DUALITATE SAU DUPLICITATE?

            După părerile antropofagilor! pardon - antropologilor! pardon - antrenorilor de fitness, în fiecare dintre noi, există atât latura  feminină, cât și aia, masculină! Femelă și mascul, în același staniol! Dacă n-ați observat, încă, asta, să nu vă mire, când vă mănâncă...!

            De fapt, se pare că e adevărat, mari deosebiri esențiale, nu prea sunt, ar putea să le enumăr, dar mă jenez, sunt prea multe lucruri nerecomandate minorilor și, pe care ei, le cunosc mai bine decât le-am explica noi, ăștia, semidocții de ocazie! Mai corect spus, detaliile sunt reduse la strictul necesar, pentru ăștia micii nu contează decât ceea ce-i evident, vizibil, accesibil și ușor de digerat!

            N-aș vrea, totuși, să trec peste niște observații personale, mă roade gândul (și-un pantof), că voi deceda, fără a contribui la imaginea generală, legată de subiectul de mai sus. Cum să trec peste dezvoltarea mameloanelor, prezente la ambii sexanți, uneori, mai pronunțată, la dame cu mustață? Ah! da! și să nu uităm mustața, element de decor ultramasculin, prezent la ambele sexe, în cantități semnificative! Ca să nu mai vorbim de fund, admirat, în secret, sau nu, de ambele sexe, la ambele sexuri, nu neapărat, la cel opus și de sens contrar!

            Nu mi se pare important să lungim vorba, dacă ne referim la aspectul fizic! Mustața coadă-de-șobolan, la femei, mă preocupă mai puțin, decât epilarea respectivei! La urma, urmei, de ce nu ne-ar place o damă bine, cu un șomoiog, sub nas? Așa cum sunt atâția bărbați bine, cu fund de bebeluș, la gură, de ce să comentăm, despre bucuria unei mustăți stufoase? Șuncuțe avem toți, picioare nespălate, destui, părul ne cade și la unii, și la alții, uneori, mai mult, la unele, decât la alții! Bine că nu suntem judecați, ca oameni, după părul inghinal, mă tem că, la angajare, de exemplu, întrun bar de noapte, ne-am trezi, cu cine n-am dori, și invers!

            Nu-i de mirare, dacă surprindem, la cei din jurul nostru, apucături împrumutate, temporar sau definitiv, de la sexul, aparent opus. Cum ar fi sclifoseala unui bărbat, zici că-i Madame de Pompadur redivivus! Sau recidivus! Așa cum te poate uimi toanele dictatoriale, de Miss Napoleon Buonaparte, a unei gămălii, de femeie, dată - dracului!  din alea, care te fac să simți că ai bășica supra-aglomerată, când se zborșete, la matale! Sau tipul, care pare decupat din Lacul Lebădoilor, varianta casnică, unde lebăda - șefă  e un mascul, depreciat la voce!

            Deci, nu aspectul fizic mă preocupă, ci partea feminină, din  mine! Care nu mă înțelege deloc! Sau nu o înțeleg, eu, pe ea?  Abia acum înțeleg, de unde ies contrariile, în fiecare individ, e ca întro căsnicie, doi care trag, de coadă, aceeași mâță, numai că au probleme, cu sensul de tragere! Cum să meargă treburile ca lumea, dacă în fiecare îndivid zace și-o dublură, care nu-i de acord?

            Privesc în jos, doar ca să văd care dintre laturi, este mai pregnantă, la mine! Mă enervează că nu pot să le pun capul, pe butuc, la ambele laturi, și să-mi iau altele, de la supermarket! Doar acolo se găsesc de toate, nu-i așa?

            Când vreau să dorm profund, dama din mine vrea să danseze, iar când vreau să cânt, tipul din mine scoate leocoplastul și gata! Când vreau să pun niște bani deoparte, dama din mine se duce și-și cumpără niște prostii, nici nu știu la ce folosesc! Când vreau să scriu o poezie, maimuțoiul din mine vrea la pescuit! Când vreau să spun, romantic precum tipa din LOVE STORY, un TE IUBESC!, masculul încruntat, din mine, scoate, pe gură, exact contrariul, ba chiar, mult mai rău!

            Cine se privește în oglindă, dimineața - tipa  cu zulufi, ce caută rujul, sau masculul bărbos și chelios, ce caută spuma de ras? Care, dintre cei doi dușmani, plătește facturile, scârba sau zgârcitul? Cine se gudură, când vine soacra în vizită, parșivul sau cutra? Cine se preface că n-aude, nu vede, nu miroase, cînd i se fac complimente, de doi lei, 30, bucata, fraierul sau mironosița?

             Îmi bat capul, degeaba! Cert este că, în interiroul meu, se aude gălăgie! Nu știu cine câștigă, cred că există o înțelegere între părți, care mă duce la sapă de lemn! Dacă mă privesc în oglindă, mai – mai că aș zice că sunt bărbat, dar, după unele fapte, mi-e teamă că sunt, mai mult, femeie!  Uite, de aia nu contează aspectul fizic! Și tot de aceea, nu trebuie să facem discriminări, poate, la interiorul  nostru, văruit în culori pastelate, suntem lesbiene, noi, bărbații, care hărțuim dame sexuale! Sau poate ele sunt prea pornite, și scârbite, de propriul sex, când văd bărbații, comportându-se ca niște muieri!

            Nu suntem, cert, hermafrodiți! Nu toți! Ci doar părticele din noi, nu cad, perfect, în puzzle! Suntem atât de complicați, încât ne complicăm aiurea! Nu cred că cealaltă latură, a noastră, își face de cap și de ciolane, ci doar că ne place, să credem că putem să ne comportăm cum vrem! Motive, se găsesc! Uite, aici, unul - dualitatea din noi! Deși, cred că mai degrabă, e vorba de duplicitate! E mai comod să fii ipocrit, decât să recunoști ce-i mai rău în tine! Ia măna, nesimțito! că nu-i de tine!