(NEW!)Turmele de pelicosauri, pterosauri, plesiosauri, mozosauri și ihtiosauri o tăiaseră
de-acolo, auzind că marii carnivori vor să țină sfat. Un archaeosteryx distrat
trecu în zbor, fluturându-și coada osoasă, rânjind cu toți dinții, evitând, la
timp, ciocnirea cu un pterodactyl ciufulit, amețit de emanațiile de sulf din cramă.
Pe
malul apropiat, lângă o familie de stegosauri, ale căror plăci osoase îi făceau
să semene cu jandarmii din zilele noastre, niște brontosauri își legănau cele
peste 30 de tone de pestă dinosaurească, atenți să nu-și deranjeze vecinii, nu
de alta, dar cei patru spini din coadă făceau durerea mai rea decât măselele
cariate sau parodontoza.
Un
brachisaur juca table cu un apotosaur,
diferența de 20 tone, dintre ei, fiind insesizabilă, datorită opoziției dintre
mușchi și țesuturi adipoase! Ei nu auziseră de întâlnirea la nivel înalt, a
prădătorilor cei renumiți, și, oricum, li se fâlfîia de ei!
Primul
își făcu apariția Gigantosaurul – lung
de 15 metri și înalt cât un copac fără frunze, abia își târa cele 8 tone,
pentru că venea de la sală, unde antrenorul îi frecase ridichea. Era singur,
dormise o vreme cu ai lui, dar se trezise, întro dimineață, singur - singurel!
Ei! ce prostii mai spun și specialiștii, că preferă canibalismul! Nu-i
adevărat, lui îi plac reptilele mici, cam cât capul lui cel mare! Și maică-sa!
Allosaurul,
nițel mai scurt și zâmbăreț, făcea exerciții de dezanchilozare ghiare - cele
trei degete cu ghiare curbate se mișcau în sensul Vino la tata! Dar care era
nebun, să ia semnul de bun? I se auzeau mațele, ghiorțăind, de la trei
kilometri!
Faimosul
Tyranossaurus Rex, cocoțat pe cele două picioare din spate, la vreo 6-7 tone de
mușchi antrenați la K1, își vârâ capul monstruos,
printre doi copaci, care scânciră că vor acasă! Cei 60 de dinți cât niște
pumnale cruciate nu spunea nimic de faptul că, fiind deștept - nevoie mare, cu
ditamai creierul, știa vreo 60 de limbi, pe care le consumase în decursul
existenței sale! Ager cum îl făcuseră regizorii, în toate filmele, detectă
ultimul venit, aflat la vreo 7 km, așa cum numai el putea urmări orice mișcare
și orice pradă, de la mare distanță! Nici nu avea de ce să nu fie atent,
vechiul lui dușman și singurul de care se temea, Spinosaurul, îl cam bătea la
poker, dar și la chip, fiind cu vreo două tone mai greu, cu vreo 6 metri, mai
lung, cu enorma lui coamă zimțată și prost-bâtă, nu puteai lega o amărâtă de
conversație, că-și arăta colții! Ultima dată, de la un banc nesărat, cu un
Deinonyhus supărat pe sistemul de pensii, dobitocul cu coamă îl mușcase de gât,
de fusese nevoit să ia antibiotice!
- Care
tâmpit a creat insula asta? deschise ședința Giga, a cărui creier contrazicea
numele, fiind doar de câțiva mega! -N-a ținut cont - noi am trăit în perioade
diferite, nu aveam cum să ne întâlnim! Și de ce ne-am adunat noi, aici?
- Am
auzit că nu mai merge cu rupt funduri la întâmplare, trebuie să ne facem o
strategie pe termen mic, foarte mic, mediu, lung și până la era glaciară, când
n-o să mai avem pe cine hali! explică T- Rex, deși nu-l numise nimeni
președinte de ședință. - De vreo două zile fac foamea, s-au prins contribuabilii ăștia și se ascund! Auziți ce scuză au găsit - s-au dus să-și ia case noi de marcat!
- Luăm
de la pilonul doi! sări Allosaurul, ferindu-se cu dibăcie de colții lui Spino.-
Nu se prinde nimeni că i-am belit! Dacă nu, nu rămâne decât să ne mâncăm între
noi! Sau îi punem pe toți, să se mănânce între ei și când au obosit, ne servim
și noi cu prospătură! Mai rău e cu ierbivorele, că nu știu decât să pască! Da’s
cele mai fragede, mai zemoase! Nu că ațoșii ăștia de
patroni!
- Se
pare că eu nu am fost invitat! abia se auzi un glas, venit de jos.
Prădătorii
se uitără în jur, dar nu zăriră mare lucru, doar o mogâldeață îmbrăcată în
uniformă, de mărimea unui îmbucături nesemnificative.
- Care
ești, mă, de ne deranjezi? se răsti T-Rex.
-Eu sunt cel mai tare dinosaur din parcare - COMISAURUL REX! Noi suntem cei care stăpânim tot, de când e
lumea și Pâmântul! Voi, de dinosaurii de la mediu, protecția consumatorilor, finanțe,
etc, n-ați auzit? Pe ce lume trăiți?
Prădătorilor le înghețară sângele,
limfa, transpirația și acneea - avea în față cel mai mare prădător – Statul! O
zbughiră, care-ncotro! Odată cu ei, dispăru și spectrul păcii veșnice, fiind
înlocuit de spectrul foamei, dublat de spectrul extincției!
Și se mai miră
lumea, de ce au dispărut dinosaurii!
Epilog:
Acum vreo 10.000 de ani, Canis Dirus, Glyptodonul, Leneșul Gigantic de Pământ, Ursul
Spelaus, Toxodonul, Rinocerul Lânos și Mamutul Lânos, alături de Smilodon, Leul
de Peșteră și Omul din Neanderthal, au vrut să se opună dezastrului. N-au
supraviețuit decât omul și leul, dar au trebuit să se adapteze! Oare din cauza
cui?
