CINEVA DIN MINE (Partea a III-a)

 -Știi, prietena mea scumpă! tu care ești, în sufletul meu, mai aproape decât mama și sora mea, ai putea să-mi explici de ce cineva din mine e supărat pe toată lumea? Poate că n-am fost drastic cu dumnealui, nu i-am tăiat din nas când trebuia, nu i-am amputat copitele, când se rățoia la mine! Nu  l-am omorât de mic, când, în fază embrionară, scâncea că nu-i place de ăla, cu ochi rotunzi, de aia, cu mustața cât coada de șobolan! Nu i-am tăiat unghiile, când mi le vâra în inimă, exact atunci când începea să-mi placă de cineva! Așa am ajuns să nu-mi placă nici de mine, cineva din mine turuia verzi și uscate despre calitățile umane, pe care, vezi-bine, susține și astăzi, n-au trecut pe la mine, ci-s călare pe alții! De fapt, să fiu cinstit, când eu vorbeam despre astea, el tăcea, ceea ce nu-i normal la el, toată ziua e pe felie, cu ochii ca pe butelie! 
        Și de prietenia mea cu tine a zis că între un bărbat și o femeie nu poate exista prietenie, doar altceva...! Degeaba i-am spus că se poate, pe atunci mai credeam în prietenie! Aveam multe femei prietene, nu trebuia să mă bag în pat cu fiecare! Ba chiar am vorbit mai multe cu ele, decât cu un bărbat, și asta fără să ne pipăim! Cred că unele femei sunt mai de încredere decât bărbații și, destule, că pot să-ți dea un sfat mai de încredere! Dacă nu le mână vreun interes!
 Azi m-am gândit să-l las acasă, să mai respir și eu fără cocoloși, dar s-a furișat, scârba, și-mi dă ghionturi, că dacă tot am început, să te întreb dacă poți să-mi explici ce-i aia prietenie! Eu, unul, tot timpul am crezut că un prieten este un cineva care îți sare în ajutor, oricând și oriunde! Nu  ca Cineva din mine, că ăsta e cel mai mare dușman atomic cu jambiere de tablă! Prietenul e ăla care nu te minte, spre deosebire de rude! Care nu duce vorba pe unde și-a înțărcat mutu’ iapa, oaia și mistrețul, e prietenul care te ascultă și, chiar dacă nu-i convine ceva, nu te strânge de gât și nu te mușcă de varice! E omul care poate analiza o situație cu tine, pentru că cine se aseamănă, cică se adună, de aia la noi, la români, nu ne adunăm la lucruri bune, ci doar la alea nebune!

Prietenia este floare rară, spune cineva din mine, completând - nu te îmbăta cu apă chioară, că nu ți-a venit la moară, ce nu știi nu te omoară! Măi, înțeleptule! mai du-te pisici..., că mă stresezi și mă derutezi, nu pot să mă concentrez pe adevăruri fundamentale, că vii cu cele de fundal! Și-o țin și pe femeia asta cu gura căscată, nu vezi că se face că nu înțelege?

Eram în liceu, când cel mai bun prieten al meu, căruia îi povesteam toate ghidușiile ce-mi treceau prin minte, a ieșit în fața clasei, când profa de istorie chiulea de la oră, și, cu lux de amănunte, le-a povestit colegilor visele mele erotice cu o tinerețe îndepărtată, pe care, precum Steaua Polară, n-am atins-o niciodată, fiind mai îndepărtată decât Polul Sud! Încercarea mea de a-l opri, s-a sfârșit, spre hazul celorlalți care mă împiedecau să-i mut dinții la spate, cu rușinea  că sunt un romantic dezaxat, dacă poate există un asemenea personaj! El s-a simțit un demiurg al batjocoririi fraierilor care-l cred omuleț, iar eu l-am simțit că pe un chirurg care mi-a extirpat glanda mamară, într-o încercare de a-mi opera sufletul adolescentin!

Nu l-am iertat niciodată, deși am fost colegi de clasă și în facultate! Cineva din mine, atunci bebeluș, l-a introdus pe calculator, după ce l-a introdus de unde ieșise  în frageda-i pruncie!

Următorul mare prieten al meu  a trecut peste cineva din mine, făcându-mi ucenicia în ale luatului în gușă, precum pelicanii cu state vechi de plată. Enumăr : vrăjeala că e obosit și se culcă devreme, pe când el se ducea la băut, iar abstinenții și copii nu erau tovarăși de nădejde! Apoi e faza cu hai în oraș, la tipese! până când s-a scăpat, în unica mea prezență, și i-a explicat unei fâțe că e mai bine să ieși la agățat cu unul mai prost și mai urât ca tine! Cineva din mine tot arată cu degetul spre mine, cică despre mine era vorba, și eu eram de acord, doar eram cel mic și gras, cu acnee, iar prietenul meu era prostul și urâtul! Nu-i așa că lucrurile apar așa, la prima vedere? Fă-mi pe plac, zi ca mine!

Cea mai jegoasă fază a fost  aia cu ajutorul prietenesc, când, dându-mi demisia cu capul de pereți, căutam un loc de muncă. în timp ce scumpul meu prieten era șef de cadre la o unitate militară. Bietul meu tată, supărat că nu am ce da de mâncare la familie, se întâlnește cu a-micul și-i spune dacă poate să mă ajute! Nici eu și nici cineva din mine nu am aflat de asta, decât peste mulți ani, timp în care m-am mai întâlnit cu omul și ne-am bătut prietenește pe umăr! Replica lui a fost demnă de o piesă shakeaspeariană -  Nene, nu mă bag, eu știu ce prostii a făcut el pe unde a fost, îmi periclitez eu postul! Numai că a uitat să mă întrebe și pe mine, să vadă dacă am talent de povestitor și câtă vină am! Iar ultima fază, chiar ultima, când cineva din mine mi-a întors spatele, zicându-mi că sunt prea prost ca să am dreptul să trăiesc alături de lături, a fost când a insistat să vin să-l vizitez la București, unde, ne-a lăsat fără explicație și fără jenă, pe mine și pe biata fiică-mea, să stăm în soare o ora jumătate, tot zicând că vine! N-a venit, cum n-a venit tata, mort din 2012, iar spre seară mi-a telefonat că a trebuit să termine niște situații, pe care le-a prezentat șefului, dar să vin și altă dată! Cineva din mine a întrebat, parșiv, dacă nu putea să spună că e ocupat și gata, nu mai stătea nimeni în soare, ci pe o terasă, slavă Cerului, e plin Bucureștiul de locuri unde să-ți odihnești poponețul!

Spațiul pentru prietenie din capul meu e destul de vast, așa că, trec peste altele,  iubită prietenă, și revin la întrebările pe cineva din mine ar vrea să ți le adreseze! Să nu uit, obsesia mea către subiect este binecunoscută publicului larg, dar încercarea moarte n-are!

Știi, mai multă prietenie am cunoscut de la flori! Sunt vesele  când mă văd și nu se prefac! Sau prin animale de casă, câine sau pisică! Mai mult mă impresionează o floare care se usucă, decât un om care se tânguie, poate din cauză că unul suferă în tăcere, acceptând că trebuie să moară ceva din el, ca să trăiască! Sau mai mult mă doare când văd un motan bătut, sau un câine cu tinichele agățate de coadă, poate pentru că și eu am trecut prin aceleași suferințe și știu cum e, când ești lovit! Cineva din mine m-a învățat asta, că și durerea face parte din viață, ca și moartea! Ca și prietenia! De aceea ne prefacem că totul e bine, e funcțional, e acceptabil sau chiar suportabil, pentru că nu putem trăi singuri! Cineva din mine spune că mai bine singur, nu te mușcă nimeni din-dos! Tu ce zici, are dreptate ? Te abții? Cineva din mine nu se abține, îl simt că suferă prea tare, pentru că nu-i plac minciunile pe care le-ai plasat în cârca lui! Eu te-am susținut cu acte-n regulă, dar nu s-a lăsat  până nu m-a convins că sunt prost ca noaptea și cretin de încrezător, ca râma-n cârlig, sperând că  vine peștele și-o salvează!
            Mă mir că nu ți-ai dat seama că și eu știam  de toate astea, numai că doream să nu fie așa, să mă înșel! Să fie o  minciună că n-ai tot timpul bani, în timp ce schimbai telefoanele și mașinile, mai des decât ciorapii! Că ești o victimă a societății, în timp ce erai doar o victimă a propriului orgoliu! Că lumea e nedreaptă, tu fiind singura corectă și atotștiutoare!

M-ai surprins de multe ori, spunându-mi exact ceea ce chiar eu îți povestisem cu ceva timp înainte, numai  că, de data asta, ți le asumai ca fiind creație proprie! Și cel mai tare m-a durut când cineva din mine mi-a tras una cu ciocanul peste degetul mic de la mâna dreaptă, unde erai, astfel că ți-am surprins privirea încărcată de ură, tocmai îți povesteam ce fericit sunt că mi-a ieșit și mie o pasiență! Nu m-am supărat, deși cineva din mine stătea de veghe și-mi dădea semnale! M-ai refuzat când ți-am cerut ajutorul, aveai  o altă treabă!

Până la urmă, ce crezi despre prietenie, este sau nu este un medalion de aur, s-o porți la gât? Sau este un lanț de oțel, pe care să-l târâi după tine, lăsând urme prin praf? Cineva din mine spune că nu e nici una, nici alta, dar nu mai pun botul la ce spune! Are prea des dreptate și nu-mi convine să recunosc asta! Atunci ce facem cu prietenia, o aruncăm  în șanț și cumpărăm alta? Dacă nu mai e mărimea mea? Ce fac, fac numai prietenie la comandă?

Cineva din mine spune că trebuie să accept că nu există așa ceva! Adică prietenie! Există numai interes și bale-n gură, nimic consistent! Că trebuie să avem cunoștințe, nu prieteni, ultimii te lucrează mai ceva ca dușmanii! Bine că mai răi decât prietenii, sunt rudele! Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur! Parcă așa suna o vorbă! Taci, mă, că superi omul și oamenii, de-o să rămân singur! Vorbeam cu Cineva din mine, iar s-a obrăznicit, crede că-i Buricul Pământului, în patru acte! Nu se lasă, tembelul, până nu fac ca el!

Cum rămâne cu prietenia? E ceva real sau și asta e doar o noțiune absolută, ca atare, nu există?

-De azi, încolo, nu mai avem ce discuta! sări, ca arsă, Prietena. Nu mai suntem prieteni, după cele ce mi le-ai spus! Ți-ai bătut joc de mine, prefăcutule! Tu și mizeria aia din tine, care nu te lasă să trăiești! M-ai folosit de atâtea ori și acum nu-ți mai sunt de folos!  Eram bună la descărcat sufletul! Ce, nu ți-am împrumutat și eu bani? n-am făcut și eu cinste? Nu te-am sunat, să văd dacă ești bolnav? Și mai vorbești de prietenie! Dacă vrei să știi, ești un dobitoc, am așteptat tot timpul să te dai la mine! Tu, nu! vii că placa cu prietenia, sexul nu-ți ajunge! Să fii prieten cu cineva, trebuie să nu-l minți, să nu-l înșeli și să nu-l urăști! Îi asculți părerile și ești de acord cu ele, ăsta e rolul tău de prieten! Și nu-l contrazici niciodată, indiferent ce zice cineva din tine, tu n-ai dreptate, pe când prietenul tău are! Zât și nu te mai cunosc!