Costi, o viață-ntreagă, s-a ghidat după instinct! I se
aprindea un bec roșu, mititel, când un pericol era pe-aproape și, nu o dată,
instinctul l-a scos din belea.
Și-acum
se mai lasă-n baza lui! De exemplu, când vira, pe drum fără vizibilitate, dacă
avea vreun dobitoc în față, care îi tăia calea, în viteză, un fior mic și rumen
îi parcurgea măruntaiele, făcându-l să frâneze la timp, cât să evite coliziunea
cu dobitocul. Sau când mânca ceva vechi,
imediat, un ceas cu cuc începea să zornăie în intestinul lui subțire, cerând
ca, tot imediat, să facă un efort și să vomite toate intruziunile nesănătoase.
Chiar și când se însurase, după ce fusese
holtei 41 de ani, tot cu instinctul își alesese mireasa, pe Manuela. Se putea, astfel, lăuda, că nu se înșelase niciodată, deci, nu avusese de suferit,
datorită micului și înțeleptului său instinct!
De la o
vreme, însă, lucrurile nu mai stăteau chiar la fel, odată cu vârsta, se
schimbaseră și prioritățile și, odată cu ele, simțurile și sentimentele erau
puțin mai cumințele, nu mai săreau gardul, ca odinioară. Instinctul este mult mai puternic, acolo unde începe înțelepciunea! Acum, dacă simțea că nu rezistă, nu mai
mergea la sală, unde, ultima oară, mai să leșine, spre hazul tinereiilor
necruțători, de-acolo! Dacă i se făcea somn, se precipita spre pat, convins că
instinctul lui nu dădea greș! Dacă instinctul îi spunea să nu se bage în cearta
respectivă, închidea ochii și se prefăcea miop! Cum a fost, când se întorcea acasă și, pe strada lui, doi se
băteau, ca proștii! Mai precis, unul lua bătaie, de la celălalt! Costi a vrut
să se amestece, dar instinctul i-a șoptit că trebuie să-și vadă de treaba lui! A făcut așa, și bine
a făcut, ăla care dădea, nu era singur, mai erau două namile, care au apărut,
când Costi își făcea de lucru, cu conștiința! Și-a aruncat conștiința în primul
tomberon și s-a prefăcut orb, altfel nu dormea, în seara aia, acasă!
Tot
instinctul i-a dictat să se ferească din calea leului, când acesta a scăpat din
cușcă! El tocmai era cu fiu-său, în vizită la leu, când animalul a dat dovada
că nu-i prost, chiar dacă e născut în captivitate, și a ieșit la plimbare!
Costi, curajos, de felul lui, n-a fugit, a ridicat copilul, sus, în fața lui,
instinctiv, să nu-l ajungă leul! Leul l-a ajuns doar pe îngrijitorul care îl
bătea, n-a avut timp de alte persoane, a fost tranchilizat, imediat după ce i-a
smuls o fesă torționarului său. Mare a fost mirarea lui Costi, când a fost
întrebat de doamna, care fusese martoră la evadarea leului, cum de i-a trecut
prin minte, să se apere, cu copilul, pe post de scut? Nici nu s-a mai obosit,
să se apuce, să-i explice femeii că nu! nu auzise că animalele feroce nu atacă
copilașii, ci doar că a ascultat de instinctul său. Nici că, tot instinctiv, a
vrut să se apere, intrând în cușca ursului! Noroc că avea ușa, lacăt!
În momentul
ăsta, Costi simțea instinctiv că nu-i momentul să ajungă acasă, un mic ocol i-ar
fi făcut bine la ten! Așa că ascultă de eu-l său păzitor și se opri la un bar,
unde trecu la degustări, până va primi noi indicații, de la instinct.
Abia pe
la 3 dimineața, convins că instictul său paralizase, hotărâ să se ducă acasă,
fie, ce-o fi! A fost relativ dificil să găsească direcția, dar, după ce s-a
lovit la un picior, în aceeși canalizare neacoperită, unde picase o vecină, cu
o zi înainte, și-a dat seama că e pe drumul cel bun. Ghidat de instinct, urcă
scările, până ajunse la ușă. Se miră când o găsi descuiată, așa că nu-și mai
puse problema, că nu reușise să vâre cheia în broască. Astea-s nimicuri, o să
reușească altă dată!
După
obicei, se strecură fără zgomot, reușind să scape de haine. Știind că soața e,
de obicei, supărată foc! când face din astea, mai știa că singura modalitate
s-o calmeze, este s-o ia, drăgăstos, în brațe și s-o strîngă tandru, să nu poată da cu făcălețului, așezat strategic,
lângă pat. Instinctele amândoura fiind puternice, meciul se termina, de obicei,
întro mare de extaz!
Și de data asta îi reuși manevra,
și, instinctiv, strânse trupul sănătos, în brațe, până auzi:
-Măi vecine, după ce năvălești, peste mine, în casă, în
loc să mă violezi, tu mă maltratezi, îmi rupi și oasele?
Glasul vecinul de la patru îi trezi instinctiv - când
naiba ajunsese mai sus, cu un etaj?
Bătu recordul la viteză, în timp ce vecinul mormăia nemullțumit,
și coborî la ușa lui. Între timp, se trezise din starea bălegoasă, reușind, cu
brio, să-și deschidă ușa. Se strecură lângă nevastă, amintindu-și că-și uitase
hainele, la vecinul de deasupra, și începu s-o strângă-n brațe. I se blegi
instinctul, când o auzi dormind și mormăind, sub acțiunea propriului instinct:
-Mai încet, că îmi lași semne, și se prinde bărbată-meu!
