea!
Ce piept bogat posezi, cu-atâta păr pe el!
E un deliciu să-mi strecor mânuța
Pe umerii gingași, cu părul, tot la fel!

Ador să-ți simt gurița, ce-mi spune la ureche
Că nu există noapte așa de minunată!
Să-ți simt limbuța cu a mea, pereche!
Vai, Tu! iubire atât de crăcănată!

Mă uit la tine și grijile dispar,
Ești pol opus cu fosta mea soție!
Ea, mă privea mai mult prin buzunar,
Tu mă adori pentru a mea chelie!

Cum te-am pierdut, tu, angel grațios!
Mi-e dor de inimosul tău toiag,
 Sunt gol, întors și fără de folos!
Te-ai dus, iubire dulce! Suflet drag!



Așa gândea ILIE! și pana lui măiastră
Prinos aduce eternei și crudei lui iubiri!  
Arată ca o cârpă! Iubirea lui trăiască!
Că a  casat-o-n taină și zace-n amintiri!

Și totuși se consumă! Nu doarme mai deloc!
Se perpelește aprig! Ce doare! e un chin!
Ar vrea să uite ! durerea-i mai cu foc!
Suspină după unica iubire - CĂTĂLIN!!!


sâmbătă, 19 august 2017

FRICA DE NEBUNI ȘI GOANA DUPĂ NEBUNII!

  (NEW!) Trăim cu frici nedefinite în sufletul ca un borcan de dulceață, din care fiecare vrea  să guste și să se lingă pe buze, dar nu vrea să și spele borcanul, după ce s-a terminat dulceața! Frici care ne fac să fim ceea ce suntem, într-un final, pentru că o "copilărie" poate să ne marcheze copilăria sau adolescența! Iată de ce suntem vinovați de viitorul viitorimii, poate nu avem suficient timp să ne aplecăm asupra lor, sau poate că nu recunoaștem că nu suntem pregătiți să ne ocupăm de astfel de lucruri, pe care le considerăm mărunte, ele devenind majore abia când ne sar dinții în toate direcțiile, viața nu iertă nici lașii! Nu sunt bune nici exagerările, dacă eu nu am avut, tu, copile, poți avea ce-ți dau eu, dar să faci cum zic eu, pentru că m-am sacrificat pentru tine, ca să ai ce-ți dorești! Oare chiar le dăm ce le trebuie sau doar cumpăram ceea ce ar trebui să obținem fără impostură?
Nu pot să fac abstracție de un caz, ce seamănă ciudat de bine cu tot mai multe cazuri de astăzi și cu din ce în ce mai multe, în viitorun tip cu foarte mulți bani, pe care i-a înmulțit prin numai el știe câte funduri a pupat și ce cărți a făcut altora, personaj binecunoscut pentru aerele și agresivitatea lui de patron de bordel, a fost binecuvântat cu un băiat! Printre altele! Care, de la naștere și până în prezent, nu a dus dorul la nimic, toate mofturile și figurile fiindu-i satisfăcute, chiar înainte de a deschide  gurița lui dulce și pofticioasă!
Nu învățase, încă să meargă, și avea trotinetă făcută la comandă, iar olița numai aurită nu era, cum să-și așeze puiuțul carnea rozalie și netăbăcită pe un banal obiect de duzină? Lapte praf servea numai din Italia, o dată pe săptămănă dulcele și furiosul său tătic gonind cu limuzina până la aeroportul cel mai apropiat, cca 500 km! Premergătorul i-a fost confecționat din fier forjat, cu patina timpului ( Glumeam! A sărit peste premergător, și-a luat direct licența în zbor planat, după ce taică-său l-a scăpat din brațe, în timp ce el zbiera pe limba lui!)! În clasa a V-a, când încă mai învăța să scrie, avea deja ceas, telefon mobil, motocicletă, bicicletă și chiar mașină! Pe care nu le conducea el, ci ele îl conduceau pe el! Să știți că nu glumesc de loc, nu știa să facă mai nimic, deschidea gura anual să spună că îi e foame, dar avea tată! Și, ca să vedeți ce face evoluția la viața ei, la ultimele alegeri a vrut să candideze la parlamentare, între timp a învățat să dea bună ziua la cunoștințe!
Dar să vedeți ce i-a trecut prin minte, tot pe la vârsta clasei a VI-a, s-a înamorat de o tipesă dintr-o clasă paralelă, cu care era paralel și echidistant! Până i-a gâlgâit dragostea-n bocanci, vorba răposatului Adrian Păunescu! Mare scamator al acelor zile, n-a ochit și el o păpândoaică săracă și cu caș la gură, flămândă după atenții scumpe, cum să se coboare la nivelul escredescenței sale virgine? A pus luneta tot pe una din clasa lui, dar nu din clasa de la școală, că alea-s pentru vulg, ci pe una care avea și ea un tătic, nu atât de sărit ca tăticul lui, dar la fel de avut! Asta nu înseamnă că toți săriții sunt avuți sau viceversa!
Idila lor mergea bine, mai ales că o suna pe la miezul nopții și-i făcea lecțiile la erotism prin telefon, și la eroism, prin aluzii! Ghinionul a făcut să sune într-o noapte și să șoptească șoapte de amor deocheat nu iubirii sale, ci mamei acesteia!  A doua zi, a primit, la școală, mai multe lucruri - o bușitură de pământul, care vroia să-l înghită, și unde vroia el să se ascundă, când  s-a despicat sub opincile sale, făcute-n SUA. A mai primit o urecheală și un șut, pe care le-a purtat sănătos multă vreme, plus o reclamație la dirigintă! Cu ușoare lacrimi în urechi, s-a dus după primul colț, unde avea semnal la telefon, și a sunat: - Tată, m-a bătut! Stop!
Peste 11 minute, una din mașinile lui taică-său debarca trupul de comandă, ( nu grupul de commando!), al părintelui verde -brotac (de oftică), descins de bretele și de caracter, care vroia sânge, deși nu lucra la Recoltarea Sângelui! Aflând, însă, cine a fost mama care a ultragiat urechile copilașului năbădăios, a călcat pe frână și și-a recuperat frâiele, după care avut o discuție serioasă cu tatăl fetei. Rezultatul a fost strâns - se retrag toate acuzațiile și se îngroapă mâțul sub covor, condiția sine-va-NON- nimic, fiind ruperea, bucată cu bucată a legăturilor, între amorezii de ocazie! Fie  vorba între noi, singurul afectat a fost masculul mic, damicela în creștere doar se amuza pe seama prostiilor pe care le debita exemplarul! Mă întreb cum s-ar fi încheiat evenimentul, dacă fata ar fi fost Irinuca a lui Foamea-n Glandă, mă îngrozește gândul!
 Povestea nu se termină aici - pe la vreo 17 ani - trecuți, personajul face prostie după prostie, mănăncă și bătaie, cât pe ce să se aleagă și cu un dosărel! Din palmaresul său nu lipsește nimic care să-i fi scăpat, unul din motive era că taică-său îl extrăgea mereu din ghena mizeriilor pe care le făcea cu perseverență.
 Abia când și-a făcut o prietenă adevărată, dar tot din zona lui de stare socială și morală, a ajuns la psiholog! Care, psiholog cu cap și minte, ambele la purtător, a intrat pe sub pielea lui deja întărită și a ajuns la miezul atitudinii lui: făcea idioțenii, doar ca să-l facă atent pe barosanu’, care, de la o vreme, nu era preocupat decât de afaceri! Uitând că mai are și copii, care cresc! și crezând că le-a oferit destul - ca să mai aibă o grijă! omul a început să-i ignore, mai multe știa ciobănescul mioritic  din curte  despre ei, decât băga de seama cel tătic! Psiholoagăi i-au căzut urechile pe canapea, auzind că ce de mame și alte rude amintea plodul, cu dedicație pentru tatăl, care nu vedea în el decât un morman de haine, cu urechi și glugă! Făcea toate astea, chiar mânca bătaie, numai să fie văzut de părintele total dus de pe meleagurile adolescenței!
Așa s-a regăsit puștiul, mergând la psiholog, iar povestea așa s-a aflat, din chiar propria lui gură! A povestit-o, până s-a plictisit, dar relația cu tatăl a căpătat alte valențe - a intrat în sfera normalului!
Anii au trecut, iar el s-a maturizat! Numai că nici azi nu știe să dea binețe cuiva, a plin de el(ca maimuța de păr!), și, deși se laudă că are mulți prieteni, n-are niciunul, pentru că nu respectă pe nimeni! Crede că  prietenia se cumpără, așa cum spunea când era mai mic -Tata are bani să-mi cumpere orice femeie! Când  o să mă mărit, o să-mi cumpere orice nevastă!

N-a fost așa, nu sunt sigur, dar mă întreb, (iarăși mă întreb!), cum își educă copiii și dacă a învățat ceva din ceea ce i s-a întâmplat! Mă tem că nu, văzând că mai are probleme cu socializarea!

vineri, 18 august 2017

INVENTATORUL!

   Când au pătruns în sala cu tavanul ponosit, care, din exterior, părea cotețul găinilor, peste care se prăbușise criza economică, nu și-au dat seama peste ce au dat! Cu excepția lui Dan! - cameramanul, sigur că, în ce călcase, nu era vaselină, ci urme de câine! E drept că “Salonul de inventică terestră și spațială”, cum era mâzgâlit pe ușă, mai găzduia  și astăzi, pe lângă ciudățenii, și o duzină de găini adormite, pentru ca întunericul le favorizase somnul, nu și ouatul, doar dacă nu  făceau bile de rulment!
    Privirea grupului parlamentar (una singură fiind de-ajuns!) se simțea atrasă de vechiturile aruncate peste tot și se simțeau respinse de colții lui Maraton, un maidanez pur-și- sânge, cu urme de cioară sfâșiată pe bot, semn că practica, în timpul liber și aviația, sau, cel puțin, zburătoarele cu pene. Asta pentru că Țugurel Mamulea, inventatorul, nu avea nici el ce mânca, tot ce primea din donații ajungând la depozitul de fier - foarte vechi, de unde se aproviziona cu materiale. De altfel, privindu-l, îți puteai dă seama că geniul românesc se hrănește mai mult cu cifre, decât cu icre normale, vopsite în negru, să semene a icre negre, nu a dulceață de mure cu piure de vișine.
    -Bine ați venit în umilul meu atelier! se auzi vocea hârâită a lui Țugurel, identificată așa, și nu ca fiind scârțâitul ușii de pe vremea Războiului pentru Independență. - Mă bucur că ați reușit să ajungeți, v-am chemat printr-o scrisoare acum 25 de ani, dar e bine că, totuși, ați ajuns  măcar acum, înainte să mor!
   -O clipă, cred că e vorba de o greșeală! strică  euforia inventatorului, vocea baritonală a șefului Delegației, Dumbrăveci Păstramă. - Noi nu am venit chemați, noi suntem aleși, și nu chemați! În plus, ni s-a stricat o mașină și trebuie reparată, doar n-o să călătorim înghesuiți câte trei într-un Audi! Cineva ne-a sfătuit să venim la dumneata, singurul care ai mai rămas să dregi vechituri, am înțeles că cei 16 mecanici auto sunt plecați prin alte state.
     Mamulea nu arătă că era decepționat, memoriul său privind mașina ce urma să-l facă bogat și recunoscut în întreaga lume, care trebuia să stârpească foamea și sărăcia, nu ajunsese la destinație! Și doar Marușica, bleaga aia de la circă, îi dăduse a înțelege că a văzut frânturi din memoriu, pe marginea drumului, după ce poștașul avusese o pană de tufiș!
      -O să văd ce pot face! se reculese Țugurel, dar nelăsând să se vadă dezamăgirea și nici ambiția  ce, brusc, îl cuprinsese! ”Nu vă las eu să plecați cu mâna goală!”  se înverșună el pe sistemul care nu-l dorea, parcă era un supozitor care nu vroia să intre!
Oaspeții nepoftiți profitară de invitația lui, timp în care Mamulea descoperi că nu există nici un defect, ci doar banala pană a prostului, adică rămăsese mașina fără benzină, că doar nu era vreunul nebun, să facă treabă de șofer și să verifice?
   -Ce - o fi drăcăriile astea de pe -aici? se miră Oleguța Maturel Beșlegea, învârtindu-se în jurul unui ceaun, sub care se aflau o mulțime de rotițe și pârghii, de semăna cu o copaie așezată pe blana unei oi dată cu fixativ și gel de păr. 
   -Asta e gogoniometrul, măsoară gogonele pentru murat, precum și stratificarea în borcan, astfel încât să se obțină capacitatea maximă, cu spații interstițiale minime!
     Se auzi un HĂĂ! prelung , datorat ecoului dintr-n butoi de tablă, dar, mai ales gurilor căscate care nu înțeleseră nimic din explicație.
     -Eu, de meserie, sunt filoloagă, nu mă pricep la mecanică, dar mă pricep la murături, puneam și eu odată, acum le iau de la supermarket! La ce-mi folosește mie instrumentul, cum i-ați spus, gogo-manie?
  -Datorită lui, densitatea gogonelelor va fi uniform repartizată pe suprafață, astfel încât nu se vor rupe rafturile cu borcane!
    -Mi se rupe mie de rafturi, ce, eu pun gogonele pentru iarnă?  Eu nu păstrez decât dosare! se răsti Mândreanu Ocheșel, de profesie avocat. – Da’ cadavrul ăsta de elicopter, ce-o fi? se interesă el, arătând cu degetul plin de nicotină un soi de fluture din tablă, din care ieșeau tuburi subțiri, cât niște creioane.
   -Este graurocenturiometrul gravitațional! Alungă graurii, când vin să jupoaie cireșele ! Sau când se dau la orice altea fructe și legume proaspăte! Cutia electrolitică rezonează cu flexoarele, adică cu tubulețele alea, iscând un zgomot asemănător cu cel al frânelor unei locomotive, după ce s-a tras  semnalul de alarmă! Sunetul e îngrozitor, parcă o sută de reactoare ar porni în același timp! Și fug graurii! Ba chiar și hoții!
   -Ce alarmă? Cine a dat alarma? se trezi și Gurmănel Miflocea, membru al Comisiei pentru Apărare de Muște și Țânțari, care adormise pe un așa -zis scaun, alcătuit din mai multe cofraje de ouă, aranjate cu grijă pe niște butelii rusești pentru ara-gazuri.
  -Eu, unul nu m-aș mișca prea mult pe turbotunul autoelectroscopant! Pentru că e sensibil la variații ale energiei emise de lobul occipital!
    -Ce se  emisionează, că n-am înțeles decât până pe la  mijloc?
   -Partea de sus sau cea de jos? Așteptați o clipă, să-l decuplez de sursa primară de energie! și trase un fir dintr-o grămadă de bălegar.- Acum puteți să vă mșcați, variostermul indică puțină activitate cerebrală la dumneavoastră, așa cu nu-i pericol ca arma să se declanșeze!
    -Ne-ai făcut, totuși, curioși n-ai vrea să ne mai prezinți câteva invenții? interveni diplomatic Prapurel Scrimboi, de la Relații Internaționale cu Părinții.
      În următoarele 32 de minute aflară despre vâscovitrantul de umplutură , care uniformiza pielea pentru tăbăcit, despre coloridilometan, care reușește să dea luciu la patina timpului, de pe obiecte vechi. Despre  debilimetrantant, care anulează stările de depresie, despre socilicanterul uteropolimorfic, care poate influența potența la bărbați. Și despre multe alte invenții, pe care oaspeții le găsiră interesante, pentru că aveau aplicabilitate în societate.
  -Dar cel mai interesant este untomasticatorul! păstră Țugurel Mamulea, pentru un final ucigător, piesa sa de rezistență și capodopera întregii lui activități. - Este mașina care folosește dejecții umane, ca să scoată unt de cea mai bună calitate! Aparatul acesta va stârpi sărăcia și foametea, mai ales că nu folosește decât materie primă ecologică și nu consumă, fiind, în întregime, de natură mecanică.
    -Nu se poate! exclamară membrii comisiei, entuziasmați că au găsit, în sfârșit, metoda de a ridica nivelul de trai și, culmea, de a scăpa de tot rahatul în care se găsește țara!
    Țugurel, echipat cu destul bun- simț, se dădu după o foaie de tablă,... meșteri un pic! și veni cu o oliță, pe care o turnă în cuva mașinii! Învârti o manivelă, antrenând un angrenaj cam obosit, dar rezultatul ieși vesel pe partea din față - unt gălbui! Abia după ce Țugurel înmuie degetul și gustă, el fiind deja obișnuit cu produsul respectiv, și ceilalți îndrăzniră să-l urmeze, cu strigăte de satisfacție!
   -Vreau să încerc și eu! se avântă domnul Ocheșel, înșfăcând olița și refugiindu-se după  foia de tablă menționată, de unde se auziră zgomote greu de descifrat.
   Reveni, vărsând conținutul în cuvă, apoi se apucă de învârteli!
     Pe partea cealaltă, însă, nu ieșea decât tot același aluat pe care îl frământase!
    -Ne-ai înșelat, mârlane! se repeziră la sărmanul Țugurel, care degeaba se justifica, după ce repetară toți experimentul, lucrurile rămaseră la fel, deci pa! la unt de calitate!
     De supărați de erau, trupa părăsi locul, fără să-și ia rămas bun și fără să achite, barem, benzina pe care le-o pusese în rezervor inventatorul!
    După plecarea lor, Țugurel rămase într-o rână în atelier, zăpăcit că planul lui măreț dăduse greș și nu înțelegea de ce? Noroc că trecu pe-acolo Învățătorul, pensionar cu multă minte, care, atunci când află ce se întâmplase, îl liniști:
     - N-avea cum să iasă unt, pentru că rahatul ăsta a fost mâncat de prea multe ori!

       NOTĂ: Țugurel Mamulea  e acum în China, după ce a stat 3 ani  în SUA ! Nu a reușit să-și realizeze niciuna dintre invenții, mai ales cea cu untul, nu e nimeni interesat să se termine cu foamea! A realizat, însă, un sistem de antrenare a particulelor de praf, spre deosebire de cel inventat în țară, care antrena numai frunzele tăiate la câini!
      Iar povestea asta s-a vrut banc, dar a ieșit cum trebuia - crudă realitate!