De la o
vreme, mă trezesc dimineaţa, de parcă am gâlci, pe pat de urzici, cu esenţă de
dovleac! Adică, mă doare şi dovleacul, asta datorită efortului semi -
intelectual de peste zi, când mă chinui să înţeleg ce gogoaşa lui Ion Creangă
se întâmplă cu mine şi semenii mei neînţeleşi! Azi, de exemplu, la un colţ de
cotitură, o damă cu un copil a încercat o tentativă de viol asupra caroseriei
mele, mai precis, au vrut să se urce pe maşină, dar nu i-am lăsat, aveam alte
gânduri la ora aia! Tema cu căscaţii de pe arterele circulante e veche la
subsemnatul, dar asta nu mă împiedică să nu-mi sară pompiţa din piept,
îndoparea cu pastilele zilnice nu regulează problema, pentru că rămân, iarăşi,
uimit, după ce am recepţionat privirea lipsită de expresie a femeii, precum şi
apatia copilului târât în mijlocul străzii!
De fapt, dacă iar facem un exerciţiu
de imaginaţie pe durată determinată, şi privim oamenii ce se bălăngănesc prin
toate cotloanele, nu trece mult şi putem să identificăm nişte feţe supărate,
posomorâte, disperate, crăcănate şi urechiate, numai vesele, nu! Mă întreb dacă
n-am uitat să zâmbim, să ne bucurăm de viaţă, să vedem soarele şi frunzele
ruginii, un apus de soare şi un răsărit, puritatea unui suflet de copil! Sub
presiunea mediatică, dispusă să decimeze frumosul din suflete amărâte de
români, ne-am prefăcut în monumente ale indiferenţei, ale cinismului şi a
nemulţumirii! Ne place mai mult răul, bârfa şi prostia, ne atrage serios
can-can-ul, şi uităm să trăim!
Uitaţi-vă la oamenii de pe stradă -
cutele de pe frunte, colţul gurii lăsat în jos, zâmbetul parşiv, defensiv,
vorbe de clacă, multă ură şi, mai multă, inconsecvenţă! Până şi ciorile par mai
vesele, poate că nu ascultă radio-ul, nu urmăresc televiziunile şi nu au
abonament la Net!
Un fost coleg, stabilit în Canada,
după o săptămână cu soacră-sa (cu care se are pe bune! Sâc!), spunea că abia aşteaptă să plece musafira, să şteargă
toate canalele şi canaliile româneşti, că e dus, deja, cu capul! Accidente,
violuri, şmenării, miorlăieli şi parşivi parveniţi, cărora le-a murit mătreaţa
în ajunul Paştelui Cailor! Mai spune că nici la telefon nu ar mai răspunde,
toţi românii au un of, nu mai văd pădurea, din cauza dudăului!
Şi mie mi-e silă, de dimineaţa, când
mă trezesc şi mă întreb dacă mai pot mişca degetele de la picioare şi dacă mai
funcţionez normal! Îmi trebuie un an
şi-o vară de-a doua, să-mi trag bulendrele pe mine, să-mi dau, cu pipeta
apă, pe ochişori, să fac economie la pastă de dinţi şi să mă prefac că iar am
băut cafea! Deşi antrenat pentru izbai, tot mă iau pe nepregătite gândurile
nefericitei zile ce - mi dă târcoale! Şi vin, şiruri lungi de idioţenii, fără
cap şi fără coadă, care stau mai mult în noadă! Juma’ de oră mai
târziu, vreau la pat! Vreau plăpâmică cu usturoi, vreau să mă joc cu maimuţele,
numai la serviciu, să n-ajung! Nu de alta, dar până mă înfig în treabă, am
ocazia să mai dau nas în nas cu multe specimene cu acelaşi chef de viaţă, ca şi
nesperatul, disperatul şi urechiatul din mine!
Pe unde te duci şi unde te întorci,
dai de ştirea zilei - iar s-a răsturnat o căruţă de cartofi din recolta de anul
viitor! Dacă pleci urechea şi pui botul, ai toate şansele să afli atât de
multe, încât uiţi pe cine ai boală, pe cine ai vrea spânzurat de dric sau ce ai
de făcut! De aia mi-e silă, că ne prostesc ăştia cu informaţii, dintre care 70 %
n-au nici o legătură cu durerea noastră de pe partea din spate! Mi-a silă să
mă gândesc că cineva se joacă de-a talanga cu noi, ne-o flutură pe sub nas, iar
sunetul muzicii de talangă ne abureşte mintea şi ne face să părem tâmpiţi! Cam
aşa părea femeia cu plodul, tâmpiţi sinucigaşi! Băi, tartorilor, nu vă mai
jucaţi la butoane, nu vedeţi că are efect şi la voi, le cam încurcaţi!?
Mi-e silă că mă lasă mintea, nu mai ştiu unde am pus
pistolul-mitralieră! Cei apropiaţi, din jur,( parcă li se spune ÎNJURAŢI! nu-i aşa?) pun fenomenul pe seama
vârstei! Da’ ce
moaştele lui Pandelică! am deja opt zecari pe buletin? N-am şi dame, am numai
popi? Păi, eu credeam că diviziunea
muncii se face când ai deja una copită - n groapă! Zău! Sigur nu e cineva cu
jucărica la el, de ne face să ne muşcăm de varice, exact când stăm pe o budă
mare?
Mi-e silă să aud rele, că bunele s-au dus cu pluta, de-a
rămas Ion cu muta! Pe vremea lui Nicolae Cizmarul Satului, care a făcut el,
ce-a făcut, dar ne-a lăsat coloana vertebrală, cică să ne ţină când ni se
termina raţia, masa-media lu’ comunistu’ avea
doar o obsesie - toate bune şi frumoase, ca din găurice scoase! Când citeai
ceva, îţi sălta inima, te credea în Rai, cu sobor de îngeri, nu pe plaiuri
mioritice! Acum e invers - eşti pe planuri
mioritice şi te simţi cu... sufletul în Rai, numai că s-au terminat îngerii şi
te iau dracii! Pe unde roteşti ochii,
roteşti şi punga, de ţi se vede în buletin, dunga! Când scapi de starea
vomitivă, iese de-o colivă! Când te bucuri de-o mărire, hopa! Na! că e
scumpire!
Cine inventat banul, a uitat că
moneda naţională e leul! Dai un ban, o iei în faţă! Vedeţi efectele stressului
prelungit, am luat-o iar pe arătură? Din ce în ce mai des, se pare că a început
să-mi placă! Nu mai gîndesc normal, dar
ce mai e normal la anormalii de azi?
De aia mi-e silă, şi de alte o mie de silnicii, vreau să merg devreme la
culcare! Şi să nu visez, că şi visele s-au porcit, ţin cu duşmanul! Am ajuns să
visez că mă trezesc dimineaţa şi abia aştept să întâlnesc oameni vioi şi
fericiţi, puşi pe glume şi omenoşi! Visez că îmi sunt dragi toţi oamenii, chiar
şi cei care sunt în fruntea noastră (Ca nişte coarne! Care împung!), că sunt
acolo să ne apere somnul şi copiii, că muncesc pentru ca nouă să nu ne mai fie
silă niciodată!
Şi mă trezesc dimineaţa şi mă mai
bucur, încă o dată, că sunt viu şi pot să mă bucur, sau să-mi fie silă!
PS Am să revin la silă, cu alt
prilej, presimt că n-am epuizat subiectul, rămâne de actualitate!
