marți, 19 septembrie 2017

INSULE DE GREAȚĂ!

                   Nu e o greșeală, nu trebuia să fie gheață, nu se topește sufletul nimănui, deși așa ar trebui!
            Ultinul deceniu, răposat să-i fie numele, ne-a adus noutăți! Lui, și celor care l-au făcut, cu mama lor cu tot! Arhitecților unei mișelii insinuante și băgăcioase, care s-a cuplat bine în sufletele noastre - joaca de-a grămada! Mi se pare cea mai ticăloasă născocire  a minților bolnave, răutate care a făcut și face zilnic victime și victimizări! Dacă ar fi după mine, i-ar strânge pe inventivi la un loc, nu cum sfătuia Eminescu, în pușcării și case de nebuni, ar fi prea elegant din partea mea! Și-a tuturor celor care au gustat amărăciunea unui astfel de moment, când gaura de la cui era un orificiu prea mare, prin care să se strecoare! Aia de șarpe, era deja tunel!
            Despre ce tot frec menta? Despre judecarea în masă, fotoliu și cuier, a unui om, sau mai multora, după apartenența la o categorie socială sau profesională! Să explicitez - nu poți judeca un om, doar după profesie sau stare de moment! Adică să zici că toți medicii sunt spăgari, pentru că unul face așa ceva! Sincer, chiar dacă am un bâzoi pe creier vis-a-vis de asistații social, nu sunt de acord să îi băgăm pe toți în aceeași oală! Cunosc un caz, fantastic! pe care l-am întâlnit cu ani în urmă, a unei profesoare, cu o pensie infimă, fără copii, căreia nu-i ajungeau banii pentru cheltuieli obișnuite, ce să mai vorbim să dea o fugă la băi! Se încadra în limitele legii, dar coloana ei vertebrală era chiar vertebrală, mi-a spus  că, decât s-o vadă foștii elevi la Cantina Săracilor, mai bine moare de foame, și-așa nu mai are mult!
            Generalizările au devenit cotidiene, cotiledonate și cotite, nu ne place cineva, înjuram întreaga categorie, să nu facem efort intelectual cu fiecare în parte! Numai când noi, personal, suntem centrul sfincterului atenției, atunci ne convine generalizarea. Dar nu are cum să ne placă s-o luăm pentru alții, ar trebui să fim scoși din joc, cine face, ăla e! Ne învârtim în cercul vicios:

            Școala de arte și meserii, clasa a IX-a ! Pe când nu era Liceu tehnologic, ci o banală școală profesională, unde erau trimiși în colonie penitenciară elevii care aveau jenă la învățat, oricum nu-i luau în seamă nici părinții!
            Povestea începu urăt, pentru că, între timp, faima și apucăturile condamnaților la munca de jos s-au generalizat, generațiile recente au pata pusă pe învățat, în sensul că nu-i înțelege utilitatea, tot buricul târgului are studii superioare, chiar și unii care nu au învățat să scrie sau să învețe tabla înmulțirii. Nici unii părinţi nu-mai breji, doar li se pare că au grija copiilor, bine că nu-i uită prin  restaurante şi gări! 
            Cel mai bun din clasă are 9,56 la capacitate, dar bieții lui părinți nu au avut bani să-l dea la liceu, mai bine să învețe o meserie, doar cu liceul, prinzi muște cu nasul! Polul opus, cea mai mică medie, atât de mică încât îţi  trebuie o lupă ca s-o vezi, o posedă un băiat cu ceafa cât a calului de cursă lungă, cu tatăl pe undeva, prin spațiul ăsta, cu mama plecată în Spania, de unde trimite bani copilului, pentru gazdă și țigări! Cele două personaje au în comun doar nasul pe sus, unul e conștient că e prea sus, de jos de unde se uită, iar celălalt e prea jos, ca să se uite-n sus, așa că se dă șşşmecher! Mentalitatea copiilor care ajung la asemenea instituții e una creată de părinți, profesori, prieteni, vecini și gândacii de bucătărie, care-i judecă cu glas tare:
-Sunt putregaiul societății, nu-i vrea nimeni!
Paradoxal, mucenicii ce robotesc pe drumul servituţii, sunt şi ei oameni, că orişice găini! Adică, dacă societatea n-ar fi aşa tâmpită, i-ar educa după  aptitudinile lor, nu după pretenţiile unor nesatisfăcuţi, mai  mult sau mai puţin, sexual! Orbi cum suntem, luăm de bune vorbele nesănătoase ale unor mujici, batjocorind nişte suflete care nu ne-au făcut, încă, niciun rău! Dar o să ne facă, pentru că aşa i-am educat!
Întorcându-ne la cele două personaje contradictorii şi contra-versate, pardon! controversate, trebuie să precizez că, între ele, mai există şi alte 23 de chipuri de adolescenţi, care mai de care mai ciudat, ceea ce îi leagă e structura de învăţământ în care coabitează!
Tipul cu IQ-ul mare e şef de clasă, ceilalalţi sunt mormolocii lui, de unde şi aura de mare sacrificat! Nu prea se înghesuie nimeni să-i fie prieten, tocmai pentru că zic profesorii că e singurul deştept din clasă! Brava! la profesori, să fie tot ăia care se plâng de elevii lor, că-s nişte puturoşi? Cam ăsta e teatrul de răz-boi, mai lipsesc boii!
Pe scurt, uşa sălii de clasă vis-a-vis de clasa lor s-a stricat, nu se mai închide. Diriginta de la clasa a VI-a a făcut referat, să i se repare uşa. A primit aprobare, dar nu sunt bani, aşa că poate să aştepte! Mult şi bine, mai are până la pensie! Se plînge dirigintelui clasei de ucenici, în jurul căruia sunt vreo şase elevi.
-Lăsaţi-ne pe noi, dom’ diriginte, până mâine, o rezolvăm!
Nu i-a pus nimeni şi n-au întrebat nimic!
A doua zi, uşa ce zăcea într-o rână de trei luni luni, era la locul ei, funcţionând ca unsă! Diriginta solicitantă a rămas mască şi nici azi nu crede că au lucrat singuri, de capul lor!  Crede că e o mistificare!
Spre popularizarea instituţiei, dirigintele s-a gândit să facă cu ucenicii o acţiune de răsunet, la care să cheme şi mass-media locală. Numai că orice acţiune trebuia aprobată de conducere, care, la rândul ei, trebuia să informeze Inspectoratul, care inspectorat s-a adresat Primăriei, să le spună deştepţii de-acolo unde trebuie ecologizat.
Cu o zi înainte de grandiosul eveniment, ucenicii şi-au desenat pe salopete sigla şcolii, să ştie toată lumea de unde sunt. Ba, unii, şi-au făcut şi pantofii, să nu se facă de râs!
Viceprimarul, în persoană, a venit să facă acte de prezenţă, cum să lipsească de o baie de mulţime? S-a aflat, ulterior, că el a stabilit unde să se meargă şi să realizeze socializarea - la groapa de gunoi a oraşului! Unde s  - a strâns, cu mânuţa, gunoaiele împrăştiate de pe un hectar! Unde ucenicii acţionau cot la cot cu bruneţii ce căutau fier vechi! Acolo pot să-ţi faci prieteni, printre ai tăi! Unde vântul aducea înapoi mai mult decât se putea strânge!
Copiii nu s-au simţit umiliţi, erau obişnuiţi cu mizerii din astea! Nu au comentat şi nu s-au ruşinat, nu era vina lor că au fost trimişi acolo! Nici media nu a fost prezentă, cum să te amesteci cu gunoaiele oraşului? Prin urmare, ucenicii nu au comentat, au văzut că şi dirigintele lor era la fel de plin de praf, ca şi ei, şi, în plus, mai era şi scârbit de ceea ce au reuşit nişte jigodii să facă, să transforme o intenţie bună, întrun joc al nepăsării şi prostiei. De aceea nu au comentat, cu salopetele lor , acum murdare, au mers şi în parcul oraşului, unde au strâns urmele indiferenţei şi inconştienţei! După care, au băut o bere şi au uitat!
N-au uitat, însă, ceilalţi - zile-n şir au fost ţinta ironiilor colegilor şi profesorilor, care i-au poreclit Gunoieri! Ca să nu mai  vorbim că treceau bruneţii în căruţe şi strigau:
-Fraţilor, când mai facem una mică, la groapă?
Cel puţin, ăştia din urmă nu o făceau cu răutate, ceva, ca o punte de legătură unea cele două grupuri- ţiganii cu ucenicii!

Nu trebuie să căutăm prea departe, ca să înţelegem de ce acest subiect! Nu importă cum s-a ajuns aici, contează doar efectele. Şi cum ne umplem de greaţă, atunci când noi înşine avem parte de un astfel de tratament! Se pare că nimeni nu va scăpa de trecerea prin sita deasă a subtilei proceduri, prin care intri curat şi ieşi plin de scărnă!
Insulele de greaţă sunt ale noastre şi tind să formeze continent!



luni, 18 septembrie 2017

TRĂDARE - TRĂDARE, DAR SĂ ŞTIE TOATĂ LUMEA!

    -Ştiu că nu am jucat cinstit şi mai ştiu că n-o să mă ierţi! Ieri, cineva mi-a spus că noi suntem vinovaţi de ceea ce ni se întâmplă. Când eram mai tânăr, astfel de bălării nu înghiţeam deloc, mie îmi plăcea cu slănină, nu cu fasole bătută! De aia nu m-a interesat niciodată spusele celorlalţi, am ţinut cont doar de ce simţeam, gândeam şi vorbeam EU! De aia, nici pe tine nu te-am băgat în seamă, era mai comod să trăiesc pentru mine şi nu cu tine!
      Cum spuneam, cineva zicea că nouă ni se întâmplă ceea ce alegem să facem. Sunt de acord! Acum! La 20 de ani, când umbla câinele cu prescuri în coadă, mă prefăceam că nu sunt de acord cu teoria fatalismului, aia care spune că ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus! Acum sunt de acord că soarta ţi-o poţi schimba, dacă alegi ce trebuie şi când trebuie. Amicul de care pomenesc susţine acelaşi lucru! Şi tot el compara, acum câţiva ani, viaţa cu un program pe calculator. Făcut de Creator şi cu dedicaţie! Mi-a plăcut că nu se dă bătut, e unul care mai şi gândeşte! Bine ar fi să gândim cu toţii, dar nu ales- bules! Ci când trebuie şi nu  când e prea târziu !
Subscriu la ce zicea – întotdeauna avem de ales! Creatorul ne dă, nu ne bagă-n traistă, dar trebuie să alegem  -mergem contra curentului, ca să ne schimbăm soarta sau ne lăsăm duşi de curent, pe drumul predestinat? De obicei, alegem să ne lăsăm în voia sorţii, autocompătimindu-ne  şi lamentându-ne! Ce lucruri urâte ne-a aruncat viaţa! E prea greu să înoţi contra valului şi a vântului! Mai bine carne macră, decât ciolan dezgolit! Lasă! că mă duce şi pe mine!
Discuţia a pornit de la tine, draga mea! Cum te-am neglijat ani mulţi şi grei, fără să te bag în seamă şi fără să mă uit la tine! Amicul spunea că noi ar trebui să avem grijă de noi şi de cei dragi. Parcă mai ştie cineva de cine şi cum să avem grijă? Am discutat cu el şi aveam aproximativ aceleaşi păreri despre cum trebuie să te porţi cu propria persoană. Le avem şi-acum, nici vorbă! Uite, de exemplu, de ce trebuie să plătim cu toţii pentru cei care îşi bat joc, efectiv, de ei? De ce trebuie să asigurăm asistenţă medicală unui boschetar, care toată viaţa lui n-a mutat un pai? Sau unui alcoolic, care nu poate să se stăpânească? Sau unui copil făcut la beţie şi aruncat în hărdău? Şi asta, vorbind la modul cel mai creştinesc! De ce să plătim ciroza sau cancerul unuia care a ştiut doar să bage-n el de toate, dar n-a dat un sfanţ pe muncă?Gândim aşa, până ajungem pe targă! De acolo, privim lucrurile mai îngăduitori!
O fi un mod inuman de a gândi, dar pentru unul dintre ăştia, câţiva cu mintea acasă şi care au trudit la viaţa lor, nu mai apucă nici pensia, şi nici reţetele compensate. Eu, unul, nu aş vrea să judec pe nimeni, dar parcă există ceva dreptate în raţionamentul ăsta, să se bucure de drepturi cei care şi-au adus aportul la moştenirea comună! N-are nicio legătură asta cu o gândire comunistă, ar fi doar o corectură adusă unui sistem care nu-i prea fair-play cu cei care-l duc efectiv în spate!
Recunosc, trebuia să-mi dau seama că ceva nu e în regulă în relaţia noastră, a mea, cu tine! Unul, scârţâia, iar eu nu auzeam  decăt susurul apei de la chiuvetă! Nătângul mamei! Tot dădeai semne de despărţire, dar eu, nimic! Nu ştiu unde mi-au fost ochii, dar, mai ales, mintea ! În loc să iau măsuri, să nu ajungem aici, eu băgam în mine 3 pachete de ţigări şi 6 cafele pe zi! Mâncam aiurea şi dormeam ca un viţel la poartă nouă! Eram tot timpul cu ochii pe prostii şi nu simţeam că pregăteşti ceva urât! Şi nu un divorţ, ceva mult mai rău, vroiai să mă părăseşti definitiv! Ce m-aş fi făcut fără tine, când de-o viaţă ne cunoaştem şi trăim împreună?
Cum de noi, oamenii, ne dăm inima cui nu trebuie şi nu o păstrăm doar pentru cei care ne iubesc cu adevărat? Pentru toate femeile cu care am avut de-a face, pe tine te-am lăsat mereu la urmă. N-ar fi trebuit, tu erai cea  mai importantă! Tu nu m-ai fi părăsit, ştiai că am nevoie tot timpul de tine! Eu mi-am bătut joc de izbucnirile tale, băteam alte poteci! Cum spunea amicul meu, n-am ales ce trebuia, aşa că trebuie să plătesc!  Fără tine nu pot trăi!
Este ultima dată când îţi mai cer ceva - NU MĂ PĂRĂSI, AM NEVOIE, DIN NOU, DE TINE! Îţi jur că nu voi mai repeta greşelile trecutului, voi fi atent la ce-mi spui! Recunosc şi faptul că m-ai atenţionat de atâtea ori că nu e bine ce fac, dar eu, prostul pământului, am negat influenţa ta! Mai dă-mi o şansă, inimioara mea, promit că de data asta voi face ce trebuie! Dar numai tu poţi hotărâ! Nu mă trăda şi tu!

-        Dom doctor, pacientul îşi revine! Iote, hăis! după două infarcturi! şi bătrâna lui inimă o ia de la capăt! Halal inimă, nu-l lasă la greu, deşi se vede că şi- a cam bătut joc de ea! Bine că nu gândeşte cu inima, că era mort demult!


duminică, 17 septembrie 2017

ROMEO ŞI MĂRIA!

Romeo şi-a luat, din nou, viţel,
Şi-l trage, toată ziua, după el!
Îl freacă o frică de neprevăzut-
Căci, de Crăciun, un altu-a dispărut!
Se mai întreabă azi cum naiba s-a-ntâmplat-
Era viţel fantomă? Sau jegul! a plecat?
Nevasta lui, Măria, cam ştie cum a fost!
Îl lasă-n întuneric! Ea ştie că e prost!
Pe cel viţel, ea l-a  făcut scăpat,
I l-a pasat  lu' unu, cu care s-a-ncurcat!
Ea, fată frumuşică, doreşte să trăiască!
Şi nu, pe la viţei, s-ajungă să rânească!
O precizare scurtă - Romeo e bătrân,
Măria e-o fătucă, cu forme şi cu sân!
E-a treia nevestică, şi ultima, pesemne!
Romeo are vlagă, dar minte - în izmene!
S-au cununat în taină! Nici ei nu ştiu de ce!
Căci s-au îmbârligat, rapid, printr-un canal TV!
Romeo, mai tot timpul, e gospodar sadea!
Măria e fudulă, că are ce-arăta!
Gura spurcată-a lumii zice că-i lacomă de bani!
Că doar jupân Romeo-i mare cu... 40 de ani!
Dar nu-i adevărat! Nu e adevărat defel!
Îi place numai oja, siliconul şi tone de rimmel!
Ei! Printre alte multe, şi scurte,...picături,
Mai sare niţel gardul, în ...alte bătături!
O face din angoasă, şi nu de multă vreme,
A practicat, odată, ceva sporturi...extreme!
Sărman Romeo! e şi pe deal, e şi pe vale!
Când se aşează-n pat, nici nu mai are şale!
Şi, după o zi întreagă, de soare şi cosit,
Odată-ajuns în pat, pe dată-a adormit!
Doreşte că Măria să fie fericită!
Sătulă, rumenită şi, foarte rar, muncită!
Aşa stă treaba! Şi cum el  bine o tratează,
Alte activităţi demult nu mai prestează!
Acum, noul viţel îi dă cam mult de furcă-
E mult mai mult catâr, nici dealul nu îl urcă!
Mai are doar puţin şi doarme cu stăpânul!
Sau, mai exact, cu draga nevestică! Ce tare e jupânul!
Măria s-a cam săturat de boi, nu vrea viţel,
Aşa că a decis să scape şi de el!
Tovarăş iar nu are Romeo - muncitorul,
Şi, iată, că acum, i s-a umplut ulciorul!
S-a resemnat că-n ultimul său ceas,
Un singur boulean în casă a rămas!
Măria, să-l împace, îi face temenea!
Dar tare se amuză, de el, în sinea sa!
Sărmanul dobitoc! adună des la coarne ,
Nu s-a găsit făptură, pe ea ca să o toarne!
Dar mare-i fi surpriza, când soţul iubitor,
Veni devreme-acasă şi spuse gânditor:
-Îmi pare rău, nevastă, că veste rea îţi dau-
Nu pot ca alt împrumut, din nou, acum să iau!
Ce ghinion! noroc tu nu prea ai!
Vroiam să te duc, scumpo! o fugă, în Dubai!
Voiam să vând viţelu’, să-ţi împlinesc un vis-
Şi să te duc, iubito, niţel, pe la Paris!
Aşa că, de mâine, am să rămân acasă!
Să stăm şi noi mai mult! că treaba nu ne lasă!
Deci, de mâine, la 5.30, scularea!
Şi ne oprim când vine înserarea.
Dacă nu am putut să îţi ofer alean,
O să muncim alături, să punem ban, pe ban!
Şi, după moartea mea, vei face cum vei vrea,
De aia să muncim, să-ţi faci şi partea ta!
Măria se albi - aflase  prin convivi
Că neamul lui Romeo e plin de longevivi!
La ce - o să-i folosească  mulţimi de saci cu bani?
Când mama lui Romeo sări suta de ani?...
O clipă se-ntrebă, cum a putut ea, iacă!
Să fie aşa nătângă, mai bleagă ca o vacă?

Morala:
În viaţă ai de toate, doar minte să mai ai!
Şi să o pui la lucru, n-o laşi să ruginească!
Nu poţi numai primi, fără, la schimb, să dai,
Aşa cum a crezut că scapă Măria,... vaca noastră!




vineri, 15 septembrie 2017

ORICE ÎNVĂȚ, ARE ȘI DEZVĂȚ!

   Cei doi îndrăgostiți,(sau cam așa ceva!) după lungi tratative cu părinții lor, își puseră pirostiile și se mutară în casă nouă, cu apucături vechi. Conform principiului enunțat, dacă înainte erau cuminței și drăgăstoși, în mai puțin de-o lună ajunseră să se cunoască binișor. Și atunci interveni surpriza - nu se cunoșteau deloc, abia acum își pierduseră măștile! Descoperiră că dragostea nu ține cont de apucăturile revanșarde ale unuia sau altuia, dacă vroiau să trăiască împreună, aveau de făcut reforme. Gluma că stătuseră, înainte de căsătorie, o lună în același pat, luase sfârșit, cu el - 10 ore la muncă și pe drum, cu ea, 12 ore mai  mult singură, stând pe capul cunoscuților. El refuzase s-o lase să se angajeze, câștiga suficient de mult să ajungă la amândoi  și să mai pună și deoparte. Ea, cu dorința de a gestiona propriile fonduri și nu pe ale cuiva, care, oricât de bine-intenționat era și oricât de mult ținea la ea, era teribil de enervant și sâcâitor, mare amator de impuneri a unicelor  lui păreri!
   Prima luptă la baionetă a fost când  lui i s-au rupt pantalonii deasupra genunchiului, o tentativă de evadare din cotidian a părului de pe picioare. Au trecut multe zile și gaura era la locul ei, ba chiar mai avansase, pe când ea își făcea unghiile cu cârmâz. A rugat-o să ia măsuri, așa  cum văzuse la mămica lui, dar  se știe că soția nu e mămica-n cauză, ci doar un partener de mai multe alte activități. Privirea pe care i-a aruncat-o soața, echivalentă cu descărcare a 10000 de volți pe un cub de zahăr, nu ar fi fost convingătoare, dacă nu ar fi fost însoțită și de:
-Da’ ce, tu n-ai mâini? Ac și ață îți dau eu!
  După care s-a concentrat pe o unghie rebelă, care nu renunța la orgoliul ei ! El n-a mai zis nimic, și-a zis că timpul le rezolvă pe toate, dar nu știa că timpul se rostogolea peste ei, fără să-i pese de găurile lui! Așa s-a ajuns și la ziua ei aniversară, unde casa s-a umplut de oaspeți. El, echipat cu noul model de pantaloni cu gaură largă, ar fi trecut neobservat, dacă, pe lângă păr, nu s-ar fi zărit și alte lucruri. Abia atunci ea și-a adus aminte de unele chestii ignorate și, după ce i-a aruncat o privire de canibal flămând, a dat să repare peisajul:
    -Dragul meu, schimbă-te cu alți pantaloni, o să-ți cos gaura aia mâine!
  Sub privirile concentrate ale tuturor, el vârâ degetul în gaură și trase, până ce gaura se mai lărgi puțin:
  -N-am alții, am uitat să pun la spălat! Mai bine adu-mi ața și acul promis, rezolv treaba acum, să mă învăț minte să nu mai uit!
  Racul fiert fiind o palidă sosie a ei, nu-i mai rămase decît să-l tragă în altă cameră și, în câteva clipe, să repare ce nu voia să  se vadă!  
  De atunci, nu s-a mai discutat la ei în casă de găuri, pentru că și-a descoperit veleități de artistă cu acul!
  În schimb el, după ce repurtase măreața victorie asupra lui lasă-mă în pace!, deveni cicălitor - ba că-i neagră, ba, că-i albă, ba că are puchiței, ba că nu pe placul lui. Ei începuse să i se acrească, cât stătea el acasă îi turuia limbarița, secând-o de puteri și făcându-i nervii varză cu rață!
  Și cu puțin înainte de a da supa-n clocot, ea  se trezi că se uită soacră-sa într-un ochi, la  persoana ei, ceea ce ar fi pus capac la oala sub presiune. Conștientă de vorba cu soacra - poamă acră, se pregăti de luptă, dar mare-i fu mirarea când îl auzi pe dușman:
   - Fată dragă, nu ți se pare că ești proastă?
 Ea rămase stupefiată, jignită de cuvintele la care nu se aștepta! Numai că soacra continuă:
   -Nu vezi că nărodul ăsta, al meu, își bate joc de tine? N-ai văzut că se hrănește cu răul care ți-l face? Îi sticlesc ochii, cum sclipesc stelele pe cer senin! Așa a vrut și taică-său să facă cu mine, toată ziua taca- taca, el se culca fericit și eu, boceam degeaba! Și asta în fiecare zi! Ia treci și ia măsuri, până nu e prea târziu! 
    Nora s-a gîndit toată noaptea la spusele soacrei și a ajuns la concluzia că avea dreptate! Prin urmare, a doua zi, la cafea, când el a început să facă fițe - ba că nu-i destul de cald laptele, ba că-i pâinea arsă, ea s-a așezat pe scaun și, deși era un ghem uriaș de nervi, nu i-a lăsat pe interval și a zâmbit spre el, de parcă spunea un banc bun! 
   Bărbatul s-a blocat, nu se aștepta la asta, dar și-a revenit și a continuat cu criticile, până când ea a izbucnit într-un râs, de sărea bluza cu tot cu sutien, de pe ea! El s-a enervat, și-a luat cheile, fără să mai termine micul dejun și a ieșit, trântind ușa!
  Trei zile mai târziu, pacea era restaurată, după ce el se convinsese că nevastă-sa e zuză, râde ca proasta, din nimic!
    Iar ea era din nou fericită, nu mai era nimeni s-o șicaneze!  și nici să se distreze pe seama ei!
   Anii au trecut și , după 35 de ani de căsnicie, cei doi sunt tot împreună! Sunt mulțumiți că au avut în jurul lor oameni carora nu le-a plăcut să se amestece în ciorba altora și nici să bage strâmbe printre drepte!  Printre aceștia, și câțiva părinți!
    Iar ei doi, după ce au avut zeci de astfel de incidente, au trecut peste ele, dovedind că tot învățul are și dezvăț, numai dacă vrei să fie bine!