Gata! au crăpat surcica!
Puși pe fapte, pe cai mari
Au și devenit avari-
Nu mai dau, pe datorie!
Zarvă, multă gălăgie,
A stârnit, ca o secure,
Încâlcita hotărâre!
Toți se miră-S SUPĂRAȚI?
Asta, pentru că-s ...cuplați?
Li s-a terminat curentul?
Sau de vină, l-e talentul?
Când au dat, ăștia, vreodată,
Vreun rahat, cu apă plată,
Fără să nu-și facă parte?
Tare-s lăcomoși, mai frate!
Trombonel, simbol ecvestru,
Este, el, mare maestru
La tot ce-i mai nimerit!
Mai ales, la călărit!
Strâmbocica, fată dulce,
N-are de ce să-l apuce!
Că - i atât de
urgisită,
Vezi, Tu, Doamne, -i călărită!
Ăștia doi, nu au, în veci,
Nici chiar spaimă, pentru “beci”!
Dau, la mușterii, zorzoane!
Par a fi, sfinți, din icoane!
Dar dacă reglezi, iar, unghiul,
Sunt ca tusea și cu junghiul!
Cum e râia și turbarea!
Precum jalea! Și uitarea!
Cum e seceta și gerul!
Vaca și elicopterul!
Ce mai! Cancer și avort!
Cum e frișca, pentru mort!
Amândoi, însă, fac cerul!
Se cred sarea și piperul!
Unul, minte! Altul, tronează!
Unu-i șeful, ce veghează!
Celălalt, cel ce-amputează!
Asta e! Lumea e - n vrie-
A murit, cea datorie!
Vrei ceva, plătești cu cash!
Dacă n-ai, ajungi sub preș!
Ajungi marfă, ajungi drob,
Dar mai bine, ajungi rob!
Și răboj, dacă mai vrei,
Ai dobândă, câtă vrei!
Trombonel, ne trombonește
Că, vezi tu! el nu greșește!
Că nu e-n aeroplan,
Ci călare e, ca-n plan!
Strâmbocica, fată bună,
Vrea ca sfântă, să
rămână,
De-aia le-a strâmbat pe toate!
Cu măsuri prea elevate!
Numai că, precum prostia,
A crescut, mult, datoria!
Nu e cum a fost, să fie-
NU AU SIMȚ, LA DATORIE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu