MESAJ PENTRU CITITORI - MI-E SILĂ ŞI DE MINE!

    De la o vreme, mă trezesc dimineaţa, de parcă am gâlci, pe pat de urzici, cu esenţă de dovleac! Adică, mă doare şi dovleacul, asta datorită efortului semi - intelectual de peste zi, când mă chinui să înţeleg ce gogoaşa lui Ion Creangă se întâmplă cu mine şi semenii mei neînţeleşi! Azi, de exemplu, la un colţ de cotitură, o damă cu un copil a încercat o tentativă de viol asupra caroseriei mele, mai precis, au vrut să se urce pe maşină, dar nu i-am lăsat, aveam alte gânduri la ora aia! Tema cu căscaţii de pe arterele circulante e veche la subsemnatul, dar asta nu mă împiedică să nu-mi sară pompiţa din piept, îndoparea cu pastilele zilnice nu regulează problema, pentru că rămân, iarăşi, uimit, după ce am recepţionat privirea lipsită de expresie a femeii, precum şi apatia copilului târât în mijlocul străzii!

            De fapt, dacă iar facem un exerciţiu de imaginaţie pe durată determinată, şi privim oamenii ce se bălăngănesc prin toate cotloanele, nu trece mult şi putem să identificăm nişte feţe supărate, posomorâte, disperate, crăcănate şi urechiate, numai vesele, nu! Mă întreb dacă n-am uitat să zâmbim, să ne bucurăm de viaţă, să vedem soarele şi frunzele ruginii, un apus de soare şi un răsărit, puritatea unui suflet de copil! Sub presiunea mediatică, dispusă să decimeze frumosul din suflete amărâte de români, ne-am prefăcut în monumente ale indiferenţei, ale cinismului şi a nemulţumirii! Ne place mai mult răul, bârfa şi prostia, ne atrage serios can-can-ul, şi uităm să trăim!

            Uitaţi-vă la oamenii de pe stradă - cutele de pe frunte, colţul gurii lăsat în jos, zâmbetul parşiv, defensiv, vorbe de clacă, multă ură şi, mai multă, inconsecvenţă! Până şi ciorile par mai vesele, poate că nu ascultă radio-ul, nu urmăresc televiziunile şi nu au abonament la Net!

            Un fost coleg, stabilit în Canada, după o săptămână cu soacră-sa (cu care se are pe bune! Sâc!), spunea că  abia aşteaptă să plece musafira, să şteargă toate canalele şi canaliile româneşti, că e dus, deja, cu capul! Accidente, violuri, şmenării, miorlăieli şi parşivi parveniţi, cărora le-a murit mătreaţa în ajunul Paştelui Cailor! Mai spune că nici la telefon nu ar mai răspunde, toţi românii au un of, nu mai văd pădurea, din cauza dudăului!

            Şi mie mi-e silă, de dimineaţa, când mă trezesc şi mă întreb dacă mai pot mişca degetele de la picioare şi dacă mai funcţionez normal! Îmi trebuie un an  şi-o vară de-a doua, să-mi trag bulendrele pe mine, să-mi dau, cu pipeta apă, pe ochişori, să fac economie la pastă de dinţi şi să mă prefac că iar am băut cafea! Deşi antrenat pentru izbai, tot mă iau pe nepregătite gândurile nefericitei zile ce - mi dă târcoale! Şi vin, şiruri lungi de idioţenii, fără cap şi fără coadă, care stau mai mult în noadă! Juma’ de oră mai târziu, vreau la pat! Vreau plăpâmică cu usturoi, vreau să mă joc cu maimuţele, numai la serviciu, să n-ajung! Nu de alta, dar până mă înfig în treabă, am ocazia să mai dau nas în nas cu multe specimene cu acelaşi chef de viaţă, ca şi nesperatul, disperatul şi urechiatul din mine!

            Pe unde te duci şi unde te întorci, dai de ştirea zilei - iar s-a răsturnat o căruţă de cartofi din recolta de anul viitor! Dacă pleci urechea şi pui botul, ai toate şansele să afli atât de multe, încât uiţi pe cine ai boală, pe cine ai vrea spânzurat de dric sau ce ai de făcut! De aia mi-e silă, că ne prostesc ăştia cu informaţii, dintre care 70 % n-au nici o legătură cu durerea noastră de pe partea din spate! Mi-a silă să mă gândesc că cineva se joacă de-a talanga cu noi, ne-o flutură pe sub nas, iar sunetul muzicii de talangă ne abureşte mintea şi ne face să părem tâmpiţi! Cam aşa părea femeia cu plodul, tâmpiţi sinucigaşi! Băi, tartorilor, nu vă mai jucaţi la butoane, nu vedeţi că are efect şi la voi, le cam încurcaţi!?

            Mi-e silă  că mă lasă mintea, nu mai ştiu unde am pus pistolul-mitralieră! Cei apropiaţi, din jur,( parcă li se spune  ÎNJURAŢI! nu-i aşa?) pun fenomenul pe seama vârstei! Da’ ce moaştele lui Pandelică! am deja opt zecari pe buletin? N-am şi dame, am numai popi? Păi, eu credeam că diviziunea muncii se face când ai deja una copită - n groapă! Zău! Sigur nu e cineva cu jucărica la el, de ne face să ne muşcăm de varice, exact când stăm pe o budă mare?

            Mi-e silă să  aud rele, că bunele s-au dus cu pluta, de-a rămas Ion cu muta! Pe vremea lui Nicolae Cizmarul Satului, care a făcut el, ce-a făcut, dar ne-a lăsat coloana vertebrală, cică să ne ţină când ni se termina raţia, masa-media  lu’ comunistu’ avea doar o obsesie - toate bune şi frumoase, ca din găurice scoase! Când citeai ceva, îţi sălta inima, te credea în Rai, cu sobor de îngeri, nu pe plaiuri mioritice!  Acum e invers - eşti pe planuri mioritice şi te simţi cu... sufletul în Rai, numai că s-au terminat îngerii şi te iau dracii!  Pe unde roteşti ochii, roteşti şi punga, de ţi se vede în buletin, dunga! Când scapi de starea vomitivă, iese de-o colivă! Când te bucuri de-o mărire, hopa! Na! că e scumpire!

            Cine inventat banul, a uitat că moneda naţională e leul! Dai un ban, o iei în faţă! Vedeţi efectele stressului prelungit, am luat-o iar pe arătură? Din ce în ce mai des, se pare că a început să-mi placă!  Nu mai gîndesc normal, dar ce mai e normal la anormalii de azi?

             De aia mi-e silă, şi de alte o  mie de silnicii, vreau să merg devreme la culcare! Şi să nu visez, că şi visele s-au porcit, ţin cu duşmanul! Am ajuns să visez că mă trezesc dimineaţa şi abia aştept să întâlnesc oameni vioi şi fericiţi, puşi pe glume şi omenoşi! Visez că îmi sunt dragi toţi oamenii, chiar şi cei care sunt în fruntea noastră (Ca nişte coarne! Care împung!), că sunt acolo să ne apere somnul şi copiii, că muncesc pentru ca nouă să nu ne mai fie silă niciodată!

            Şi mă trezesc dimineaţa şi mă mai bucur, încă o dată, că sunt viu şi pot să mă bucur, sau să-mi fie silă!

            PS Am să revin la silă, cu alt prilej, presimt că n-am epuizat subiectul, rămâne de actualitate!