CUM ADICĂ, “SĂ SCRII”?(Mesaj către frați arici!)

          Îmi dați voie , să vă spun- FRAȚI ARICI? Mă simt mai bine, așa!

          Se spune că, atunci când te apucă scrisul, și nu strechea, primul personaj principal ești chiar tu, culegătorul de cuvinte! Culmea, toată lumea scrie - pe pereți, pe hârtie, pe laptop, pe telefon! De aia m-am apucat și eu de amestecat cuvinte, cu precizarea că nu despre tine trebuie să scrii, ci despre alte ființe, mai mult sau mai puțin, normale!

            Nu e prima dată, când ariciul face declarații publice și, deloc, pudice, a mai avut tentative de răsfăț personal, din care n-a ieșit ciufulit, dar nici prea lămurit! Din pana lui soioasă, au sărit cuvinte și ideuțe, nu tocmai pe placul tuturor, dar ăsta e și scopul - nu jignim, dar nici nu pupăcim! Am mai spus, v-o repet și subliniez, dacă ne pliem, tot timpul, pe gustul fiecăruia, nu mulțumim pe nimeni, ba mai și gafăm, iese colțul, la arici, degeaba!

            Mie nu-mi sunt indiferenți oamenii, și, dacă ar trebui să mușc, la câte trosneli am luat, la viața mea (mai ales de la cei apropiați, rude și datornici!) mi-e teamă că ar fugi lumea, de mine, ca dracu’, de tămâie! De exemplu, astăzi m-am trezit un pic mai bine ca ieri și mult mai bine, ca săptămâna trecută! Cât despre lunile anterioare, mai bine nu amintesc!

            Și n-am avut noroc - primele 10 persoane, cu care am avut contact normal, mi-au fărâmat molarii, incisivii și doi dinți din față, așa, drept antrenament, doar era început de săptămână! Nici n-am apucat să mă revolt și a venit una după ceafă, un uppercut de stânga și un picior, poposit în vintre, apoi în zona anală! Toate, de la cunoscuți! Și cu afuriseniile de rigoare, eram vinovat, inclusiv de topirea ghețarilor, roata norocului și scăderea natalității, la pinguini!

            Așa că abia am așteptat să ajung în fața calculatorului (care nu mai știu ce calculează, poate șuturile în dos, pe cap de babuin!), să scriu! Așa cum alții scriu memorii, își scriu memoriile, își pierd memoria și memorează toate prostiile, eu mă ușurez, la figurat, scriind! Întro lume sadică și neînțelegătoare, hotărâtă să se autodistrugă, eu vreau să scriu! Ca o răzbunare, dacă vreți, pentru nimicniciile zilnice, pentru farsele, pe care numai mințile bolnave, le nasc, să-i tortureze pe alții! Mie îmi plac torturile de nuntă, nu torturile! Chiar dacă sunt puțințel sadic, mai visez la oameni, așa cum credeam că sunt oamenii, cum am învățat, în copilărie, c-ar trebui să fie ei! Greșeala mea – fiecare rămâne omul (sau părți din el!), cum s-a hotărât să fie! Dacă alege să fie ranchiunos, el se va înneca în propria ură! Dacă dorește să se autoflageleze, să-l lăsăm în pace! Dacă vrea sinucidere, na săpunul și funia! Totul se reduce la economie! Cel mai bine se lucrează cu materialul clientului!

            Chiar așa să fie? Știu un mare deștept, (nu zic care, numai azi am auzit că ar fi două persoane diferite, bașca milioane de deștepți, care abia așteaptă - să se creadă cu duh!) care spunea că nici dacă nu faci nimic, tot vinovat ești de cum curg treburile pe pârâu! Pentru că le lași să curgă, deși te mușcă de copite!

           Fiecare semn de întrebare, naște gânduri! Ori gândurile sunt primul pas către analiză! Până și Muma Pădurii poate face un bine, făcând răul - să ne împingă la gândit! Fără gânduri, sunt natură moartă, cu cimpoi! Albinuțe, cu dinții strepeziți! Gunoi de grajd, cu ciuperci! Cine crede contrariul, se înșeală, e doar o iluzie a falsei autoconservări!

         Bine sau prost, mergem înainte! Sau scriem! Indiferent de câte ouă stricate se adună-n coș, pentru aruncat în arici, înnotăm în amonte sau în aval, doar ca să nu stăm locului!

     De mai bine de un an, constat că nu sunt singur! Sentimentul că merg pe același drum, cu mai mulți, mi-e dăruit de cei care citesc ghidușiile mele! Mulțumesc, fraților arici! că nu m-ați lăsat pocnetului! când vă calc pe coadă! Se vede calitatea aricilor, după perseverență! Și după înțelegere, mă puteați spurca îndelung! N-am cerșit like-uri sau share, mă mulțumesc cu faptul că vă am, în continuare, alături de mine! Din State, Peru, până-n Filipine, din Insulă, în Insule, frați arici sau moldoveni, români tepoși, de pretutindeni, sunteți în sufletul meu și pe placul sufletului meu! Chiar și atunci când reciproca nu-i valabilă și sar pârleazul!

            Multă baftă, vă doresc! Și nu vreau să țepuiesc!