NE-AM DAT DRACULUI, CU VIGILENȚA!

    Cinci minute, mai târziu, după ce admiraseră rânjetul celor două prostituate și evitară să-l lovească pe puștiul care fugea cu oglinda unei mașini, în brațe, echipajul de poliție ajunse în capătul străzii de unde venise apelul pentru 112. Deja convinși de faptă, după pozele distribuite pe FB de către reclamantă, considerară că e mai bine să mai aștepte, să fie flagrantul cât mai evident. Așa că putură vedea cum ticălosul, ziua-n amiază mare, tocmai băga în curtea proprie obiectul furtului, fără ca măcar să se ferească sau să arunce vreo privire-n jur! După câteva minute, ieși din nou și înhăță următorul tomberon de gunoi, rămas aruncat în mijlocul drumului de către harnicii eroi de la salubritate, pe care, și pe acesta, îl vîrî în curte.

           Era clar că persoana care postase imaginile cu hoțul care fura tomberoanele vecinilor, nu degeaba fusese revoltată și sunase la 112! Nu era deloc uimitor unde se ajunsese – toată lumea făcea ce voia, iar legea era trimisă la păscut! Auzi, dom’le! să ajungi să furi tomberoane! Chiar – ce-o fi făcând cu ele?

         Ajuns și la ultimul tomberon, hoțul nu mai apucă să ducă la bun sfârșit operațiunea, pentru că se trezi brusc și instantaneu cu polițiștii lângă el, care se grăbiră să-i răsucească mâinile la spate, ca să împiedice fuga sau revolta. Și cum lui nici prin creierul de rezervă nu-i trecea asemenea variante, rămase perplex la întrebarea :

-De ce furi dumneata tomberoane?

-Apoi, nu fur tomberoane, ci doar le strâng de pe stradă, să nu le facă praf mașinile care trec, că ăștia de la gunoi n-au o grijă, nu-a ale lor, de-acasă! Majoritatea vecinilor mei au servici, eu fiind pensionar. Și m-au rugat să le iau din stradă, până vin ei! Au vrut chiar să mă plătească, dar nu se poate, pentru atâta lucru...?

Vecinii au confirmat! Plus că mai erau și două camere de supraveghere pe locuințe, care urmăreau toată strada!

S-a emis propunerea să fie amendată persoana care a alertat degeaba 112!

Ca să vezi unde poate să ducă vigilența!

-SĂ DEA BOALA-N VOI...!

 Silică se învățase cu nărav – toată lumea să-i stea la picioare!  De meserie- trântor și de sorginte – profitor, omul nu mai vroia să miște un deget, ca să nu mai vorbim de labe. Cum părinții lui îi aduceau săptamânal crăpăt ca lumea, singura lui grijă majoră era trăscăul, pentru care era de acord să se ridice din boscheți și să facă ceva normal - moarte de om! Țigări - cerea de la toată lumea! Paradoxal! i se dădeau fără replică. Când rămânea fără...“finanțe”, tot aceeași lume subvenționa setea neostoită a lui Silică, care nu mai văzuse un loc de muncă, de pe vremea lui Burebista. Care scosese viile, dar lăsase morții de beți să trăiască până în Silele noastre!

Și cum porcul nu e porc destul, dacă nu e și fudul, Homo nostru deveni și măgar! Simbioza dintre cele două animale se concretiză prin faptul că Silică, după ce își primea tainul, se mai punea și pe înjurat persoana miloasă, pedepsind-o pentru bunătate și înțelegere. Veșnic nemulțumit de cât primea, Setosul le cerea socoteală, bălăcărindu-i pe omuleșteni, făcându-i: “zgârie-cașcaval” și „bulangii  profesioniști”. Culmea stupizeniei! nu protesta vreunul!

Până-ntro zi, când carafa se umplu și revărsă, fără ca Silică să știe ce bou îl paște. Când ceru o țigară vecinei de palier și se pregătea să facă mâna, greblă, ca de obicei când lua juma de pachet, se trezi refuzat! Urlă, imploră, amenință, dar …nimic!

-Să dea boala-n tine, de zgârcioabă! aruncă mănușa Cotelitorul, întoarcând, agresiv, spatele.

Toți cei solicitați, de parcă erau înțeleși, refuzară  hotărât să dea ajutorul social de până atunci, făcându-l pe Sâlos să conchidă la fiecare:

-Să dea boala-n tine,…! adăugând un epitet jignitor, de fiecare dată, altul, ceea ce demonstrează că Silică nu era prost și agramat, ci doar porc și măgar, după cum am aflat și noi.

Cu buza crăpată după o țigară, schimbă tactica – cerși bani, mergând pe ipoteza că, dacă are bani, are și țigări. Doar că, sătui de fițele sale, toți îi întoarseră spatele, fundul și coccisul, lăsându-l buzat-rău! Bineînțeles! fiecare primi urarea –“Să dea boala-n tine,…!”, dar nimeni nu crezu că Dobitocul  le poate face vreun rău.

Trei zile mai târziu, când Silică ajunsese un butoi, numai că plin cu praf de pușcă, de ținea și fitilul între dinți, însetat și dușmănos cum era, nu putu să nu constate că nu mai întâlni niciun cunoscut, ceea ce-l determină să creadă că este victima unei conspirații, cu scopul de a-l face să se lase de năravurile lui.

-Să dea boala-n voi, jîgurilor! mugi porcul din el.

Chiar atunci pe lângă el trecu un cunoscut, care, auzindu-l, se răsti la el:

-Chiar asta s-a și întâmplat: toți sunt la spital, bolnavi!

Silică hohoti în sinea lui: “I-a ajuns blestemul meu!” și-i veni să sară-ntrun picior – Ce tare era el!

După care se dezmetici – DACĂ TOȚI SUNT BOLNAVI ȘI ÎNCĂ PE TERMEN  LUNG, DE LA CINE MAI CAPĂTĂ CÂTE CEVA? O SĂ MOARĂ DE... SETE!

      Nu se gândi o clipă să se apuce de muncă și era prea târziu ca să retragă blestemul!

-A FOST GREU, FOARTE GREU!

    COSTI(tatăl): -Noi am fost mulți acasă, după cum știi – 7 frați și surori! Mama, bunica ta, muncea la CAP și avea grijă de casă, plus de educația noastră. Când nu rezista, nu mai căuta vinovatul, ne lua pe toți la rând. Tata lucra la oraș, în fabrică, avea salar bunicel, dar noi eram cam mulți. La care se adăuga și bunica. Avea ea, pensie, dar era mică și sfrijită. De mulți ce eram, am mâncat tone de cartofi, de eram frați cu gândacii de Colorado. Porcul  tăiat nu ajungea nici Boboteaza, și-așa era prea mult de așteptat, chiar dacă mâncam din el cu porțioara mică și microscopică. La început, mâncam înghițituri mici de carne macră, până ajungea la untură întinsă pe pîine, cu sare. Magiunul era la putere și de două ori pe lună, când lua tata banii, aveam dreptul la o înghițitură de salam. Noroc cu vaca, ne înghesuiam la găleata cu lapte. Care prindea, prindea! De foame, ce eram, mama nu mai apuca să fiarbă bine mămăliga, dar nu băgam de seamă când scrâșnea-ntre dinți. La putere era borșul “flăcău”, nici cartofi nu avea în el. N-am aflat decât târziu ce era omleta, că trebuiau 20 de ouă, să mâncăm și noi ceva, iar găinile erau greviste, la cât de neastâmpărați eram noi. Sărmăluțe? ce erau alea?  Chifteluțe? cine avea răbdare să le facă, când zburau din tigaie crude? Am spart vreo câteva garnituri de tren cu lemne, să ne încălzim. Iar cu hainele, ne rugam seara să mai crească vreun frate mai mare, să ne rămână celorlalți vechitura lui!

       LALA(mama): Și noi, tot 7 am fost! Și a fost și mai greu, că mama era bolnavă, așa că eu, fiind cea mai mare, mă duceam la școală și apoi făceam de mâncare pentru ceilalți frați mai mici. Și pe noi, tot vaca ne scotea din belea, dacă murea vaca, eram terminați. Prășeam nu cu stiloul, ci cu sapa mare, până ajungeau bătăturile să semene cu talpa la bocanci. În loc de păpuși, păpușoi, și în loc să mergem la picnic, mergeam la pădure după fructe, pentru gem. Așa se mânca atunci: dimineața, CE AI! La prânz, CUM POT, iar seara - GEM! Dar ne-am făcut mari, ne-am făcut un rost, v-am făcut și pe voi! Iar voi ne vorbiți de lupta între generații și spuneți că nu vă înțelegem nevoile! Voi cum credeți că ați crescut?

      ADI (25 de ani, înciudat): - Ei bine! noi am crescut fără să mâncăm nimic! Am fost teleportați direct la vârsta maturității, așa că nu avem ce povesti, așa e bine? De aia suntem mai deștepți decât voi și cei dinaintea voastră! Doar că a fost rău și nu ne-a înțeles nimeni! A fost atât de rău, că nu vrem să ne mai aducem aminte! Numai un exemplu: pieptul de pui și jambonul erau execrabile! Iar Netul mergea greu! 

ULTIMA GRIJĂ

   -Simt că valul ăsta, pe care suntem cocoțați, aduce o lume nouă –simt în rinichi că se vor schimba multe, peste tot! De exemplu – coronavirusul! Am vrut globalizare, ne-am globulizat, suntem toți o apă și-un pământ! Muci, ne-a făcut! Nu știu cât la sută cocovirusul ăla, și cât - frica de Bau-Bau, dar am descoperit fiecare cum e cu râmatul în cotețul propriu. Avem o altă perspectivă asupra vieții și morții mamii lor! vedem că sunt atâtea de făcut și că trebuie să ne scuipăm în palme. Dacă nu în palme, om găsi pe cine, în ochi! Dacă nu, o să ne dăm palme! ceva trebuie făcut!

- Dar de ...?

- Uite – am văzut că se înregistrează berzele! Se urcă unii în cuibușorul lor de nebunii și bagă inele la puii de bărzoi. Poate așa, cu inelele alea, i-or mai păcăli pe unii, să-și pună pirostiile și să cheme apoi, barza. Că dacă barza e de calitate, ea aduce pe lume copii frumoși. Dacă barza e de second-hand, ies de-Alde mine, politicieni! Trebuie să avem grijă de berze, că-s puține și nu mai fac față la comenzile de copii, nu vezi că a scăzut natalitatea sub kilul de cireșe? Apropos - da’ promoții la berze, nu este?

- Dar cu...?

- Trebuie să protejăm natura! Să luăm cazul câinilor care trăiesc în mizerie, fără mila din banul public! Bietele ființe fără grai sunt atât de hulite și marginalizate, ca să nu mai vorbim că sunt discriminate prin deces. S-a ajuns până acolo încât niște ONG-uri cer abolirea ecarisajului! Cică să moară de bătrânețe, că COVID-ul nu prinde la ei, că ca scuză nu merge, înțelege toată suflarea când dă hingherii-n ei! Javrele sunt de mare viitor, la noi, nu înțeleg ce tot țipă cei lipsiți de inimă, să fie euta... euro... omorâți pe capete!

-Dar cu...?

-Noi trebuie să avem grijă de cei fără apărare! Cum sunt câinii și unele specii de hiene! Sunt și la noi hiene, ehei, sunt destule! numai eu știu câți prieteni buni am! Și să știi că ar trebui să protejăm și cormoranii, da, da! cormoranii!  Că e păsări și ele, chit că dau cu ciocu’! În baltă, bineînțeles, că bâtă, n-au! Și să plantăm câți mai mult copaci, ne dispare oxigenul și poliția nici gând să facă ceva, să-l găsească!

- Dar ...?

- Mă gândesc că nimeni nu s-a gândit că ar trebui să protejăm șobolanii, țânțarii, muștele, miriapozii, liliecii! Nu liliecii, ăștia ne-au umplut cu coronavirus! Să păstrăm echilibrul ecologic, zoologic și stomatologic, nu să ne doară la bască! Cu cât vom proteja mai multe specii, cu atât ne vom păstra privilegi... fondul cinegetic! Dacă ar fi după mine, aș interzice vânătoarea și pescuitul – cum poți omorî ființe nevinovate, necuvântătoare?

- DAR CU OAMENII, CE FACEM CU OAMENII?

-Io-te ce grijă aveai tu – oamenii! Păi oamenii e ființe superioare, care pot da din gură, se pot uni, să se apere de dușmani, au avocați, judecători, legi, ordonanțe de urgență, SMURD, instalații de incendiu etc! Că dacă au în cap doar sex între masculi și femele, sau cam pe-acolo, e treaba lor! Și ce bine ți-au făcut ție, oamenii? Ca să vezi – ultima ta grijă, e oamenii!