- întotdeauna pietonii se opresc cât mai aproape de bordură, vrând să treacă strada prin loc nemarcat, în special când plouă abundent sau a plouat de-am înnebunit? (poate n-au făcut de mult o baie serioasă!)
- șoferii accelerează când văd pietonii ăștia, nimerind cea mai neconstructivă groapă? (vor să-i ajute să facă băiță sau le testează rezistența nervilor și chiar a hainelor!)
- trecerile de pietoni au fost înființate pentru vorbit la telefon, rânjit provocator la șoferii nervoși, dar și pentru șters parbrizul, făcut cu mânuța la cunoștiințe, cu pumnul la dușmani și ... cu alte părți, la toată lumea trecătoare? (nu sunt pentru trecut, în mod sigur, strada, ci mai degrabă pentru a fi ocolite!)
- cei mai nervoși pietoni sunt șoferii fără mașină sau cei care nu vor conduce vreodată măcar un căruț cu praz? (ferească Sfântu’ să-și ia permis, nici prin copaci nu-i rost de mers!)
- cei mai prietenoși șoferi sunt: cei care văd că alți șoferi conduc mai oribil decât ei, cei care au copii care dau de carnet, cei care tocmai au scăpat de poliția rutieră și cei care sunt atât de morți de beți, încât mai cred că ei conduc, chiar dacă sunt parcați demult în pat? (se aplică și contrariul!)
- cei mai cunoscuți trecători sunt cei pe care vrei să-i vezi, iar cei mai necunoscuți sunt cei care vor să le dai banii înapoi, cei care vor să ți se destăinuie, după ce te-au înjunghiat pe la spate și cei pe care sperai să nu te mai întâlnești cu ei decât în țintirim? (cunoscuți, necunoscuți, când te grăbești, întotdeauna se găsește cineva care are ceva să-ți spună!)
- cei mai fatali dușmani îți zâmbesc până li se vede omulețul, cu tot cu ce-au păpat de dimineață iar cei mai serioși dușmani, te întrebă de sănătate?!
- cei mai deosebiți prieteni te invită la o cafea, dar s-o plătești tu!, iar rudele fac pe supăratele, cică nu le-ai mai suflat în borș în ultima vreme? (dacă s-ar legaliza purtatul măștilor!!!)
- cel mai tupeist tupeist va țipa la tine și la toată populația din jur, când îl vei prinde cu mânuța ghemuită în buzunarul tău, când va dori să secretizeze, din abundență, ceva scuipat pe cei de bună credință sau când se va strecura înaintea tuturor, acolo unde e coada mai mare? (și-ți va bate și obrazul, cum măi! ne-simțitule! te uiți urât la mine!)
- zâmbetul a apărut ca o consecință a ieșirii din încurcătură, pentru a atenua o stare de spirit nărăvașă, din partea unui interlocutor agasa(n)t sau ca mămoasă mângâiere? (și rânjetul ar putea fi folosit în aceleași scopuri!)
- scuipatul nu se practică doar pe jos, ci și în sus, în capul trecătorilor, pe pantalonii vecinului de pahar, în scrumieră, în ochii cuiva prea curios sau chiar pe lenjeria proaspăt schimbată? (și când te gândești că e tovarăș de nădejde al gumei de mestecat!)
Gânditul - e una,
meditația, e alta! analiza e zero barat, iar introspecția - visul unei nopți de
vară de gradul doi! La ce bun să observi !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu