Hai să arătăm maimuţa!
Iar ne răţoim la fapte!
Şi mai dăm acum, fuguţa!
Să cerşim, şi noi, dreptate!
Vorbuliţe-n trei picioare,
Multe capete şoptesc!
Noi, eternele mioare,
Bem, cu cei ce ne prostesc!
Prefăcuţi în bieţi mieluţi,
Lupi feroce se dau huţa!
Stăm ca blegii! Cum să uiţi
Că le trebuie maimuţa?
Biată minte, sărăcuţa!
Nu suportă, ea, eforturi!
Cui să arătăm maimuţa,
Să nu facă, iarăşi, mofturi?
Darwin s-a-nşelat, pe bune!
Când emis-a cea prostie,
Că maimuţa ne rămâne
Ca strămoş, pe veşnicie!
Cui să arătăm maimuţa,
Când arată iepureşte?
Când e grasă, sărăcuţa,
Şi pe nas, solemn, grăieşte?
Maimuţoi!Unul şi.... unul,
Au tot împânzit ogorul!
Nu s-a mai găsit niciunul
Să privească, lung, poporul!
Încă stând pe crăci solide,
Cimpanzeii rod baloane!
Din săpun şi din lichide
Tot mai bagă ei,... şabloane!
Solul le e prea departe!
S-au suit, uşor, prea sus!
Nu mai vor acum dreptate!
Ci doar vacă pentru muls!
Inima din piept tresaltă!
Nu e aptă ea, prostuţa!,
Să mă lase iarăşi, baltă,
Până nu le-arăt maimuţa!
Bine-ar fi, ca tălăncuţa
Să mai sune înc-o dată!
Noi le arătăm maimuţa!
Dar... s-o ţinem crăcănată!
Ce tot am cu cea maimuţă?
N-am găsit ceva mai bun!
Să arăt doar olecuţă,
Unde-aş vrea mereu să-i pun!
Poate aşa, toţi maimuţeii
Se vor da, cuminţi, din pom!
Poa’ s-or prinde şi mişeii,
CĂ MAIMUŢA,... NU E OM!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu