COSTI(tatăl): -Noi am fost mulți acasă, după cum știi – 7 frați și surori!
Mama, bunica ta, muncea la CAP și avea grijă de casă, plus de educația noastră.
Când nu rezista, nu mai căuta vinovatul, ne lua pe toți la rând. Tata lucra la
oraș, în fabrică, avea salar bunicel, dar noi eram cam mulți. La care se adăuga
și bunica. Avea ea, pensie, dar era mică și sfrijită. De mulți ce eram,
am mâncat tone de cartofi, de eram frați cu gândacii de Colorado. Porcul tăiat nu ajungea nici Boboteaza, și-așa era prea
mult de așteptat, chiar dacă mâncam din el cu porțioara mică și microscopică. La
început, mâncam înghițituri mici de carne macră, până ajungea la untură întinsă
pe pîine, cu sare. Magiunul era la putere și de două ori pe lună, când lua tata
banii, aveam dreptul la o înghițitură de salam. Noroc cu vaca, ne înghesuiam la
găleata cu lapte. Care prindea, prindea! De foame, ce eram, mama nu mai apuca
să fiarbă bine mămăliga, dar nu băgam de seamă când scrâșnea-ntre dinți. La
putere era borșul “flăcău”, nici cartofi nu avea în el. N-am aflat decât târziu ce era
omleta, că trebuiau 20 de ouă, să mâncăm și noi ceva, iar găinile erau
greviste, la cât de neastâmpărați eram noi. Sărmăluțe? ce erau alea? Chifteluțe? cine avea răbdare să le facă,
când zburau din tigaie crude? Am spart vreo câteva garnituri de tren cu lemne,
să ne încălzim. Iar cu hainele, ne rugam seara să mai crească vreun frate mai
mare, să ne rămână celorlalți vechitura lui!
LALA(mama): Și noi, tot 7 am fost! Și a fost și mai greu, că mama
era bolnavă, așa că eu, fiind cea mai mare, mă duceam la școală și apoi făceam
de mâncare pentru ceilalți frați mai mici. Și pe noi, tot vaca ne scotea din
belea, dacă murea vaca, eram terminați. Prășeam nu cu stiloul, ci cu sapa mare, până ajungeau bătăturile să semene cu talpa la bocanci. În loc de păpuși,
păpușoi, și în loc să mergem la picnic, mergeam la pădure după fructe, pentru
gem. Așa se mânca atunci: dimineața, CE
AI! La prânz, CUM POT, iar seara - GEM! Dar ne-am făcut mari, ne-am făcut un
rost, v-am făcut și pe voi! Iar voi ne vorbiți de lupta între generații și
spuneți că nu vă înțelegem nevoile! Voi cum credeți că ați crescut?
ADI (25 de ani, înciudat): - Ei bine! noi am crescut fără să mâncăm nimic! Am fost teleportați direct la vârsta maturității, așa că nu avem ce povesti,
așa e bine? De aia suntem mai deștepți decât voi și cei dinaintea voastră! Doar că a fost rău
și nu ne-a înțeles nimeni! A fost atât de rău, că nu vrem să ne mai aducem
aminte! Numai un exemplu: pieptul de pui și jambonul erau execrabile! Iar Netul
mergea greu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu