Cine spune că luptă numai
pentru dreptate și adevăr? Vorbițe, neamule, vorbițe! Trebuie să fii năuc și
tembel, să susții că stai cu dreptatea și adevărul la masă, tot timpul! Să-l
ascultăm pe Ticu ce povestește:
-Eu, unul, am o belea - la beție, nici nu sunt beat, nici
prost, dar, dintrodată! devin legist! Și de ce beau și mă amețesc, cu atât mai
mult lupt pentru dreptate și adevăr! Bine că nu mă bagă cineva, în seamă, că
beleam belingherul demult! Cum s-a întâmplat anul trecut, când m-a pus Sarsailă
să mă duc să beau ceva la Conti! Cine nu știe, acolo e fieful “peștilor” și a fufelor, așa că te duci bou și te întorci
taur sau văcar, dar ușurat! M-am dus și eu, mă întâlnisem mai devreme c-o
amică, abia întoarsă din țările calde și de la țâța mă-sii, care m-a invitat la
o vorbă. E adevărat! până atunci mai rupsesem ușa la un bar, dar nu mi se
fâlfâia nimic, eram cuminte și lucid!
Am găsit-o împreună cu altă damă și un tip, toți înțoliți
cu haine ca lumea, numai eu arătam ca un tractorist venit din campania de
primăvară. Cum fusesem cam plictisit în ultima perioadă și nițel foarte
singurel, compania celor trei era binevenită, mai ales dacă o udam binișor! Nu
aveam chef de agățat și nici nu căutam alt soi de companie, vroiam doar să beau
ceva, să uit și să mă culc!
Ne-am întins la vodci cu Cola și la povestiri de pe alte
tărâmuri, unde ele, damele, tocmai fuseseră vreun an! Sătule de străinezi și
străinătățuri, se întorseseră cu ceva mărunt, dar nu îndeajuns, ca să presteze
alte servicii, față de ce prestau de obicei.
Eu mă cam dusesem cu valul, nu mai pusesem limba pe tărie
de-un veac, așa că m-a apucat limbarița, spiritul de echitate și legitate
vorbind printre dinții mei scăldați în alcool! Și, de ce vorbeam, de ce era mai
rău - mi se părea că lumea e nedreptă, răsucită și nesimțită! Băut - băut, dar
nu îndeajuns să-mi tacă gura – m-am apucat să le fac morală! Că ce meserie știu
ele, au dat la tivit cămăși, la confecții? Au vreo patalama la mână, cum că-s specializate în ceva anume?
Nu se gândesc -la ce practică acum, peste câțiva ani, când vor mai pune niște
riduri pe ele, și-o bucată de gușă, cine
o să se mai uite la moaca lor? De măritat și de făcut copii, lulea! nu mai au
echipamentul integral, l-au făcut ferfeniță! Și care e dobitocul, să se ducă la
starea civilă, cu jumate de târg? Mai bine le-ar veni mintea-n dovleac, să se
care-n alt colț de țară, unde nu le știe nimeni, acum, cât sunt relativ tinere,
să-și facă un rost cinstit!
Iar maimuțoiul ăla de pește, de ce se holbează? Că vă exploatează
și vă lasă mărunțișul! A săpat el, vreun șanț, la viața lui? Că zicea că n-a
avut vreodată carte de muncă și nici la stăpân n-a fost!
Și dă-i! ...
La un moment dat, mă uit în jur și mi se face frig - nu
mai mișca nimeni, toți erau întorși spre mine și-și țineau mandibula, să nu
cadă! Mi-am dat seama că erau numai prostituate și “pești”, nici un client! Mi s-a făcut subit rău, mi-am
cerut scuze, dar trebuie să iau aer și-am șters-o la timp!
A doua zi, mă sună amica și-mi dă întâlnire în altă
parte! Nici nu mă așez bine și-mi spune:
-
Da’ știi că ai sânge-n “instalație”! Să ne faci morală în localul nostru, zău că
ai tupeu! Ai avut noroc că s-au dezmeticit mai greu! Că te tăiau! Cred că a
contat și faptul că au zis că ești nebun de legat! Unul normal, nu ar fi
deschis nici gura! Dar știi care-i hazul? Unii chiar te-au aprobat și te-au
lăudat pentru curaj! Dar ar fi mai bine ca vreo lună să nu te arăți prin oraș,
că nu toți pricep poanta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu