Logodna semăna cu un parastas ceva
mai răsărit, la care șampania avea o măslină-n ea, nu se știe care era motivul!
Mireasa tocmai ce revenise de la studii, din Țucurumbu, unde terminase masterul
în domeniul plantațiilor de turbă creață, cu lucrarea legendară “ Șosetele și schimbul internațional de mărfuri”.
Mirele fusese și el plecat, tot la
studii, la Guantamo Bay, unde terminase de săpat ridichi, cu tona, și unde
finalizase lucrarea epocală ” Vulgarismul balcanic și creasta cocoșului”! Ars de soare și de băștinași, nu prea părea în apele lui, mai degrabă,
părea că are limba, plută, ca pe Atlantic!
Cei două
familii angrenate în eveniment făceau parte din casta superioară, a
întelectualității noi, care nu se amesteca nici cu cea veche, care era depășită
și troglodită, nici cu cea viitoare, numai zulufi și păcănele.
Tatăl mirelui,
de exemplu, terminase două facultăți fizico - chimice, ale căror nume nu le
reținuse, fiind prea ocupat cu studiile ezoterice ale facultăților sale mentale,
cum îi plăcea să remarce! Soția, atotștiutoare a zece limbi, toate purtate la
ea, pe timp de zi, nu scăpa niciun prilej să - și ascută una din limbi, de
canapea, cu care, mai apoi, ataca orice subiect, numai bârfă să fie!
Cuscra ei,
doamna Teflon, micuță și tăcută ca un pește mort, era, de firea ei, mult mai
modestă și mai retrasă, una - două, se retrăgea în camera ei, departe de lumea nesuferită,
unde se ocupa de meseria ei de bază - ocultismul! Pentru că, trebuie spus, după
ce terminase facultatea de inginerie financiară, se specializase în studierea
textelor străvechi, de pe cărțile de tarot.
Admis cu
greu în cercul marilor creiere, soțul ei era un amărât de inginer, care nu știa
decât să toarne fontă și oțel, altceva nu mai știa! Spre deosebire de mulți
alți invitați cu studii pre și prost-universitare, cu biblioteci de manuale,
achiziționate prin anticariat sau de pe piața neagră, el nu se pricepea decît
la bătut fierul, cât e cald! De aceea, era evitat, mai ales că îi plăcea să
facă haz de necaz, iar sala era plină de hazuri cu necazuri! Era, de altfel, și
singurul îngrijorat de starea nației, în urmă cu vreo două ore surprinsese o
discuție între viitorul mire și, posibil, posibila mireasă, care îl obligase să
fugă rapid din calea lor, să nu se ardă, la scânteile ce săreau dintre cei doi. Noroc
cu trupa de violoniste, care păreau mai mult violate, decât muziciene, ce se
chinuiau să tortureze urechile celor prezenți, așa că discuția severă fu inundată
de sunetele cacofonice. Totuși, înțelese că fiică-sa, chiar marea bosumflată, așa
cum o știa de mică, avea un cui în suflet și ceva de reproșat viitorului ei
bărbat! Care așa părea, bărbat!
Nu se
dumirise, însă, care era problema, toată lumea aștepta pe ofițerul stării
civile, ajuns la rang de Primar al urbei, fost coleg de grădiniță, cu socrul
mare. Acesta se lăsa așteptat, anunțase că-i posibil să întârzie, tocmai
participa la sfințirea unei școli, în care urma să învețe niște draci de copii.
Aflați în așteptare, invitații goleau pahar, după pahar,
cineva zvonise că vinul bun era limitat, urma unul, prost, fără prea multe
studii. Se adunase, în sala mare, de pomeni, a Cimitirului Sfânta Elefteria,
toată crema intelectualității orașului, cu studii făcute la Saribona, Sculeni
și Văscăuții din Vânt, cu doctorate mici, de fizică cuantică, și cu preferințe
pentru subiecte tari, cum ar fi creșterea păduchilor în vid, teoria newtoniană
privind căderea părului și regenerarea lui, prin simbioză, sau eradicarea
tuberculozei de pe tumulii antici.
Doi rectori captau atenția, fiind prea beți să se poată ține
pe picioare, se făcuseseră, deja, pariuri grase, cât mai au până cad în
havuzul, în care se adăpau, odinioară, caii de la dric.
Socrul mic se făcuse și mai mic, încercând să evite, și
el, ca și ceilalți, contactele cu persoanele străine, tocmai aflase de sexul
neprotejat, iar lumea din sală numai asta căuta, să frece ridichea
auditoriului.
De câteva ori, orchestra de coarde atacase marșul pentru
primar, dar se dovedise doar un câț, nu un marș, acesta refuza să-și târâie
fizicul prin preajmă. Cuvinte meșteșugite se rostogoleau peste tot, fără nicio
noimă, sau legătură, între ele, în timp ce ascultătorii, foarte ascultători,
căscau puțin gura, cât să mângăie orgoliul vorbitorului de limbi moarte.
În aceste circumstanțe, se petrecu drama – pe fundalul
sonor, al exclamațiilor sofisticate, se auzi un pleosc!, urmat de o bufnitură,
care făcu candelabrul din secolul trecut, să oscileze, datorită curentului de
aer, creat instantaneu.
După ce văicărelile se estompară, se făcu liniște -
cineva trebuia să explice ce anume se întâmpla!
Viitorii soți se făcuseră nevăzuți, dând naștere la
aluzii ironice - Se grăbesc! Ce se mai
grăbesc!
În lipsa unei explicații știintifice, gălăgia fi reluată.
Socrul mare căută, disperat, perechea care trebuia să fie
centrul atenției, dar n-o găsi! Abia când se ciocni cu cuscrul, se lămuri -
căuta degeaba! Viitoarea fostă rudă îl puse la curent, după ce găsi priza
electrică potrivită:
- Ce
să se întâmple? Intelectualul de
fiu-tău s-a apucat, aseară, să-și completeze cunoștințele, pe care le-a
căutat prin chiloțeii unei foste colege,
din facultate, cu care, cât fiică-mea a fost plecată, și-a apro-fundat studiile
anatomice. Spre ghinionul lui, fata a aflat și i-a cerut socoteală! De aia
făceau, amândoi, cros, printre invitați, să tranșeze problema! Ei, bine!
fiică-mea mai adăugase și-un cuțit, dar se pare că i-a fost furat! Când s-a
ciocnit, drept răspuns, intelectualul a primit o palmă, altă armă albă nefiind
prezentă! Asta a fost pleosc-ul! După care, intelectuala de fiică-mea a mâncat
un șut în posterior, plasat de intelectualul de fiu-tău! Drept recompensă
pentru pozele de pe Facebook, unde iubita mea fiică intelectuală poza nud, cu
un guru! Doar pe mine m-au amuzat pozițiile! Acum, cei doi intelectuali sunt
oblojiți de intelectualele lor mame, care se chinuie, intelectualicește, să - i
repare fizic și psihic, să aibă intelectualitatea prezentă, ce admira!
Eu,
unul, care nu sunt intelectualul vostru, mă duc acasă, să mă-mbăt! Pănă acum,
m-am delectat cu multe, dar mi se face rău, când văd sânge și cucuie! Care, nici
în anul 3006, nu vor dispărea! Vă las, în intelectualitatea voastră, să vă
simțiți, ca acasă! Ce modă, dom’le! Să faci 3 facultăți și să rămâi om de
peșteră! Sau o fi adevărat, că prea multă carte, prostește?!?
