marți, 27 martie 2018

MI SE ÎNVÂRTE CAPUL! POATE CĂ-I SFÂRLEAZĂ...!

 Pacostea asta, concertată, sau nu, a manipulării zilnice, ne sucește mințile, de nu mai vedem drumul, pe unde iepurii nechează, zicând că sunt fenomene ale naturii! Zău că am devenit paranoic, schizofrenic și altele, din astea, mi se năzare, tot timpulețul, că sunt, peste tot, numai capcane, până și pe tronul de la baie!
   De curând, stăteam de vorbă cu un vecin, patron de magazin și bar, întro zonă rău famată, mai ceva decât Zona Crepusculară! La un moment dat, rumânul s-a proptit pe picioroange, tăcând subit, cu ochii la ușă! M-am uitat și eu - nu venea niciun extraterestru, zombie sau politician local, deci NO! risc de vătămare! Doar câțiva clienți, care mie nu-mi spuneau mare lucru, semănau cu alții, de prin alte zone geografice!
   Dacă nu ați observat, fiecare meserie fiind cu riscurile ei, dar și cu tarele proprii, cei care lucrează în comerț, de mai multă vreme, au un fler aparte, față de fiecare față, care le intră-n unitate! Nu trebuie să surprindă pe nimeni, dar, stând, așa, cu ochii pe ușă, se formează și percepția - ăsta, nu cumpără! Ăla, are timp de pierdut! Aia, n-a frecat bine, urechile lui bărbată-său, așa că vrea să frece pe cineva, pe uscat, fără icre!
   De data asta, nu s-a potrivit niciun tipar, din cele cunoscute de surmenatul, pardon! Suspendatul! Subsemnatul!
   -Ăștia cumpără o sticlă de vodcă și, întrun sfert de oră, nu știu pe ce lume trăiesc! zice interlocutorul meu, fără să scape, din ochi, cele trei exemplare, care mie mi se par normale. El le cunoaște, însă, mai bine, pentru că stau în blocul ANL, de lângă barul lui.
   Cei trei tineri, de maxim 25 de ani, spuneam că, la prima vedere de la mare, par normali! Dar pentru că mi s-a atras atenția, i-am privit cu mai multă luare-aminte - au pupilele dilatate, mersul, greoi și torsionat, zici că prestează la bară! Nu prea clipesc și privesc fix, dau din mâini, aiurea! Până aici, pe astea le fac și eu, după o zi de muncă! Numai că mi se explică - mai târziu, va fi mult mai rău, nu vor simți mai nimic, drogurile și băutura formând un cuplu, mai ceva ca dinamita!
 Și asta se întâmplă, cu ei, în fiecare zi!
 Nu-mi pasă, nu sunt ai mei, nu dorm, cu mine, în același pat!
Numai că, o săptămână mai târziu, vin, cu fratele meu, în mașina lui, de la mama, către casa mea. La o intersecție, unul stă în mijlocul drumului și n-are intenția să se dea de-acolo! Claxonăm și abia se urnește, scoțându-ne din minți! Urlăm la el, el, ne înjură și ne porcăiește! N-are nici o greață, tot el sare la bătaie, posibil să se fi speriat, că dorim, din suflet, să-l trosnim! Deși ne mânâncă palmele, îl lăsăm, naibii, suntem doi și poliția abia așteaptă să salte pe cineva, nu neapărat, pe cine trebuie! Așteptăm să plece, poate aflăm în ce curte stă! Ne dirijează, indicând drumul, pe undeva, pe sub cureaua lui, apoi vine și-l scuipă pe fratele meu! Nu-l batem, după ce mai urmează și episodul doi, când ne iubește așa tare, că se suie pe mașină, nu ne lasă să plecăm! Îl cunoaște toată lumea, noi, nu! Poliția nici nu se uită pe inregistrarea foto, cu el, ne întreabă dacă-l cunoaștem sau îi știm numele! Dacă îi rupeam, dobitocului,  un picior și-l băteam, cu el, în cap, pe noi ne găsea, după numărul, de la mașină! Chiar suntem avertizați că nu e bine să ne luăm de el, dacă-l vedem și sare la bătaie! Să anunțăm poliția, așa cum face orice cetățean responsabil, pe care-l scuipă-n ochi, toată lumea!
Pentru că nu-l puteam identifica, moare mâțul, pe marginea drunului, și rămâne, ca-n tren!
Primul cunoscut, din zonă, căruia îi arăt fotomodelul, mă lămurește că am avut noroc - face parte dintrun grup de patru, drogați 24 de ore, din 24! Că trebuie notată data când l-am văzut, de obicei  umblă toți patru, cuplați, și duși cu pluta! Acum înțeleg de ce unul dintre polițiști a spus că-l cunoaște, apoi n-a mai vrut să-l cunoască, când l-am întrebat, cine e tipul! Trag concluzia că, dacă-l rupeam cu bătaia, nici nu simțea, nici nu ținea minte! Periculoasă concluzie! Trebuie să ne apucăm de etnobotanice, că să trăim normal?
Și iată-ne în centrul discuției - mă bucur că cineva a deschis subiectul (a se vedea ESTNEWS VASLUI), pentru că cineva din mine mă împunge-n burtă, să zic ceva! Și-mi amintesc că am intrat în relație cu drogurile, fără să pun botul, pe ele, în 1985! În Tanger, Maroc! Unde un vânzător de covoare ne-a invitat la un ceai și ne-a propus să ne furnizeze de toate - femei, arme, droguri! Numai că tâmpiții de comuniști, ca și tâmpiții de capitaliști, de la aceea vreme, dădeau la cinematograf, înaintea filmelor, scurt- metraje, cu tot soiul de atenționări, printre care și efectele, pe termen lung, ale drogurilor, bolilor venerice, mamelor isterice și șefilor cretinoizi! Adolescent fiind, creierul meu subțire și intestinul meu gros, au înregistrat doar că, dacă tot te-apuci de droguri, trebuie să te și ții de ele, pentru că dumnealor crează dependență! Plus că te dilești și poți crăpa! Nu m-am apucat decât de fumat, și tot era să crăp!
Prin 1993, se vindeau droguri prin curtea liceului, unde făceam pe dascălul (numai că nu cântam rugăciuni!)! La o clasă, am fost atenționat că o puștoaică, de-a IX-a, era furnizoare, de aia avea țoale de lux, pe ea! A venit poliția și a plecat poliția, nu s-a găsit nimic, conform principiului - sania cu zurgălăi, nu prinde decât nătărăi!
Și acum sunt pline cinematografele, cu filmulețe din alea! Numai că nu mai sunt cinematografe! Și nici clienți, la ele! Televiziunile abundă de toate nenorocirile, mai e puțin și va fi inființată Autoritatea Internațională a Abuzurilor Contra Drogurilor, să aibă, și ele, bietele droguri, unde să se plângă, de hărțuire, discriminare și de încălcarea drepturilor!  Să vedeți, atunci, bani aruncați pe pansamente și atele!
Și, totuși, nu vă interesează subiectul? Dar nici cauzele consumului, nu vă interesează? Pentru că, prostul de mine, nu înțeleg de ce apelează tinerii, la etnobotanice? Am locuit, o vreme, întrun bloc cu o familie, din ăștia, pungofili, dar aveau motive - părinți , alcoolici, 1000, la sută,  copii nemâncați și nespălați, dormeau cu câinele și calul, în casă! Astea, da! motive, să-ți tragi, una, cu punga de aurolac!
Dar de unde chef de droguri, la tineri care nici n-au muncit la viața lor, nici nu li se atârnă, plozii, de pantaloni, nici nu știu, că au de plătit taxe și impozite? De ce trebuie să pupe-n pungă? I-a damblagit economia de piață, sau au pierdut busola, pe care n-o aveau?
Mă tem că avem motivații, pentru așa cretinosauri, ceva mai puțin serioase - un pic de moft, c-așa-i trend-ul, să fii dobitoc, în  primul rând, al lumii! Sau, mult mai tragic, să-ți plece părinții, la muncă, și să rămâi singur, exact când vârsta cere mai multă atenție, din partea lor! Sau poate, chiar faptul că finanțarea vine tocmai de la acești părinți, doritori ca descendenții lor să fie fericiți, chiar dacă sunt exact descendenți, nu ascendenți! Oi fi, eu, de modă veche, dar, dacă-i ceream, tatii, bani de droguri, acum eram mort și îngropat!
Deci, care e motivul consumului de droguri? Stați așa! e întrebare retorică, nu-s chiar prost de tot, să nu știu că drogurile au fost și vor fi sursă de foaaarrrrtee mari venituri! Și că, tot televiziunile ne-au învățat că - pe dinafară-i gardul și, în interior, leopardul! Atunci, să ne întrebăm cât de tare trebuie să ne speriem, bănuind că nu sunt doar coincidențe și că nu se știe ale cui sunt interesele, cu drogurile, la români?
Până-n una, în alta, tremură cărnița și șunculița, pe mine, mă doare capul, care a început să se învârtă, în sensul acelor de ceasornic! Poate că învârtitul e normal, dar nu-i normal să mă întreb cât mai durează, să te omoare, unul, care râde și nu știe ce-i cu el! Pentru că, deja, aveți exemple nenumărate de anormalități, fără să mai punem, la socoteală și drogurile! Ele sunt în așteptare! Țineți aproape, că-s pe vine!

duminică, 25 martie 2018

DUALITATE SAU DUPLICITATE?

            După părerile antropofagilor! pardon - antropologilor! pardon - antrenorilor de fitness, în fiecare dintre noi, există atât latura  feminină, cât și aia, masculină! Femelă și mascul, în același staniol! Dacă n-ați observat, încă, asta, să nu vă mire, când vă mănâncă...!
            De fapt, se pare că e adevărat, mari deosebiri esențiale, nu prea sunt, ar putea să le enumăr, dar mă jenez, sunt prea multe lucruri nerecomandate minorilor și, pe care ei, le cunosc mai bine decât le-am explica noi, ăștia, semidocții de ocazie! Mai corect spus, detaliile sunt reduse la strictul necesar, pentru ăștia micii nu contează decât ceea ce-i evident, vizibil, accesibil și ușor de digerat!
            N-aș vrea, totuși, să trec peste niște observații personale, mă roade gândul (și-un pantof), că voi deceda, fără a contribui la imaginea generală, legată de subiectul de mai sus. Cum să trec peste dezvoltarea mameloanelor, prezente la ambii sexanți, uneori, mai pronunțată, la dame cu mustață? Ah! da! și să nu uităm mustața, element de decor ultramasculin, prezent la ambele sexe, în cantități semnificative! Ca să nu mai vorbim de fund, admirat, în secret, sau nu, de ambele sexe, la ambele sexuri, nu neapărat, la cel opus și de sens contrar!
            Nu mi se pare important să lungim vorba, dacă ne referim la aspectul fizic! Mustața coadă-de-șobolan, la femei, mă preocupă mai puțin, decât epilarea respectivei! La urma, urmei, de ce nu ne-ar place o damă bine, cu un șomoiog, sub nas? Așa cum sunt atâția bărbați bine, cu fund de bebeluș, la gură, de ce să comentăm, despre bucuria unei mustăți stufoase? Șuncuțe avem toți, picioare nespălate, destui, părul ne cade și la unii, și la alții, uneori, mai mult, la unele, decât la alții! Bine că nu suntem judecați, ca oameni, după părul inghinal, mă tem că, la angajare, de exemplu, întrun bar de noapte, ne-am trezi, cu cine n-am dori, și invers!
            Nu-i de mirare, dacă surprindem, la cei din jurul nostru, apucături împrumutate, temporar sau definitiv, de la sexul, aparent opus. Cum ar fi sclifoseala unui bărbat, zici că-i Madame de Pompadur redivivus! Sau recidivus! Așa cum te poate uimi toanele dictatoriale, de Miss Napoleon Buonaparte, a unei gămălii, de femeie, dată - dracului!  din alea, care te fac să simți că ai bășica supra-aglomerată, când se zborșete, la matale! Sau tipul, care pare decupat din Lacul Lebădoilor, varianta casnică, unde lebăda - șefă  e un mascul, depreciat la voce!
            Deci, nu aspectul fizic mă preocupă, ci partea feminină, din  mine! Care nu mă înțelege deloc! Sau nu o înțeleg, eu, pe ea?  Abia acum înțeleg, de unde ies contrariile, în fiecare individ, e ca întro căsnicie, doi care trag, de coadă, aceeași mâță, numai că au probleme, cu sensul de tragere! Cum să meargă treburile ca lumea, dacă în fiecare îndivid zace și-o dublură, care nu-i de acord?
            Privesc în jos, doar ca să văd care dintre laturi, este mai pregnantă, la mine! Mă enervează că nu pot să le pun capul, pe butuc, la ambele laturi, și să-mi iau altele, de la supermarket! Doar acolo se găsesc de toate, nu-i așa?
            Când vreau să dorm profund, dama din mine vrea să danseze, iar când vreau să cânt, tipul din mine scoate leocoplastul și gata! Când vreau să pun niște bani deoparte, dama din mine se duce și-și cumpără niște prostii, nici nu știu la ce folosesc! Când vreau să scriu o poezie, maimuțoiul din mine vrea la pescuit! Când vreau să spun, romantic precum tipa din LOVE STORY, un TE IUBESC!, masculul încruntat, din mine, scoate, pe gură, exact contrariul, ba chiar, mult mai rău!
            Cine se privește în oglindă, dimineața - tipa  cu zulufi, ce caută rujul, sau masculul bărbos și chelios, ce caută spuma de ras? Care, dintre cei doi dușmani, plătește facturile, scârba sau zgârcitul? Cine se gudură, când vine soacra în vizită, parșivul sau cutra? Cine se preface că n-aude, nu vede, nu miroase, cînd i se fac complimente, de doi lei, 30, bucata, fraierul sau mironosița?
             Îmi bat capul, degeaba! Cert este că, în interiroul meu, se aude gălăgie! Nu știu cine câștigă, cred că există o înțelegere între părți, care mă duce la sapă de lemn! Dacă mă privesc în oglindă, mai – mai că aș zice că sunt bărbat, dar, după unele fapte, mi-e teamă că sunt, mai mult, femeie!  Uite, de aia nu contează aspectul fizic! Și tot de aceea, nu trebuie să facem discriminări, poate, la interiorul  nostru, văruit în culori pastelate, suntem lesbiene, noi, bărbații, care hărțuim dame sexuale! Sau poate ele sunt prea pornite, și scârbite, de propriul sex, când văd bărbații, comportându-se ca niște muieri!
            Nu suntem, cert, hermafrodiți! Nu toți! Ci doar părticele din noi, nu cad, perfect, în puzzle! Suntem atât de complicați, încât ne complicăm aiurea! Nu cred că cealaltă latură, a noastră, își face de cap și de ciolane, ci doar că ne place, să credem că putem să ne comportăm cum vrem! Motive, se găsesc! Uite, aici, unul - dualitatea din noi! Deși, cred că mai degrabă, e vorba de duplicitate! E mai comod să fii ipocrit, decât să recunoști ce-i mai rău în tine! Ia măna, nesimțito! că nu-i de tine!


sâmbătă, 24 martie 2018

NORMALITATE!


Stând, agățat de grindă și semănând c-un drac,
Așa medita, cu ifos, bătrânul, miopul liliac:
-Din unghiul meu, văd lucrurile, clar și înțelept!
De aia, jur pe ce-am mai sfânt, cu aripile-n piept,
Că suntem pe un drum adevărat! Normal! Pe bune!
Și nu-i adevărat, deloc, tot ceea, ce se spune!
Că treburile merg, cu susu-n jos! Că-i rău!
Mie, îmi par normale! Cum le-a dat Dumnezeu!
Păi, dacă comunismul nu pica, eu, scula,
Mai ajungem în filme? Și frate, cu Dracula?
Mă-ndopam, cu șobolanii, ăștia, noi, capitaliști
Când sunt sătul, de ăia micii, din foștii comuniști?
Mai ajungeam, dup-un pahar de bere, pusă-n rom,
Să sar - n aer, manager, cu leafă dublă, la Tarom?
Cine a zis, că-i nașpa? E un bou! O fi, unul, sărac!
Sau, poate o fi negru! De ciudă! Că nu e liliac!
Priviți cum șade treaba! Și nu mișcați din nas!
Priviți cum crește iarba! C-atât, a mai rămas!
E-adevărat! oamenii sunt, toți, cu fundu-n sus!
Dar ce îmi pasă mie? Și, cine, așa, i-a pus?
Au cam pierit copacii!  În ei, m-adăposteam!
Când mi-au tăiat curentul, în scorbură eram!
Vedeam și-o Luminiță! O Tanță! O Angelă!
Pardon! mă ia avântul, că n-am, și eu, femelă!
Păcat! Fosta nevastă, a dezertat, frumos!
S-a săturat, săraca, să stea cu capu-n jos!
Ziceam că e normal, din unghiul, ce privesc,
Să mai susțin normalul, că tot nu păgubesc!
Ce dacă, sunt pe invers? Și nu prea mă deochi?
Abia nu îmi curg mucii și nu îmi cad, în ochi!
Am adoptat poziția normală, pe când eram Yogin!
Sunt pacifist, din fire, și dorm întrun măslin! 
Mă tot curtează unul, de al nostru, porumbel!
Nici n-a băgat de seamă, că sunt mascul, ca el!
Când a venit de-afară, în loc să stea în sălcii,
Țipa că vrea dreptate! Că-i porumbelul păcii!
Ca să-i arăt normalul, cum procedez cu voi,
L-am pus să recitească “Ciocoii vechi! Și noi!”!
Și cine mă contrează, așa, de-amor ghebos!
Îl chem, să stea cu mine, un an, cu capu-n jos!
I-am invitat și pe acei, ce des, sărit-au calul,
Să stea, cu cap-n jos, să vadă, așa, normalul!
Deși au rezistat, să stea cuminți, precum un nap,
Nu le-a dat prin minte, să-și pună mintea-n cap!
Vă sfătuiesc  să faceți, și voi, o încercare-
Aia, tot zice lumea, că moarte, nu mai are!
Și de vă atârnați, de grindă, în mod competitiv,
Nu consumați, normal, mai mult de-un laxativ!

VORTEX SUFLETESC


Natură moartă, cu stafide!
O vază veche, plină cu silfide!
Un cer albastru, dur și cărpănos!
Din care îngerii căzut-au, iarăși, jos!
Un munte, cu scufie verzulie!
Un om, cu plugul, agățat de glie!
O fum înamorat, zidit întro colibă!
O mare tristă, fără nici o hibă!
O plută lată, din bușteni, de brad!
Ocheade aruncate-n tină, care ard!
Și multe altele, cuprinse în boccea!
Aceasta este viața! Și viziunea mea!

O lumânare, prinsă în căuș!
Un foc molatec, enigmatic, jucăuș!
Un cer cu stele, pus întro covată!
Și, peste toate, o dragoste curată!
N-am gânduri rele! Nici frică, de păcat!
Pe toți, pe toate-n suflet, am purtat!
Mă oglindesc în poala minții mele
Și-aștept chemarea, venită dinspre stele!
Vreau, doar, să-mi sprijin fruntea, pe-un maidan,
Pe care stau, mucegăiți, un mușchi și-un buștean!
Simt că mă pierd ! și tu, nu ești aproape!
Te-ai rătăcit, mândruțo, printre alte ape!
Printre vâltori și grinduri înspumate,
Apoi te-ai depărtat! Te-ai dus cât departe!

O flacără ascunsă, sub ceardac!
O buburuză, cât un vîrf de ac!
Un vânticel, zbârlit și uleios!
Un greiere, până mai ieri, milos!
Un trandafir, uscat, pus întro carte!
O vază și-un ghioc, odată, sparte!
Un amalgam de vise ! și-un liman!
Și amintirile pe care le mai am!
Dar, dintre toate, chipul tău, revine!
E-o lume-ntreagă, între cer și tine!
Iar, între noi, e un ocean învolburat,
Pe care trec mătănii, ce mult, ne-au tulburat!
Mi se-ncrețește pielea! Mi se usucă gâtul!
Aștept să vină clipa! Și să mai uit trecutul!
Mă-nalț, încet, pe vârfuri, s-ating, iarăși, zenitul!
Așa cum își atinge, iubita mea, iubitul!