Să văd dacă am înțeles: România nu mai poate de bine, românii e la locul lor, toate bune și frumoase. Și totuși...! Nu merg prea departe: mă uit in jur: grație destinului, înainte de '89, am trăit în România și am fost și "pe-afară", așa că am de unde face comparație. Am să mă refer doar la orașul meu natal - Bârlad, unde m-am jucat în țărână, am luat niște bătăi, am învățat cât s-o șterg de-aici și-am ajuns să-mi organizez "parcarea" finală, tot aici! Practic, nu mai plec de-aici, decât spre o lume mai bună! Apropos, cum o fi lumea de dincolo, aia "cea mai bună" - capitalistă, comunistă, monarhistă...?
Ce se vede în orașul meu? Odată cu vreo 80.000 de băștinași, acum nu știu dacă mai are 50.000, dacă nu-i punem și pe ăi din cimitir. Aveam fabrica de rulmenți, care și acum e pe rulmenți, doar că nu mai hrănește târgul și 'jde de mii de oameni, ci e o palidă fantomă a unuia din cel cele mai renumite brand-uri. Bârfele clocesc că, pe vremea lui Ceașcă, avea o secție de prelucrare diamante și mai făcea și componente pentru armament. Grație vizuinii...viziunii clasei cu dizabilități politice, acolo unde îi duceam sufertașul lui tata, acu apare un mall, monument al dezvoltării urbei și turbei. Acum se vede cine are "bile"!
Odată era și-o fabrică de lapte, cumpărată și vândută, vândută și cumpărată. Tot grație unor binevoitori anonimi, cunoscuți de toată lumea, nu mai face nicio brânză, după ce s-a vândut tot ce era de vândut, rămânând restul...Resturi!
Cu tradiție în domeniu, orașul fiind odinioară și nițel textilist, azi o umbră a fabricii de confecții respiră greu printre chinezării și câteva ateliere, dintre care unele s-au închis din prea multă fericire.
Fabrica de mobilă doarme și ea în boscheți, pocnită la cerebel de lipsa forței de muncă, dar aici stăm bine: există mulțimi de mici întreprinzători, mai mult sau mai puțin autorizați, confruntați cu aceeași forță de muncă, dar și cu o piață care abia își deschide picioarele pentru produsele care par a fi din lemn, dar nu-s!
Turismul fiind la baie și cu apa trasă, nici dacă ești localnic nu știi decât că o să calci în el, la fiecare pas. Odată cu o mare comunitate evreiască, azi sunt puțini care știu câte cimitire evreiești sunt, unde zac și dacă există vreo sinagogă prin zona asta crepusculară. De fapt, nu cred că știu prea mulți ce personalități românești sunt legate de urbe, exceptând poate pe Cuza și Dej, plus vreo doi politicieni actuali notorii!
Politica ultimilor 30 de ani a înmulțit precum ciupercile oligofrene, băncile, fără de care n-am simți că trăim vre-olecuță! Saloanele de îngrijire personală, mai ales de făcut ghiare! Farmaciile, service-urile auto, rablele parcate peste tot. Sălile pentru evenimente, românul e petrecăreț chiar și când moare mă-sa!
Orașul cu cele mai multe biserici, raportate la fostele mii de locuitori, are străzi pe care comunele învecinate le renegă, fiind de secolul XVI. Vechiul scaun de judecată a Moldovei și al doilea mare centru cultural din zonă, după Iași, azi slujește pieței supermarket - urilor, depopulării și figurilor de stil, pistil și kil.
Savanții de buzunar, purtătorii de nădragii altora și gânditorii lui Caras cu barbă vor sări în ...sus, în jos nu pot, că vremurile sunt în schimbare, nu putem rămâne ancorați în trecut!
Așa este, numai că, visând la Eden, nu te apuci să faci un WC! Și cu atât mai rău e când nu te mai leagă ceva de un loc, o țară, un popor!
Dincolo de statistici, realitatea e crudă: degeaba curge râul de lapte și miere, prin fața porții, dacă nu ai pod, barcă, linguroi pe măsură, dacă malurile lui au garduri înalte și-s cuplate la curent! Și apoi, să vedem facturile!
