ASIPTOMATIC

Se simțea puțin penibil și foarte timorat: cum pisici! a ajuns aici, să dea cu buricul de pământ? Dacă n-ar fi fost perioada ante-Covid, ar fi putut să dea vina pe virus, la fel de bine ca și pe eclipsa de lună!

Prima oară fenomenul a debutat cu niște ani în urmă: sfătuit de frățiorul lui, l-a pus necuratul să fiarbă în ulei niște cepuri, pentru butoaie, cică să țină mai mult! Numai că în instrucțiunile de folosire nu scria că trebuie lăsate la foc mic, până ard. Fumul din casă l-a împiedicat să ardă cu tot cu casă, a ars numai hota, aragazul și plasticele din jur, spre slava cepurilor care s-au carbonizat, dar nu au ars complet. Asta i-a fost învățătură de minte creață, care nu l-a oprit să mai lase la prăjit și alte obiecte de uz casnic. Doar că genialitatea sa, mai puțin, și țipătul senzorului de fum montat ulterior primului incendiu, mai mult, a stopat la timp pârlitul porcului, cu tot cu bucătărie.

Nu l-a încurcat, însă, deloc, când a lăsat apa caldă, să curgă în neștire, în chiuveta din bucătărie, iar el s-a destresat urmărind un serial coreean. Noroc ca centrala era aproape - de atâta funcționare, nu s-a înroșit decât puțin, de ciudă că n-o bagă cineva în seamă, dar nu a comentat. El nu a îndrăznit să povestească cuiva beleaua, de teamă că cei de la firma cu apa Sâmbetei, să nu-l pună la panoul de oroare, în calitate de făcător de premii cu apometrul.

Cât s-a mai bucurat când prima lui ciorbă cu oregano, în loc de leuștean, s-a terminat în castronul câinelui, și acesta vizibil neliniștit de noul gust aparent exotic.

Ultima explozie de genialitate a fost de curând, când s-a dus la țară, la munca câmpului: l-a lovit, din senin, pântecăraia! Mai ușurat în WC-ul din fundul curții, dovadă a progresului post-decembrist, și-a amintit că, la dumnealui acasă, utilizează și bideul, nu ca alții, care se spală doar pe dinți. În lipsa acestuia, a înșfăcat prima sticlă aflată la îndemână și a folosit-o conform obiceiului. I-au dat lacrimile, de bucurie că hemoroizii personali au strigat - Ura! lichidul din sticlă fiind un soi de țuică plecată spre alcool! Abia atunci și-a amintit că tot domnia sa pusese țuica, aproape și la îndemână, doar că a uitat!

Adăugând și alte trăznăi asemănătoare, plus momentele când ținerea de minte a plecat în concediu, s-a întrebat dacă nu cumva e îndrăgostit!

L-a lămurit nevastă - sa :

- Ce îndrăgostit, la 64 de ani? Păi acum nu te mai poți îndrăgosti decât de doamna doctor, medicul de familie!

CRIZA POLITICĂ, PE ÎNȚELESUL TUTUROR

- N-am prea înțeles de ce omul este cel mai superior dintre ființe! Poate pentru că vorbește, adică scoate sunetele alea pe gură, și nu recunoaște că mai mult latră! Aci, în România, cred că e la putere, tot timpul, indiferent cine se coțăie în frunte, numai dintre ăia, din Clubul Făcăturilor de Bine. Numai ăia știu că nu poți face bine cuiva, care nu vrea să i se facă bine! De aia în țara asta n-o să fie bine, niciodată, nimeni nu vrea decât cu forța. Doar fraților mei, poate, dacă nu-i calcă mașina pe urechi. Lătra unul, mai deunăzi, că Rusia vrea să hingherească Ucraina, adicătelea se pune de-un război! Vivandierele românești, ce s-or fi gândit? ia hai să ne bălăcărim nițel, acu-i momentul să ne punem poalele-n cap! Povestea bunelul că a rămas în oralul, nu în scrisul neamului, precum că șarpele când vrea să moară, face o criză politică, în timp ce oamenii obișnuiți fac o criză de nervi. Nu le am eu, cu înțelesul oamenilor, care nici ei, barem, nu se înțeleg, da' cred că taman asta, lipsea! Nu înțeleg de ce se tot hămăie, că merg lucrurile prost, văd că ciolanele se împart, deși nu ajung la toată suflarea hămesită. Ce nu pot înțelege, însă, e cum de se schimbă oamenii: după ce ajung la putere, se transformă în javre nevaccinate și dau în turbare, la fel ca predecesorii lor! Să fie și puterea un soi de coronavirus? Asta ar explica de ce sunt asimptomatici, până li se rupe-n două, când sunt prinși cu rața - n gură, cum era în poezia aia pentru alegăto...copii! Până și noi, javrele ordinare, avem ce învăța de la o criză politică - cum să ne mușcăm între noi! Apropos! știe cineva dacă ăștia care ajung la putere, fac regulat antirabicul? Se pare că da! la cât se mușcă - ntre ei, trebuiau să moară demult, da' uite că n-avem noi, norocul ăsta!

Uneori, criza politică mă deprimă: nimeni nu mai taie frunză la câini, o consumă pe toată! Prin urmare, poa'să ningă, poa' să plouă, am de furcă, pân' la ouă, am canadiană nouă! Cam așa văd că se petrec lucrurile, când se fată o criză politică, ce bate sub coadă criza economică. Cine poate, oase roade, cine nu, nici carne macră! Ia mai bine să văd eu de când n-au mai luat gunoiul, poate prind vreun minister, măcar la Sănătate!

Și bătrânul câine maidanez, care a prins 5 mandate, se duse să vadă ce fac cățeii lui!

SĂRĂCIA DRACULUI!

- Noi am fost săraci, foarte săraci! Zece bucăți - gură, când ne adunam la masă! Noi, băieții, aveam doar o pereche de încălțări noi, pe care le văcsuiam cu rândul și, teoretic, le încălțam tot cu rândul. Asta, când eram mici! Când am ajuns flăcăi, care-i prindea primul, ăla ajungea la bal. În rest, purtam rufoasele ălor mai mari sau, mai degrabă preferăm masajul natural cu pietre - mergeam cu picioarele goale. După o lună, călcai și pe sticlă pisată, fără să-ți spargi "pneurile"!

Mama gătea, când venea de la colectivă, câte-un oloi de 15 l, care nu ajungea chiar întotdeauna. Mămăliga intra în Guinness Book, dacă ar fi fost FB-ul de-acum! Am pierdut șirul vagoanelor cu fasole și cartofi, pe care le-am mâncat! Cât despre porc, nu prindea Boboteaza, și asta cu măsuri de austeritate! În schimb, primăvara aveam normă la săpat, cotorât, legat la vie, mâncat jordii la cotoaie... Mama ajunsese campioană la aruncat cu târnul, la cât de cuminți eram!

Când ne așezam la masă, fiecare avea cârnatul lui! O dată, soră - mea, Camelia, a înfipt furculița-n porția ei, pe care, s-o ferească de furt calificat, a dus-o la ureche și-a uitat de ea. Când a dat să mănânce, ioc! cârnat, era la ureche și nu se vedea. S-a pus pe urlat - care i-a mâncat cârnatul? Până s-a lămurit, toți am luat o porție de râs.

Vecinul, un ciufut și-un încrezut, avea olecuță de stare și copii, vreo doi. Care plozi veneau la noi, unde era înghesuială la masă, și mâncau cu poftă terciul nostru. Când mergeam la ei, că televizor n-aveam, noi, strangerii, eram cazați pe jos, să nu le uzăm cuverturile, în timp ce copiii lui stăteau pe pat. Și acum vrea să-i dăm bună - ziua, ca la boieri!

La noi, nu se făceau piftele - s-a încercat, dar nu rezistau decât cât erau foarte fierbinți! Cum se prăjeau, cum dispăreau ca prin farmec, depinde cine era mai iute de mână și avea mestecăul, mai rapid! În consecință, până am ajuns la casele noastre, n-am văzut un castron plin, decât în filme. Tot atunci am aflat că există și musaca pe lumea asta, nu doar lapte cu mămăligă. Pentru că, am uitat să spun, eram bogați - aveam vacă și, uneori, vițel! Alții nu aveau decât copii, nu erau ca noi, mulți, să le vină mai rar rândul la ieșit cu vaca, la păscut. Cu păscutul, ne înghesuim care să nu meargă! Noroc cu fetele, că le plăceau să citească pe coclauri!

Săraci, săraci, dar ne distram de minune: la noi se adunau o mulțime de copii, la joacă! Dar când ne pregăteam de masă, îi răream, poate ne ajunge și nouă.

Și-așa am ajuns gospodari: acum mâncăm pe săturate, avem de unde, că muncim! Sărăcia se leagă bine și cu lenea - n-ai, da' nici nu dai din coate! A dracului sărăcie! unii nu învață nimic din ea!

DEPENDENȚĂ

Cum tatăl dumnealui, din motive străvezii, a dat bir, cu fugiții, încă înaintea nașterii dumisale, lipsa părintelui inconștient și handicapat s-a simțit întreaga lui viață. Prin urmare, controlul a fost preluat de buna lui mămică, bănuită a fi cauza dispariției consortului. Ea n-a recunoscut niciodată că ar fi fost posesivă, și nici unde l-a îngropat...în sufletul ei. Cert e că nu s-a mai auzit vreodată de el, din momentul când a venit poliția să întrebe unde e!

Crescut de mama iubitoare, s-a trezit la 27 de ani, că doar mama îl poate spăla omenește, el nereușind decât parțial. Prin urmare, ea era singura care-l freca cu peria, la duș, și-l usca cu feonul până și pe buci. Ca să nu răcească, îi frecționa nudul cu prosopul, până se înroșea pielea! Dar nici frigul, nu-l simțea! Gurile rele spuneau că e un nesimțit, dar așa e lumea, rea!

Ajunsese la performanța de a nu mânca decât ce ieșea din mâinile maică-sii, care nu întotdeauna mai și gătea. Spre lauda sa, din acest motiv nu intra în restaurante nici împușcat cu cuțitul, fapt ce i-a economist substanțial veniturile.

I-a venit foarte greu să-și găsească de lucru - nimeni nu angaja doi, la preț de unul, dintre care unul stătea la poartă și aștepta ieșirea din schimb. Maica-sa cu greu a acceptat ca el să lucreze și cu femei, despre care avea o părere foarte proastă!

Într-o zi, lui i-a venit gând de sinucidere - vroia să se însoare! După 4 ani, mama i-a găsit o proastă, mută și surdă, da' gospodină! După nuntă, el mânca tot la mama și, uneori, când se simțea singur, nu se mai ducea acasă - conform obisnuinței, dormea cu ea în pat.

A fost dureros când maica-sa a murit, iar el a descoperit că proasta, nu era proastă, trăia cu altul, pe banii lui.

Și azi suferă - maica-sa a plecat dintre vii și a luat cu ea și rețetele ei, și banii pe care îi dădea fiul ei iubit!