FRICA DE NEBUNI ȘI GOANA DUPĂ NEBUNII!

  (NEW!) Trăim cu frici nedefinite în sufletul ca un borcan de dulceață, din care fiecare vrea  să guste și să se lingă pe buze, dar nu vrea să și spele borcanul, după ce s-a terminat dulceața! Frici care ne fac să fim ceea ce suntem, într-un final, pentru că o "copilărie" poate să ne marcheze copilăria sau adolescența! Iată de ce suntem vinovați de viitorul viitorimii, poate nu avem suficient timp să ne aplecăm asupra lor, sau poate că nu recunoaștem că nu suntem pregătiți să ne ocupăm de astfel de lucruri, pe care le considerăm mărunte, ele devenind majore abia când ne sar dinții în toate direcțiile, viața nu iertă nici lașii! Nu sunt bune nici exagerările, dacă eu nu am avut, tu, copile, poți avea ce-ți dau eu, dar să faci cum zic eu, pentru că m-am sacrificat pentru tine, ca să ai ce-ți dorești! Oare chiar le dăm ce le trebuie sau doar cumpăram ceea ce ar trebui să obținem fără impostură?

Nu pot să fac abstracție de un caz, ce seamănă ciudat de bine cu tot mai multe cazuri de astăzi și cu din ce în ce mai multe, în viitor: un tip cu foarte mulți bani, pe care i-a înmulțit prin numai el știe câte funduri a pupat și ce cărți a făcut altora, personaj binecunoscut pentru aerele și agresivitatea lui de patron de bordel, a fost binecuvântat cu un băiat! Printre altele! Care, de la naștere și până în prezent, nu a dus dorul la nimic, toate mofturile și figurile fiindu-i satisfăcute, chiar înainte de a deschide  gurița lui dulce și pofticioasă!

Nu învățase, încă să meargă, și avea trotinetă făcută la comandă, iar olița numai aurită nu era, cum să-și așeze puiuțul carnea rozalie și netăbăcită pe un banal obiect de duzină? Lapte praf servea numai din Italia, o dată pe săptămănă dulcele și furiosul său tătic gonind cu limuzina până la aeroportul cel mai apropiat, cca 500 km! Premergătorul i-a fost confecționat din fier forjat, cu patina timpului ( Glumeam! A sărit peste premergător, și-a luat direct licența în zbor planat, după ce taică-său l-a scăpat din brațe, în timp ce el zbiera pe limba lui!)! În clasa a V-a, când încă mai învăța să scrie, avea deja ceas, telefon mobil, motocicletă, bicicletă și chiar mașină! Pe care nu le conducea el, ci ele îl conduceau pe el! Să știți că nu glumesc de loc, nu știa să facă mai nimic, deschidea gura anual să spună că îi e foame, dar avea tată! Și, ca să vedeți ce face evoluția la viața ei, la ultimele alegeri a vrut să candideze la parlamentare, între timp a învățat să dea bună ziua la cunoștințe!

Dar să vedeți ce i-a trecut prin minte, tot pe la vârsta clasei a VI-a, s-a înamorat de o tipesă dintr-o clasă paralelă, cu care era paralel și echidistant! Până i-a gâlgâit dragostea-n bocanci, vorba răposatului Adrian Păunescu! Mare scamator al acelor zile, n-a ochit și el o păpândoaică săracă și cu caș la gură, flămândă după atenții scumpe, cum să se coboare la nivelul escredescenței sale virgine? A pus luneta tot pe una din clasa lui, dar nu din clasa de la școală, că alea-s pentru vulg, ci pe una care avea și ea un tătic, nu atât de sărit ca tăticul lui, dar la fel de avut! Asta nu înseamnă că toți săriții sunt avuți sau viceversa!

Idila lor mergea bine, mai ales că o suna pe la miezul nopții și-i făcea lecțiile la erotism prin telefon, și la eroism, prin aluzii! Ghinionul a făcut să sune într-o noapte și să șoptească șoapte de amor deocheat nu iubirii sale, ci mamei acesteia!  A doua zi, a primit, la școală, mai multe lucruri - o bușitură de pământul, care vroia să-l înghită, și unde vroia el să se ascundă, când  s-a despicat sub opincile sale, făcute-n SUA. A mai primit o urecheală și un șut, pe care le-a purtat sănătos multă vreme, plus o reclamație la dirigintă! Cu ușoare lacrimi în urechi, s-a dus după primul colț, unde avea semnal la telefon, și a sunat: - Tată, m-a bătut! Stop!

Peste 11 minute, una din mașinile lui taică-său debarca trupul de comandă, ( nu grupul de commando!), al părintelui verde -brotac (de oftică), descins de bretele și de caracter, care vroia sânge, deși nu lucra la Recoltarea Sângelui! Aflând, însă, cine a fost mama care a ultragiat urechile copilașului năbădăios, a călcat pe frână și și-a recuperat frâiele, după care avut o discuție serioasă cu tatăl fetei. Rezultatul a fost strâns - se retrag toate acuzațiile și se îngroapă mâțul sub covor, condiția sine-va-NON- nimic, fiind ruperea, bucată cu bucată a legăturilor, între amorezii de ocazie! Fie  vorba între noi, singurul afectat a fost masculul mic, damicela în creștere doar se amuza pe seama prostiilor pe care le debita exemplarul! Mă întreb cum s-ar fi încheiat evenimentul, dacă fata ar fi fost Irinuca a lui Foamea-n Glandă, mă îngrozește gândul!

 Povestea nu se termină aici - pe la vreo 17 ani - trecuți, personajul face prostie după prostie, mănăncă și bătaie, cât pe ce să se aleagă și cu un dosărel! Din palmaresul său nu lipsește nimic care să-i fi scăpat, unul din motive era că taică-său îl extrăgea mereu din ghena mizeriilor pe care le făcea cu perseverență.

 Abia când și-a făcut o prietenă adevărată, dar tot din zona lui de stare socială și morală, a ajuns la psiholog! Care, psiholog cu cap și minte, ambele la purtător, a intrat pe sub pielea lui deja întărită și a ajuns la miezul atitudinii lui: făcea idioțenii, doar ca să-l facă atent pe barosanu’, care, de la o vreme, nu era preocupat decât de afaceri! Uitând că mai are și copii, care cresc! și crezând că le-a oferit destul - ca să mai aibă o grijă! omul a început să-i ignore, mai multe știa ciobănescul mioritic  din curte  despre ei, decât băga de seama cel tătic! Psiholoagăi i-au căzut urechile pe canapea, auzind că ce de mame și alte rude amintea plodul, cu dedicație pentru tatăl, care nu vedea în el decât un morman de haine, cu urechi și glugă! Făcea toate astea, chiar mânca bătaie, numai să fie văzut de părintele total dus de pe meleagurile adolescenței!

Așa s-a regăsit puștiul, mergând la psiholog, iar povestea așa s-a aflat, din chiar propria lui gură! A povestit-o, până s-a plictisit, dar relația cu tatăl a căpătat alte valențe - a intrat în sfera normalului!

Anii au trecut, iar el s-a maturizat! Numai că nici azi nu știe să dea binețe cuiva, a plin de el(ca maimuța de păr!), și, deși se laudă că are mulți prieteni, n-are niciunul, pentru că nu respectă pe nimeni! Crede că  prietenia se cumpără, așa cum spunea când era mai mic -Tata are bani să-mi cumpere orice femeie! Când  o să mă mărit, o să-mi cumpere orice nevastă!

N-a fost așa, nu sunt sigur, dar mă întreb, (iarăși mă întreb!), cum își educă copiii și dacă a învățat ceva din ceea ce i s-a întâmplat! Mă tem că nu, văzând că mai are probleme cu socializarea!