MI SE ÎNVÂRTE CAPUL! POATE CĂ-I SFÂRLEAZĂ...!

 Pacostea asta, concertată, sau nu, a manipulării zilnice, ne sucește mințile, de nu mai vedem drumul, pe unde iepurii nechează, zicând că sunt fenomene ale naturii! Zău că am devenit paranoic, schizofrenic și altele, din astea, mi se năzare, tot timpulețul, că sunt, peste tot, numai capcane, până și pe tronul de la baie!

   De curând, stăteam de vorbă cu un vecin, patron de magazin și bar, întro zonă rău famată, mai ceva decât Zona Crepusculară! La un moment dat, rumânul s-a proptit pe picioroange, tăcând subit, cu ochii la ușă! M-am uitat și eu - nu venea niciun extraterestru, zombie sau politician local, deci NO! risc de vătămare! Doar câțiva clienți, care mie nu-mi spuneau mare lucru, semănau cu alții, de prin alte zone geografice!

   Dacă nu ați observat, fiecare meserie fiind cu riscurile ei, dar și cu tarele proprii, cei care lucrează în comerț, de mai multă vreme, au un fler aparte, față de fiecare față, care le intră-n unitate! Nu trebuie să surprindă pe nimeni, dar, stând, așa, cu ochii pe ușă, se formează și percepția - ăsta, nu cumpără! Ăla, are timp de pierdut! Aia, n-a frecat bine, urechile lui bărbată-său, așa că vrea să frece pe cineva, pe uscat, fără icre!

   De data asta, nu s-a potrivit niciun tipar, din cele cunoscute de surmenatul, pardon! Suspendatul! Subsemnatul!

   -Ăștia cumpără o sticlă de vodcă și, întrun sfert de oră, nu știu pe ce lume trăiesc! zice interlocutorul meu, fără să scape, din ochi, cele trei exemplare, care mie mi se par normale. El le cunoaște, însă, mai bine, pentru că stau în blocul ANL, de lângă barul lui.

   Cei trei tineri, de maxim 25 de ani, spuneam că, la prima vedere de la mare, par normali! Dar pentru că mi s-a atras atenția, i-am privit cu mai multă luare-aminte - au pupilele dilatate, mersul, greoi și torsionat, zici că prestează la bară! Nu prea clipesc și privesc fix, dau din mâini, aiurea! Până aici, pe astea le fac și eu, după o zi de muncă! Numai că mi se explică - mai târziu, va fi mult mai rău, nu vor simți mai nimic, drogurile și băutura formând un cuplu, mai ceva ca dinamita!

 Și asta se întâmplă, cu ei, în fiecare zi!

 Nu-mi pasă, nu sunt ai mei, nu dorm, cu mine, în același pat!

Numai că, o săptămână mai târziu, vin, cu fratele meu, în mașina lui, de la mama, către casa mea. La o intersecție, unul stă în mijlocul drumului și n-are intenția să se dea de-acolo! Claxonăm și abia se urnește, scoțându-ne din minți! Urlăm la el, el, ne înjură și ne porcăiește! N-are nici o greață, tot el sare la bătaie, posibil să se fi speriat, că dorim, din suflet, să-l trosnim! Deși ne mânâncă palmele, îl lăsăm, naibii, suntem doi și poliția abia așteaptă să salte pe cineva, nu neapărat, pe cine trebuie! Așteptăm să plece, poate aflăm în ce curte stă! Ne dirijează, indicând drumul, pe undeva, pe sub cureaua lui, apoi vine și-l scuipă pe fratele meu! Nu-l batem, după ce mai urmează și episodul doi, când ne iubește așa tare, că se suie pe mașină, nu ne lasă să plecăm! Îl cunoaște toată lumea, noi, nu! Poliția nici nu se uită pe inregistrarea foto, cu el, ne întreabă dacă-l cunoaștem sau îi știm numele! Dacă îi rupeam, dobitocului,  un picior și-l băteam, cu el, în cap, pe noi ne găsea, după numărul, de la mașină! Chiar suntem avertizați că nu e bine să ne luăm de el, dacă-l vedem și sare la bătaie! Să anunțăm poliția, așa cum face orice cetățean responsabil, pe care-l scuipă-n ochi, toată lumea!

Pentru că nu-l puteam identifica, moare mâțul, pe marginea drunului, și rămâne, ca-n tren!

Primul cunoscut, din zonă, căruia îi arăt fotomodelul, mă lămurește că am avut noroc - face parte dintrun grup de patru, drogați 24 de ore, din 24! Că trebuie notată data când l-am văzut, de obicei  umblă toți patru, cuplați, și duși cu pluta! Acum înțeleg de ce unul dintre polițiști a spus că-l cunoaște, apoi n-a mai vrut să-l cunoască, când l-am întrebat, cine e tipul! Trag concluzia că, dacă-l rupeam cu bătaia, nici nu simțea, nici nu ținea minte! Periculoasă concluzie! Trebuie să ne apucăm de etnobotanice, că să trăim normal?

Și iată-ne în centrul discuției - mă bucur că cineva a deschis subiectul (a se vedea ESTNEWS VASLUI), pentru că cineva din mine mă împunge-n burtă, să zic ceva! Și-mi amintesc că am intrat în relație cu drogurile, fără să pun botul, pe ele, în 1985! În Tanger, Maroc! Unde un vânzător de covoare ne-a invitat la un ceai și ne-a propus să ne furnizeze de toate - femei, arme, droguri! Numai că tâmpiții de comuniști, ca și tâmpiții de capitaliști, de la aceea vreme, dădeau la cinematograf, înaintea filmelor, scurt- metraje, cu tot soiul de atenționări, printre care și efectele, pe termen lung, ale drogurilor, bolilor venerice, mamelor isterice și șefilor cretinoizi! Adolescent fiind, creierul meu subțire și intestinul meu gros, au înregistrat doar că, dacă tot te-apuci de droguri, trebuie să te și ții de ele, pentru că dumnealor crează dependență! Plus că te dilești și poți crăpa! Nu m-am apucat decât de fumat, și tot era să crăp!

Prin 1993, se vindeau droguri prin curtea liceului, unde făceam pe dascălul (numai că nu cântam rugăciuni!)! La o clasă, am fost atenționat că o puștoaică, de-a IX-a, era furnizoare, de aia avea țoale de lux, pe ea! A venit poliția și a plecat poliția, nu s-a găsit nimic, conform principiului - sania cu zurgălăi, nu prinde decât nătărăi!

Și acum sunt pline cinematografele, cu filmulețe din alea! Numai că nu mai sunt cinematografe! Și nici clienți, la ele! Televiziunile abundă de toate nenorocirile, mai e puțin și va fi inființată Autoritatea Internațională a Abuzurilor Contra Drogurilor, să aibă, și ele, bietele droguri, unde să se plângă, de hărțuire, discriminare și de încălcarea drepturilor!  Să vedeți, atunci, bani aruncați pe pansamente și atele!

Și, totuși, nu vă interesează subiectul? Dar nici cauzele consumului, nu vă interesează? Pentru că, prostul de mine, nu înțeleg de ce apelează tinerii, la etnobotanice? Am locuit, o vreme, întrun bloc cu o familie, din ăștia, pungofili, dar aveau motive - părinți , alcoolici, 1000, la sută,  copii nemâncați și nespălați, dormeau cu câinele și calul, în casă! Astea, da! motive, să-ți tragi, una, cu punga de aurolac!

Dar de unde chef de droguri, la tineri care nici n-au muncit la viața lor, nici nu li se atârnă, plozii, de pantaloni, nici nu știu, că au de plătit taxe și impozite? De ce trebuie să pupe-n pungă? I-a damblagit economia de piață, sau au pierdut busola, pe care n-o aveau?

Mă tem că avem motivații, pentru așa cretinosauri, ceva mai puțin serioase - un pic de moft, c-așa-i trend-ul, să fii dobitoc, în  primul rând, al lumii! Sau, mult mai tragic, să-ți plece părinții, la muncă, și să rămâi singur, exact când vârsta cere mai multă atenție, din partea lor! Sau poate, chiar faptul că finanțarea vine tocmai de la acești părinți, doritori ca descendenții lor să fie fericiți, chiar dacă sunt exact descendenți, nu ascendenți! Oi fi, eu, de modă veche, dar, dacă-i ceream, tatii, bani de droguri, acum eram mort și îngropat!

Deci, care e motivul consumului de droguri? Stați așa! e întrebare retorică, nu-s chiar prost de tot, să nu știu că drogurile au fost și vor fi sursă de foaaarrrrtee mari venituri! Și că, tot televiziunile ne-au învățat că - pe dinafară-i gardul și, în interior, leopardul! Atunci, să ne întrebăm cât de tare trebuie să ne speriem, bănuind că nu sunt doar coincidențe și că nu se știe ale cui sunt interesele, cu drogurile, la români?

Până-n una, în alta, tremură cărnița și șunculița, pe mine, mă doare capul, care a început să se învârtă, în sensul acelor de ceasornic! Poate că învârtitul e normal, dar nu-i normal să mă întreb cât mai durează, să te omoare, unul, care râde și nu știe ce-i cu el! Pentru că, deja, aveți exemple nenumărate de anormalități, fără să mai punem, la socoteală și drogurile! Ele sunt în așteptare! Țineți aproape, că-s pe vine!