ROMEO ŞI MĂRIA!

Romeo şi-a luat, din nou, viţel,

Şi-l trage, toată ziua, după el!

Îl freacă o frică de neprevăzut-

Căci, de Crăciun, un altu-a dispărut!

Se mai întreabă azi cum naiba s-a-ntâmplat-

Era viţel fantomă? Sau jegul! a plecat?

Nevasta lui, Măria, cam ştie cum a fost!

Îl lasă-n întuneric! Ea ştie că e prost!

Pe cel viţel, ea l-a  făcut scăpat,

I l-a pasat  lu' unu, cu care s-a-ncurcat!

Ea, fată frumuşică, doreşte să trăiască!

Şi nu, pe la viţei, s-ajungă să rânească!

O precizare scurtă - Romeo e bătrân,

Măria e-o fătucă, cu forme şi cu sân!

E-a treia nevestică, şi ultima, pesemne!

Romeo are vlagă, dar minte - în izmene!

S-au cununat în taină! Nici ei nu ştiu de ce!

Căci s-au îmbârligat, rapid, printr-un canal TV!

Romeo, mai tot timpul, e gospodar sadea!

Măria e fudulă, că are ce-arăta!

Gura spurcată-a lumii zice că-i lacomă de bani!

Că doar jupân Romeo-i mare cu... 40 de ani!

Dar nu-i adevărat! Nu e adevărat defel!

Îi place numai oja, siliconul şi tone de rimmel!

Ei! Printre alte multe, şi scurte,...picături,

Mai sare niţel gardul, în ...alte bătături!

O face din angoasă, şi nu de multă vreme,

A practicat, odată, ceva sporturi...extreme!

Sărman Romeo! e şi pe deal, e şi pe vale!

Când se aşează-n pat, nici nu mai are şale!

Şi, după o zi întreagă, de soare şi cosit,

Odată-ajuns în pat, pe dată-a adormit!

Doreşte că Măria să fie fericită!

Sătulă, rumenită şi, foarte rar, muncită!

Aşa stă treaba! Şi cum el  bine o tratează,

Alte activităţi demult nu mai prestează!

Acum, noul viţel îi dă cam mult de furcă-

E mult mai mult catâr, nici dealul nu îl urcă!

Mai are doar puţin şi doarme cu stăpânul!

Sau, mai exact, cu draga nevestică! Ce tare e jupânul!

Măria s-a cam săturat de boi, nu vrea viţel,

Aşa că a decis să scape şi de el!

Tovarăş iar nu are Romeo - muncitorul,

Şi, iată, că acum, i s-a umplut ulciorul!

S-a resemnat că-n ultimul său ceas,

Un singur boulean în casă a rămas!

Măria, să-l împace, îi face temenea!

Dar tare se amuză, de el, în sinea sa!

Sărmanul dobitoc! adună des la coarne ,

Nu s-a găsit făptură, pe ea ca să o toarne!

Dar mare-i fi surpriza, când soţul iubitor,

Veni devreme-acasă şi spuse gânditor:

-Îmi pare rău, nevastă, că veste rea îţi dau-

Nu pot ca alt împrumut, din nou, acum să iau!

Ce ghinion! noroc tu nu prea ai!

Vroiam să te duc, scumpo! o fugă, în Dubai!

Voiam să vând viţelu’, să-ţi împlinesc un vis-

Şi să te duc, iubito, niţel, pe la Paris!

Aşa că, de mâine, am să rămân acasă!

Să stăm şi noi mai mult! că treaba nu ne lasă!

Deci, de mâine, la 5.30, scularea!

Şi ne oprim când vine înserarea.

Dacă nu am putut să îţi ofer alean,

O să muncim alături, să punem ban, pe ban!

Şi, după moartea mea, vei face cum vei vrea,

De aia să muncim, să-ţi faci şi partea ta!

Măria se albi - aflase  prin convivi

Că neamul lui Romeo e plin de longevivi!

La ce - o să-i folosească  mulţimi de saci cu bani?

Când mama lui Romeo sări suta de ani?...

O clipă se-ntrebă, cum a putut ea, iacă!

Să fie aşa nătângă, mai bleagă ca o vacă?

Morala:

În viaţă ai de toate, doar minte să mai ai!

Şi să o pui la lucru, n-o laşi să ruginească!

Nu poţi numai primi, fără, la schimb, să dai,

Aşa cum a crezut că scapă Măria,... vaca noastră!