POVESTE N-ETER-MINATĂ (Povestire de aburit nasoii!)

    Ca multe alte povestiri best-sellerite, povestea noastră începe, bineînțeles, la o fermă! O fermă care ar fi trebuit să primească cel puțin o stea, după modelul atâtor alte ferme mondiale binecrescute. Doar că la ea, s-au terminat stelele, au rămas doar meteoriții!

        Deci – a fost odată, ca niciodată, o fermă care era bogată, dar nu știa, și era săracă, și știa de unde i se trage, dar nimeni nu făcea două paie cruce, și-un hârleț, pentru ea. Deși avea teren, mamă-mamă! ce de-a teren serios, negru și lucios! avusese, acum era cam pârloagă, după ce sub brazde fuseseră îngropate osemintele atâtor viețuitoare sacrificate pentru pa...! glie! Fermierii, la început specializați în oale și ulcele, plus ceva cuie bătute în ciubote, au încercat să cultive industria chixo-comică și turba, până a dat turbarea și tulburarea-n ei și au fost folosiți drept strecurători pentru cartușe. Noii fermieri, după ce au studiat terenul, au aplicat noi tehnologii agricole, dintre care enumerăm: trasul în piept, trasul pe nas, vlăguitul și paranghelitul. Le-au ieșit mai toate pasiențele, mai puțin cea privind deșteptarea în ultimul ceas. Ba aș putea spune că, dimpotrivă, asta n-a mai fost prioritate, ci o frână de mână și s-a renunțat la deșteptare. Din dorința de a suge cât mai mult din țâța oiii și din foloasele fermei, s-au gândit că productivitatea muncii va crește dacă toate viețuitoarele și orătăniile din areal vor participa atât la viața democratică, cât și la cea viitoare! Mai ales la ultima! Și i-a transformat în acționari, adică în cei care acționează și primesc mielul de Paște. Metoda n-a prins la viețuitoare, a prins doar la orătănii, deși fulgii le-au zburat doar la primele. Plus că, ulterior, s-a dovedit că pământul negru și lucios a fost înlocuit doar cu negru. Pentru că până și el s-a săturat, și a plecat la alte ferme!

            De ce am senzația că v-am mai spus povestea asta și v-a durut în zona mult flatulată? Ah! era varianta cealaltă, nu asta cu viețuitoarele care, în căutare de libertate, au luat câmpii! Ce s-a întâmplat after luatul câmpilor? Păi, unele s-au sălbăticit, de li s-a urcat la țeastă, că-s liberi să facă ce vor tendoanele lor. Alții, mai norocoși, după ce-au mai înghițit niște dohot, s-au stabilit pe la alte ferme, unde unii au devenit de-ai casei, ceilalți, doar de-ai beciului sau tomberonului. Fermele pe unde s-au aciuiat au pus-o cu primii, iar cu cei de-ai boulea, s-au rugat să vină pandemia și să-i ia de pe capul lor!

          Viețuitoarele rămase la fermă s-au plafonat – de fiecare dată când credeau că-l prind pe Dumnezeu, de-un crac, le cădea plafonul în cap! Și cum din fermă n-a rămas decât denumirea și câteva căruțe cu coviltir, au acceptat că, pentru ei, nu mai este vreo speranță, de atâta clanță! Sincer, s-au înșelat!

            Iubitorilor de libertate li s-a urcat la cap, că ca ei nu e nimeni, și, în sălbăticia libertății lor, au folosit degetul de scărpinat fese, să arate unde au greșit fraierii sus-amintiți, cu toate că nu știau despre ce e vorba. Mai ocupați cu ale lor, viețuitoarele cu ceva brumă de creier, deși revoltați de multe, nu prea s-au rățoit la vreo cineva, fiecare cu aia... problema mă-sii! Cei cu lipsa la inventar, n-au înțeles nimic, nefiind obișnuiți cu gânditul!

            Și viața ar fi mers, frumușel, mai departe, dacă tornada puturoasă a mult așteptatei pandemii, n-ar fi năvălit peste viața lor.

            Sălbaticii  au rămas tot sălbatici și s-au comportat ca atare: după ce au lins ce-tină, pe unde au putut, s-au trezit că nu-i mai vrea nicio pădure, niciun vreasc, vreo ciupercă sau mlaștină, așa că i-a apucat dorul de șparlitul din fermă. Nu de șpalierii din fermă, fiți fără grijă! Și s-au întors, cu cățăl și cu purcel, mai mult cu purcel! Și tot mai cred că ca ei nu e nimeni! Bine ar fi fost să-și lase, dicolo de garduri, și apucăturile, și mirosurile, și ifosele! Tare mi-e teamă că, între timp, supraviețuitorii rămași s-o mulgă din aproape, în aproape, să nu se fi obișnuit cu sapa și toporul, de n-o să le mai lase din mână, dacă nu-și fac datoria paznicii!

      Dintre cei cu fotoliu la cap, mulți, mânca-i-ar povestitorul! s-au întors la fermă și-și văd de necazurile lor. Nu că le-ar fi dat laptele-n păsat și că mor de bucurie, dar, deocamdată, altă schemă, nu-i! Ei! e posibil ca după trecerea nebuniei, să fugă înapoi (cum au și început) și să scuipe în urmă, de ducă-se pe pustii! 

         A mai rămas categoria celor indeciși – să mulgă vaca sau să-i dea un cap în gură? Cu ăștia, viața la fermă va fi foarte grea. Obișnuiți cu alt stil de prășit la vie, se așteaptă la un bine care va fi rău, exact răul pe care îl huleau. Nu cred că se vor adapta, s-au obișnuit cu alte vaci și alți boi, și-or să dea peste niște boi prea mari pentru suflețelul lor, mai presus de boii lor! Să-i ajute Dumnezeu, ca și pe noi, toți!

         Las povestea neterminată, s-o termine cine vrea! Sau să se termine, când o vrea!  Și-am încălecat pe-o ... pe-o ce? Ia mai lăsați-mă cu călăritul, m-am săturat să mă călărească toți dobitocii!

SPIRITUL DE TURMĂ (III)( Devine sufocant!)

    Mă pregăteam să dau cu șpițul prin zona economică, când mi-am dat seama ce mă seacă: or fi bune amenzile alea, de s-au strâns stivă, sau doar sperie elefantul, că-l mânâncă purecii? Și mi-am adus aminte cu ce parte a corpului, sunt făcute legile, respectiv Ordonanțele Militare - mari profesioniști, dom’le! mari! Nici la astea, nu ne pricepem!

            Nu e vorba iar,  de nostalgie,  ci de pură evidență: dacă comunismul a creat mamuți industriali, neperformanți, după cum se zicea, dar mamuți, ce s-ar putea construi azi, aici? Vedeți România de azi construind vreun Golden Gate Bridge, ca la San Francisco? Când la noi, nici WC-urile publice, nu țin mult? Dar suntem buni la tocat hârtie, la câini, și la datul din gură, cu clă-buci! Ce pielea măgarului! faceți, guvernanților, cu scandalagii, miștocarii, rapandalele și nespălații secolului? Voi dați ordonanțe doar pentru cei cuminți și înțelegători? Adică pentru cei care n-au nevoie de ele, deoarece le țâțâie fundul, în fiecare zi, pentru ei și-ai lor? Ieri, doar trecând cu mașina pe vreo 500 de metri și-am văzut vreo 11 cazuri de amenzi! Pentru rânjitorii de profesie, nu se aplică...? Pe ei trebuie să-i convingeți că ne pun în primejdie și pe noi, dacă ei  au umplut borș, în tărtăcuță! Sau pe vecinul meu, de peste 75 de ani, care susține că el nu crede în pandemie și se duce la cumpărături la pupăza din vale, fără mască, fără ochelari și fără chef de viață. La ce vă folosesc amenzile alea, doar la pensiile voastre speciale și la enormitățile voastre, de salarii? Haideți să fim serioși, după panarama din sănătate, avem acum o altă mare problemă: siguranța! Că situația economică a fost îngropată demult, nici ciubotele nu i se mai văd, din oliță!  Chiar nu puteți face ceva, ca lumea, înafară de dezbina oameni și a jumuli fraieri? Ordonanțele voastre sunt mai alambicate, decât alambicul, iar cei care sunt puși să le aplice, ori le e frică să le înțeleagă, ori n-au ce să înțeleagă din ele! Ați lăsat atâtea frecții în ele, doar să îi puneți în încurcătură? Și dacă nu-i duce mintea? Ah! să stăm bine la raportări, asta e important, să poată ieși vreun nene, să se umfle în prostată, cu realizările esențiale ale unei politici sănătoase, în vremuri nesănătoase! V-ați întrebat câte abuzuri se fac acum și nu mai interesează pe nimeni? Vine ministrul nu știu care, să urle că se fură din păduri și-o să-i vaccineze antirabic pe hoți, după care revine și spune că sunt doar vrăjeli, totul e OK! Iese altul și spumegă la samsarii și speculanții din piețe, că trebuie să dispară, dar ăștia sunt dintotdeuna acolo, plus că doar vorbele n-o să rezolve ceva, să ia nenea Huo! și Min, măsuri! Apelurile la respectat măsurile, de pe fiecare palier, de la Primul Om al Țării și până la nea Gogoașă, paracliserul, valorează (- 5o), atât timp cât o mulține de idioți care vor să fie respectați, fără ca ei să respecte ceva, postează imagini cu ei traumatizați de forțele de ordine, iar Net-ul geme de comentarii ciufute, care incriminează pe cine nu trebuie! La asta trebuia să lucrați prima dată, popândăilor! la mărirea încrederii în justețea măsurilor și a eficienței celor care la aplică, nu la mărirea parului!

            Când colo, ce să vezi? – după ce aruncați cu banii-n câini, după ce mai toate măsurile sunt aruncate către bugetele locale, (care- culmea! tot în sarcina noastră, a fraierilor, cad!) vă scărpinați dosurile fragile, căutând resurse! Profitați de UE și de neștiința noastră, ca să tot sifonați și ultimul firfiric, dar fără implicarea voastră fizico- psihotică, să nu care cumva să vi se rupă-n două și să faceți hernie la creier! Pe noi nu ne interesează ce scuze aveți, nici dacă, mai târziu, vă veți rupe-n dosare penale, nici din ce partid face cutare, parte (toți sunteți niște maimuțoi lăudăroși, penibili și nesimțiți!), pe noi ne interesează dacă mai E 0,5 % , șanse să mai trăim în țara asta, fără să fim sufocați de prostie! Dacă nu mai există șanse, ies în stradă, vreau COVID 19! Nu mai pot trăi doar să vă aud pe voi cum mâncați...! Ați fi în stare, ca să vă fie  vouă, bine, și la vară, cald, să faceți focul sub cazanul cu coronavirus, să-l înțețiți și să scăpați de noi! Dar cât de cretini puteți fi ?  - fără noi, nu existați! Numai cu acoliții, pupincuriștii, otrepele și mizeriile care vă votează fără discernământ, nu supraviețuiți, indiferent în ce cușcă septică, vă închideți! Pentru că aveți nevoie de fraieri, ca să trăiți bine! Și, întro zi, s-or sătura și fraierii rămași, să tot înghită haznaua voastră!

            De unde aroganța asta la voi, de parcă noi n-am exista, dacă voi n-ați fi? Vă credeți providențiali, mama răniților, spaima dihăniilor? De atâta urcuș pe o scara fără principii, vi s-a urcat la cap că nici pandemiile, nu vă rezistă! Dar niciunul dintre voi nu a renunțat să nu fie testat, ca să salveze vreun amărât neimportant! Nu înțelegeți deloc - fiecare amărât neimportant, vă face pernuța, moale, sub ...minte!            Mă sufoc de multă vreme, așa că nu-mi mai pasă cine ridică coada și ce-mi face – mai ușor e să mori, decât să trăiești ca un vierme, strivit mereu sub câlcâi! Pentru că asta ați făcut, partidelor, mereu – ne-ați umilit și ne-ați adus la disperare, ca să ne puteți strivi sub câlcâi! Nici măcar deștepți, nu sunteți! Metodele astea, de curve, le-ați importat, pentru comision!

            Să nu zică cineva, că sunt un visător – nu sunt! Nici un luptător, nu sunt! Sunt doar un animal care nu poate trăi omenește, din cauza neoamenilor! Am devenit, de prea multă vreme, neom! Și mi-e teamă că printre neoameni, în viitor, se vor număra și urmașii mei! Dacă va mai exista acel viitor, cu spiritul ăsta de turmă!

(Va urma)

SPIRITUL DE TURMĂ (II)

    Trebuie să încep cu : SCUZE! UN MILION DE SCUZE! Sau, așa cum scriam nu demult, cu IERTAȚI-MĂ, VĂ ROG! Așa este corect – să recunoști când greșești! Chiar doar pentru a-ți simți conștiința, împăcată. M-am înșelat: poate să vină și să treacă 78.000 de pandemii, noi, oamenii, multe nu vom învăța – ne lipsește discernământul! Și ne mai lipsesc modelele, și valorile, și omenia! Am ajuns să fim fără norme, cerșind normalitatea! Vax! cum naiba de-am ajuns să stăpânim Pământul? Sigur, e o greșeală! Eroarea fatală!

            Ți-ai și găsit - să mai învățăm câte ceva! Concret – nu învățăm nici acum,(când gurile rele și gurile bune vorbesc de remodelarea noastră, a fiecăruia, cu Bla- Bla- Bla-ul că ne redescoperim și vom merge de alte potecuțe, vom fi mai buni și mai atenți!), că ceea ce-ar trebui să facem, nu facem, dar gură mare, avem! Și, cu tot riscul să enervez iar, spun că suntem proști - bâtă! Mă uit la mine! Argumente, gârlă! N-am terminat cu sănătatea, deși așa se părea! Vedeți, se întâmplă niște chestii - trestii, în țara asta, care ar trebui să ne dea de gândit! Înainte, însă, de a continua de unde rămăsesem, trebe să dau o explicațiune – eu, unul, m-am săturat să stau mereu pasiv, în timp ce vulturii se înfruptă, în zile de post, din trupul și sufletul meu! Dacă eram acum 500 de ani, mai ziceam – proști și mulți, nu ca azi, mulți proști călare pe cai mascați! Și eu, printre ei! Cum să-mi închipui că...?

        Cum spuneam, la sănătate stăm bine – zilnic descoperim că despre SARS CoV 2 se știa de multă vreme, s-au luat unele măsuri, sunt și echipamente, doar creiere, ioc! La noi, e doar politică, unde nu-ți trebuie decât tupeu și demagogie. Trebuie să recunosc - eu, care zicem c-am avansat, că nu mai suntem cramponați în trecut, cred că nu vom scăpa niciodată de tehnica socialismului multilateral- semidezvoltat, și-o să mătrășim statistici! Este uluitor cum trăim întro utopie continuă, datorită cifrelor umflate cu compresorul, sau, opus - modificate cu satârul! Proaste obiceiuri, pe vreme de pandalie! Că mă apucă toate pandaliile, când sunt luat nu la mișto, ci la împins vagoane pe lângă calea A-ferată  și C-inutilă! Lipsește B, știu! dar dacă alții trăiesc din miile noastre de omisiuni, eu de ce n-aș putea sări peste ceva? Ne pasc niște milenii grele, bine că nu le-apuc!

           Știți una bună? – cei care lucrează cu posibilii infectați, nu sunt testați! Cum noi, ăștia, pacienții trepanați, nu suntem vârâți în seamă, ci în alte părți anatomice, când mai vine câte-o boală!  Cei din sănătate n-au voie să se îmbolnăvească! Pe baricade, acolo le e locul, martirii nu se fabrică în birourile ministerelor, ci pe redute și-n pușcării! Pentru a-i face mai calini, e o tendință - să-i facem, ca pe armată, mercenari - le dăm bani de coșciug! Rușinos, dar ideea a prins, de-au început și mâncătoriile. Recunosc genialitatea – tendința de azi nu e să rezolvăm problema, ci să ne mușcăm, cât mai adânc, între noi! Ca-n bancul cu moșul dus la curve - Bine că am ajuns, dar nu știu de ce-am venit aici! Noi nu știm  nici unde-am ajuns și nici de ce ajungem, invariabil, să nu știm ce căutăm în toată mizeria asta!

            Vroiam să trec la poziția 13! Nu din Kama Sutra, ci din actualitatea românească în perioda inter-gripări! Să mușc cu molarii mei calcinați, din spectrul viitorului economic! De la nivelul zero al existenței mele futile! Ho! că nu vorbesc buruienos, deși îmi stau pe limbă niște cactuși! Și nici nu clamez, vezi Doamne! că trăim o parodie, ca să nu fiu învinuit că am pus clame, în păr, la nenorociți, în timp ce ”parcam” o rodie în mațe! Multe ni se mai trag de la lipsa asta de incultură, deschizi gura și ți se vede doar limba, nu și cuvintele!

            Grație militarilor, croiți în vreme de război cu perșii, am aflat că avem medici incompetenți și căpoși, pe deasupra! La Suceava și în alte locuri! Cam târliu, cu constatarea! O precizare, însă - nu-s toți așa! Iar aruncăm cu materia primă a politicienilor, în ce prindem? Iar generalizăm, de nu mai știi ce să crezi – to be or not to be? Zic să se hotărăscă – ori sunt zei, ori sunt dumnezeii mamii lor? Întro singură zi, de la atâtea informații contradictorii, mi se tocesc sinapsele! Vorbesc singur, precum Rareș Bogdan! Da’ treabă ca lumea, cine mai face? Mă sperie infantilitatea asta cu care sunt tratate problemele grave!

            Întreb și eu: cîți dintre cei carantinați au fost testați?/ cîți, n-au nimic și stau pe banii altora, aiurea? cîți din cei aflați la izolare, sunt legați de piciorul patului și bătuți cu rânca, dacă ies?/ cine o să deconteze, dacă supraviețuiește! toate cheltuielile astea inutile, plus mâncătoria de rahat? Pentru că se pare că suntem departe de marea nasoleală, iar mulți deja s-au plictisit și vor mardeală! Să dea sau să ia!

            Și trebuie să privim serios și bârfa aia, cu creșterea infracționalității, amezile alea sunt bune când s-o găta hîrtia inginerică, nu prind la meseriași! Tot n-aud de libera utilizare a mijloacelor din dotare, la forțele de ordine! Atunci, să le dea cu pixul, în cap, infractorilor! Căcând oi vrea io să-mi fac singur, dreptate, ori sunt mort, ori mă leagă și mă-mpușcă!

(Va urma)

SPIRITUL DE TURMĂ (I)

Trecând peste oricare teorie conspiraționistă, apariția lui SARS CoV-2, cunoscut drept boala COVID 19, a fost, pe alocuri, dacă nu providențială, cel puțin benefică. Unora, nu la toți, celor plecați dintre noi, nu le-a prea priit! De aceea, observăm că nu e bine să urezi cuiva –SĂ DEA BOALA-N TINE!, la unii nu se prinde și rămânem cu buzele botoxate.

     Din nefericire pentru noi, majoritatea, spaima a prins serios, teren, ceea ce înseamnă că e treabă serioasă, nu figură de stil. Cum scriam și altă dată, ca să mă aflu-n treaba mare, care ne domină astăzi, pe toți, nu prea mă duce “bostanul”- de ce TOATĂ LUMEA e morcovită? Ce nu s-a priceput: predispoziția unui deces performant revine mai ales persoanelor cu imunitatea - varză murată?!? Ah! nu prea știm cum stăm cu sistemul respectiv! atât datorită durerii noastre în fund, de până acum, privind efectuarea controalelor medicale, cât și a durerii în fund, a statului român, de a ne ocroti, barem de formă. Putem să ne dăm cu același fund, de pământ, o mie cinci sute de ani, sistemul bramburit de sănătate a luptat contra noastră, să fugim de el (și-o să revin!), până am renunțat. Pe scurt, decât să apelezi la doctori și spitale, mai bine îți bagi un deget, drept supozitor! Și, pentru că distanțarea să fie serioasă, “legislația” a complicat lucrurile: hârțoage, probleme la locul de muncă, timp pierdut, plus biluțe negre și etichete cu “bulangiu chiulangiu”! Paranteză: tot rahatul ăsta de sistem a creat și posibilități de sărituri peste cal, generatoare de șpăguțe grase, împărțite cu cei care l-au creat. Caz: adeverințele medicale pentru ajutor social. Toată frăsuiala a condus la îndoială și hârăială, în timp ce unii stăteau cu basănăul, pe comoară!

            În paralel, noi, fraierimea, în timp ce cotizam (sau nu!) la sistem, umpleam farmaciile și ne tratam după ureche, mai nou, NET-ul fiind mai doctor, decât vracii! Ce nu pricipirăm noi, e că nici medicamentele nu mai sunt ce erau odată și multă lume nu știe nici acum care e diferența între ele și suplimentele alimentare! Astea din urmă, fiind , de fapt, cam ce dădea baba Despina, odinioară, pe vremea lui Mircea cel Bătrân, după o rețetă de la dacii liberi, moștenită de la Homo Sapiens Neanderthalensis. Și-am uitat de frecții cu spirt, la picior de lemn, mămăligă (fără tochitură) pripită cu seu de oaie, de pus pe pectorali, gargara cu gaz sau sare, “trasul”oaselor dislocate, călcatul pe spinare, și chiar mersul prin iarbă, cu picioarele goale! În loc de sănătate, golire de pungă, plus posibilitatea ca să scapi de una, să dai de două – a se vedea contraindicațiile!

            Cum? deja am călărit ceva din beneficiile apariției COVID 19? Fără să subliniez cum s-a furat prin “sistemul de sănătate”? Nu mai e nevoie, s-a văzut cum ne-am dus dracului, cu tot cu el și cei care l-au gestionat? Îmi dați voie să zic doar un pic?: voi, cei care erați plătiți să ne păstrați sănătoși, ce-ați făcut ca să funcționeze dumnealui, sistemul? Pe unii dintre voi, nu vă pot considera “eroi”, pentru că ați tăcut și v-ați luat salariile și șpăgile, în timp ce căutați cu ochii, după alte surse! Așa cum nu pot să consider că noi, ceilalți, pe lângă victime, suntem și eroi, PENTRU CĂ AM TĂCUT ȘI AM FĂCUT CAM ACELAȘI LUCRU – AM PROFITAT  DE SISTEM! DE ÎNTREG SISTEMUL! Acum, când Moartea ne-a arătat, (ca și până acum, de altfel!), cât suntem de mici, descoperim lumea pe care am ignorat-o, zicând că pe noi nu ne afectează!

            Ei, bine! iată cum ne afectează! Și cum o să ne mai afecteze!

                                                                                                                            (Va urma)