M-am întrebat mereu cum de pot vânzătoarele să-și
servească clienții, cu deș’tele pline cu inele de aur, plus ceva brățări: mi-au
spus că sunt invidios, nu că ar avea chestia asta ceva legat de condițiile de
igienă. Când văd așa desfășurare de ... forțe, umbre și mirosuri, îmi amintesc
de ranița și efectele din perioada când mă jucam de-a soldatul și mă mir că doamnele
în cauză nu au scolioză. Știți ce însemnă să cari o conservă de-un kil, până la
etajul 7? Dar un kil de aur, 8 ore de serviciu?
Ei, bine! tocmai ce vizionasem doi vânzătoare cu mânuțele
pline, nu plinuțe, când mirarea mi-a scos în cale o doamnă patroană super -
excitată, care venea de la reședința de regiune, unde plătise dările la stat și
căuta un paratrăznet, după ce dăduse parandărătul:
-
O
țară de nenorociți, asta suntem – bat sute de kilometri, să dau bani, de parcă
nu pot să-i dau și de-acasă! Cică s-a
blocat sistemul și trebuie să plătesc cash, fiind ultima zi! Pierd timpul ca
bleaga, în timp ce hrănesc 52 de angajați și muncesc 25 de ore, din 24! Uneori
îi învidiez pe oamenii mei - când se termină programul, se duc la bere, acasă,
stau cu copiii... Eu nu ajung acasă decât când ai mei copii, dorm, iar eu moțăi
în picioare.
Îngerașul
din mine, mic și bucălat, o privi cu afecțiune – iată un om devotat muncii
sale, care are grijă și de alții!
-
Pe
ei îi doare-n fund dacă nu merg vânzările, dacă ne închid ăștia, dacă moare
mâțul în coteț! Își iau salariul și trai, neneacă! ajung la 80 de ani! Nu le place
fața mea, pleacă! Nu contează unde, pleacă! A început să-mi cadă părul, de
griji! Și m-am săturat de muncă, am ajuns să dau și cu mătura!
Demonul
mic și parșiv din mine, sub impresia deștelor vânzătoarelor de mai înainte, se
porni pe măguliri:
-
Da!
dar nu sunteți o fandosită, cum văd că se poartă azi! V-am văzut și la muncă, ștergând
praful, v-am văzut și intrând la finanțe, ba chiar ne-am întâlnit și la
doctor!
(Demonul viclean și
prost își freacă lăbuțele și continuă) :
-
Întotdeuna v-am apreciat că nu sunteți plină
de fumuri și figuri, cum ați putea fi, la banii dumneavoastră! Angajații vă
sunt tovarăși, nu vă purtați urât cu ei! Și de fiecare dată când v-am văzut, nu
stăteați locului!
Dă aprobator din
cap:
-Nu
poți ține o afacere ca a mea, dormind! Îmi mânâncă energia și când văd cum stau alții ca putorile și se plâng că n-au, îmi vine să...!
Demonul
nu se lasă și scoate iar nasul la purtare:
-Și sunteți atât de simplă și directă! Tocmai ce am ieșit
dintrun magazin, unde vânzătoarele aveau mâinile pline de inele și brățări, iar
dumneavoastră aveți doar inelul acela mic și puțin pretențios!
La un pas de apoplexie, doamna ia poziția locomotivei cu
aburi scăpată de sub control și simt nevoia să dau o fugă până-afară, la
privirea pe care mi-o aruncă:
-
Ce
vorbești, dom’le? mă compari pe mine cu terfeloagele alea? Eu nu sunt ca ele, am prestanță! Și știi
ceva? – inelul ăsta e cu diamant și valorează mai mult decât tot aurul de pe
labele ălora! Ba și cât niște salarii de-ale tale!
Și se urcă în 4x4 ei,
lăsându-mă să-i admir dosul.
Na belea - bună
ziua, am dat, belea am căpătat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu