INSTINCT!

       Costi, o viață-ntreagă, s-a ghidat după instinct! I se aprindea un bec roșu, mititel, când un pericol era pe-aproape și, nu o dată, instinctul l-a scos din belea.

            Și-acum se mai lasă-n baza lui! De exemplu, când vira, pe drum fără vizibilitate, dacă avea vreun dobitoc în față, care îi tăia calea, în viteză, un fior mic și rumen îi parcurgea măruntaiele, făcându-l să frâneze la timp, cât să evite coliziunea cu dobitocul. Sau când mânca ceva vechi, imediat, un ceas cu cuc începea să zornăie în intestinul lui subțire, cerând ca, tot imediat, să facă un efort și să vomite toate intruziunile nesănătoase. Chiar și când se însurase, după ce fusese  holtei 41 de ani, tot cu instinctul își alesese mireasa, pe Manuela. Se putea, astfel, lăuda, că nu se înșelase niciodată, deci, nu avusese de suferit, datorită micului și înțeleptului său instinct!

            De la o vreme, însă, lucrurile nu mai stăteau chiar la fel, odată cu vârsta, se schimbaseră și prioritățile și, odată cu ele, simțurile și sentimentele erau puțin mai cumințele, nu mai săreau gardul, ca odinioară. Instinctul este mult mai puternic, acolo unde începe înțelepciunea! Acum, dacă simțea că nu rezistă, nu mai mergea la sală, unde, ultima oară, mai să leșine, spre hazul tinereiilor necruțători, de-acolo! Dacă i se făcea somn, se precipita spre pat, convins că instinctul lui nu dădea greș! Dacă instinctul îi spunea să nu se bage în cearta respectivă, închidea ochii și se prefăcea miop! Cum a fost, când se întorcea acasă și, pe strada lui, doi se băteau, ca proștii! Mai precis, unul lua bătaie, de la celălalt! Costi a vrut să se amestece, dar instinctul i-a șoptit că trebuie  să-și vadă de treaba lui! A făcut așa, și bine a făcut, ăla care dădea, nu era singur, mai erau două namile, care au apărut, când Costi își făcea de lucru, cu conștiința! Și-a aruncat conștiința în primul tomberon și s-a prefăcut orb, altfel nu dormea, în seara aia, acasă!

            Tot instinctul i-a dictat să se ferească din calea leului, când acesta a scăpat din cușcă! El tocmai era cu fiu-său, în vizită la leu, când animalul a dat dovada că nu-i prost, chiar dacă e născut în captivitate, și a ieșit la plimbare! Costi, curajos, de felul lui, n-a fugit, a ridicat copilul, sus, în fața lui, instinctiv, să nu-l ajungă leul! Leul l-a ajuns doar pe îngrijitorul care îl bătea, n-a avut timp de alte persoane, a fost tranchilizat, imediat după ce i-a smuls o fesă torționarului său. Mare a fost mirarea lui Costi, când a fost întrebat de doamna, care fusese martoră la evadarea leului, cum de i-a trecut prin minte, să se apere, cu copilul, pe post de scut? Nici nu s-a mai obosit, să se apuce, să-i explice femeii că nu! nu auzise că animalele feroce nu atacă copilașii, ci doar că a ascultat de instinctul său. Nici că, tot instinctiv, a vrut să se apere, intrând în cușca ursului! Noroc că avea ușa, lacăt!

         În momentul ăsta, Costi simțea instinctiv că nu-i momentul să ajungă acasă, un mic ocol i-ar fi făcut bine la ten! Așa că ascultă de eu-l său păzitor și se opri la un bar, unde trecu la degustări, până va primi noi indicații, de la instinct.

        Abia pe la 3 dimineața, convins că instictul său paralizase, hotărâ să se ducă acasă, fie, ce-o fi! A fost relativ dificil să găsească direcția, dar, după ce s-a lovit la un picior, în aceeși canalizare neacoperită, unde picase o vecină, cu o zi înainte, și-a dat seama că e pe drumul cel bun. Ghidat de instinct, urcă scările, până ajunse la ușă. Se miră când o găsi descuiată, așa că nu-și mai puse problema, că nu reușise să vâre cheia în broască. Astea-s nimicuri, o să reușească altă dată!

       După obicei, se strecură fără zgomot, reușind să scape de haine. Știind că soața e, de obicei, supărată foc! când face din astea, mai știa că singura modalitate s-o calmeze, este s-o ia, drăgăstos, în brațe și s-o strîngă tandru, să nu  poată da cu făcălețului, așezat strategic, lângă pat. Instinctele amândoura fiind puternice, meciul se termina, de obicei, întro mare de extaz!

     Și de data asta îi reuși manevra, și, instinctiv, strânse trupul sănătos, în brațe, până auzi:

-Măi vecine, după ce năvălești, peste mine, în casă, în loc să mă violezi, tu mă maltratezi, îmi rupi și oasele?

Glasul vecinul de la patru îi trezi instinctiv - când naiba ajunsese mai sus, cu un etaj?

Bătu recordul la viteză, în timp ce vecinul mormăia nemullțumit, și coborî la ușa lui. Între timp, se trezise din starea bălegoasă, reușind, cu brio, să-și deschidă ușa. Se strecură lângă nevastă, amintindu-și că-și uitase hainele, la vecinul de deasupra, și începu s-o strângă-n brațe. I se blegi instinctul, când o auzi dormind și mormăind, sub acțiunea propriului instinct:

-Mai încet, că îmi lași semne, și se prinde bărbată-meu!