Silică se învățase cu nărav – toată lumea să-i stea la
picioare! De meserie- trântor și de
sorginte – profitor, omul nu mai vroia să miște un deget, ca să nu mai vorbim
de labe. Cum părinții lui îi aduceau săptamânal crăpăt ca lumea, singura lui
grijă majoră era trăscăul, pentru care era de acord să se ridice din boscheți
și să facă ceva normal - moarte de om! Țigări - cerea de la toată lumea! Paradoxal! i se dădeau fără replică. Când rămânea fără...“finanțe”, tot aceeași lume subvenționa setea neostoită a lui Silică, care nu
mai văzuse un loc de muncă, de pe vremea lui Burebista. Care scosese viile, dar
lăsase morții de beți să trăiască până în Silele noastre!
Și cum porcul nu e porc destul, dacă nu e și fudul, Homo
nostru deveni și măgar! Simbioza dintre cele două animale se concretiză prin
faptul că Silică, după ce își primea tainul, se mai punea și pe înjurat
persoana miloasă, pedepsind-o pentru bunătate și înțelegere. Veșnic nemulțumit
de cât primea, Setosul le cerea socoteală, bălăcărindu-i pe omuleșteni, făcându-i:
“zgârie-cașcaval” și „bulangii profesioniști”. Culmea
stupizeniei! nu protesta vreunul!
Până-ntro
zi, când carafa se umplu și revărsă, fără ca Silică să știe ce bou îl paște. Când
ceru o țigară vecinei de palier și se pregătea să facă mâna, greblă, ca de
obicei când lua juma de pachet, se trezi refuzat! Urlă, imploră, amenință, dar …nimic!
-Să
dea boala-n tine, de zgârcioabă! aruncă mănușa Cotelitorul, întoarcând,
agresiv, spatele.
Toți
cei solicitați, de parcă erau înțeleși, refuzară hotărât să dea ajutorul social de până atunci,
făcându-l pe Sâlos să conchidă la fiecare:
-Să dea boala-n tine,…! adăugând un
epitet jignitor, de fiecare dată, altul, ceea ce demonstrează că Silică nu era
prost și agramat, ci doar porc și măgar, după cum am aflat și noi.
Cu buza crăpată după o țigară,
schimbă tactica – cerși bani, mergând pe ipoteza că, dacă are bani, are și
țigări. Doar că, sătui de fițele sale, toți îi întoarseră spatele, fundul și
coccisul, lăsându-l buzat-rău! Bineînțeles! fiecare primi urarea –“Să dea boala-n tine,…!”, dar nimeni nu crezu
că Dobitocul le poate face vreun rău.
Trei zile mai târziu, când Silică ajunsese un butoi, numai că plin cu
praf de pușcă, de ținea și fitilul între dinți, însetat și dușmănos cum era, nu
putu să nu constate că nu mai întâlni niciun cunoscut, ceea ce-l determină să
creadă că este victima unei conspirații, cu scopul de a-l face să se lase de
năravurile lui.
-Să dea boala-n
voi, jîgurilor! mugi porcul din el.
Chiar atunci pe
lângă el trecu un cunoscut, care, auzindu-l, se răsti la el:
-Chiar asta s-a și întâmplat: toți sunt la spital,
bolnavi!
Silică hohoti în sinea lui: “I-a
ajuns blestemul meu!” și-i veni să
sară-ntrun picior – Ce tare era el!
După care se dezmetici – DACĂ TOȚI SUNT BOLNAVI ȘI ÎNCĂ
PE TERMEN LUNG, DE LA CINE MAI CAPĂTĂ
CÂTE CEVA? O SĂ MOARĂ DE... SETE!
Nu se gândi o clipă să
se apuce de muncă și era prea târziu ca să retragă blestemul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu