NORMALITATE!

Stând, agățat de grindă și semănând c-un drac,

Așa medita, cu ifos, bătrânul, miopul liliac:

-Din unghiul meu, văd lucrurile, clar și înțelept!

De aia, jur pe ce-am mai sfânt, cu aripile-n piept,

Că suntem pe un drum adevărat! Normal! Pe bune!

Și nu-i adevărat, deloc, tot ceea, ce se spune!

Că treburile merg, cu susu-n jos! Că-i rău!

Mie, îmi par normale! Cum le-a dat Dumnezeu!

Păi, dacă comunismul nu pica, eu, scula,

Mai ajungem în filme? Și frate, cu Dracula?

Mă-ndopam, cu șobolanii, ăștia, noi, capitaliști

Când sunt sătul, de ăia micii, din foștii comuniști?

Mai ajungeam, dup-un pahar de bere, pusă-n rom,

Să sar - n aer, manager, cu leafă dublă, la Tarom?

Cine a zis, că-i nașpa? E un bou! O fi, unul, sărac!

Sau, poate o fi negru! De ciudă! Că nu e liliac!

Priviți cum șade treaba! Și nu mișcați din nas!

Priviți cum crește iarba! C-atât, a mai rămas!

E-adevărat! oamenii sunt, toți, cu fundu-n sus!

Dar ce îmi pasă mie? Și, cine, așa, i-a pus?

Au cam pierit copacii!  În ei, m-adăposteam!

Când mi-au tăiat curentul, în scorbură eram!

Vedeam și-o Luminiță! O Tanță! O Angelă!

Pardon! mă ia avântul, că n-am, și eu, femelă!

Păcat! Fosta nevastă, a dezertat, frumos!

S-a săturat, săraca, să stea cu capu-n jos!

Ziceam că e normal, din unghiul, ce privesc,

Să mai susțin normalul, că tot nu păgubesc!

Ce dacă, sunt pe invers? Și nu prea mă deochi?

Abia nu îmi curg mucii și nu îmi cad, în ochi!

Am adoptat poziția normală, pe când eram Yogin!

Sunt pacifist, din fire, și dorm întrun măslin! 

Mă tot curtează unul, de al nostru, porumbel!

Nici n-a băgat de seamă, că sunt mascul, ca el!

Când a venit de-afară, în loc să stea în sălcii,

Țipa că vrea dreptate! Că-i porumbelul păcii!

Ca să-i arăt normalul, cum procedez cu voi,

L-am pus să recitească “Ciocoii vechi! Și noi!”!

Și cine mă contrează, așa, de-amor ghebos!

Îl chem, să stea cu mine, un an, cu capu-n jos!

I-am invitat și pe acei, ce des, sărit-au calul,

Să stea, cu cap-n jos, să vadă, așa, normalul!

Deși au rezistat, să stea cuminți, precum un nap,

Nu le-a dat prin minte, să-și pună mintea-n cap!

Vă sfătuiesc  să faceți, și voi, o încercare-

Aia, tot zice lumea, că moarte, nu mai are!

Și de vă atârnați, de grindă, în mod competitiv,

Nu consumați, normal, mai mult de-un laxativ!