NUMAI DRAGOSTEA!

Numai dragostea  e vrajă
De belşug şi bucurie?

Oare n-are chip hain,

Numai strat de veselie?

Să fie ea cea care-nalţă

Mai sus decât  putem visa?

Sau e doar simpla mea speranţă,

C-avem, mai toţi, ceva din ea?

Să fie dragostea un cântec

Pentru un singur doritor?

Sau  e mai bine să ai pântec

Şi să te-opreşti la coafor?

Îţi creşte inima cât luna

Când tu, spre  casă, te întreci

Îţi spui că dragostea e una,

E-o bere rece, la un meci!

E dragostea precum păcatul,

Când te furnică în stomac?

Sau a fugit o Ea, cu altul,

Lăsându-te drept tolomac?

Sau poate fi şi viceversa

Când El se-ntoarce de la munci!

Nu spune că, mai nou, metresa

Îl gâdilă, cu spor, pe şunci!

Sublimă dragoste, ce sinecură!

Să vezi cum dulce se privesc

Mai câte unul, n-are nici dinţi în gură!

Şi o nepoată! Doamne!… se iubesc!?

Iubirea are lungi picioare,

Sau are gâtul elegant?

Se crede că niciodată ea nu moare,

Dar mulţi mai cred că-i preţ de un talant!

O mai găseşti prin piaţă, e-o scumpete!

Sau, câteodată, pusă-n galantar!

Poeţii o sorb, ca pe burete,

Iar gospodinele o dau, ca pe mărar!

Dragostea e eterna trecătoare

Pe  care o doreşti mereu la pat?

Sau e silfida visătoare,

Ce sufletul în boale ţi-a băgat?

E dragostea un beneficiu

Sau e o vorbă dulce şi mieroasă?

O fi rămas doar simplu artificiu?

Eu vreau să cred că, încă, e… FRUMOASĂ!

Iubirea nu se dă şi nu se împrumută!

Cât de frumos, e-o clipă să trăieşti,

Să nu te temi că viaţa este scurtă,

Tare e bine, în viaţă, SĂ IUBEŞTI!