Viețulica
noastră e scurtă, piciorul broaștei fiind mai haca-na, cu o lingură, mai sus! De
dragul vorbei meșteșugite, dar fără sămânță de sare și piper, mă rog, dumneavoastră! să cercetați, o țâră, vorbele mele!
Din
hronicul casei De Arici, blegos-lovitul
vostru frate țepos, după o campanie de ascuțit țepi, cu pila de potcovar, stă
în cumpănă, dacă să meargă mai departe, sau să-și ia lumea-n cap! Crede, cu sfințenie,
că nu și-a atins scopul, acela, de a atrage omul de rând și de bine, în mlaștina cugetării, unde țeposul
dă cu mătăniile și cu afurisenii, fără să vadă ceva schimbat! Cât despre
puținii săi cetitori, pace vouă! nu părăsiți aricii aflați în cumpănă, care vă
fac, capul, toacă!
Nu
e prima oară, când voroava despre activitatea de arici, este adusă în discuție!
În continuare, ariciul din mine mai așteaptă comentarii, care se încăpățânează,
să nu se ivească! Nu mai stau pe capul
vostru, dragilor, îmi văd de treaba mea! Deși mi-ar fi plăcut să - mi spuneți
ceva, să aruncați cu un retevei, cu o scândură, topor, făcăleț, sculă de
bricolaj! Nici nu vă închipuiți cât de nașpa e, să n-ai control! Închipuiți-vă
că aveți în mână hățurile de la o căleașcă, cu 6 perechi de cai focoși, pe
marginea unei prăpăstii, și vi se rupe! Hățurile! După care se desprind toate
legăturile și te trezești aninat de un stei, cu vizibilitate redusă la fundul
prăpăstiei! De un fir de nylon, sarcină maximă – 23 kg, carne curată, cu tot cu
rât! Nici să miauni, nu poți, nu știi ce
poate influența căderea!
Cam
ăsta e sentimentul meu, că ceva s-a rupt și nu știu unde! Pofta mea de scris,
s-a bolunzit, de tot, lipsesc apostrofările sau încurajările, vorba aia, după
caz!
Nu-mi
place să mă repet, dar știți că nu e prima oară, când stau pe marginea
patului meu, de arici, și - mi vine să
mă apuc de comentarii sportive. Ca tot românul, cred că mă pricep la orice, mai
puțin la scris! Pentru că nu se schimbă ceva, toată lumea minte cu căruța, ți se uită-n ochi, și minte !
Anul
acesta, am vrut să fiu, de 1 Mai, ca toată lumea! Să nu gândesc, la nimic! Să nu
scriu, să nu bârfesc!
Am
fost dezamăgit! Cum, în ultima vreme,
sunt mereu, dezamăgit! Toată lumea părea să muncească, numai la radio se dădea
că bugetarii sunt pe val! La privat, în oraș, se muncea! Mai puțini mici și mai
puțină bere! Iată un motiv, să nu mă las de scris – continua operațiunea INTOXICAREA!
Care ne aruncă, unii, asupra altora! Mă întreb - cei care au muncit, au fost
plătiți dublu? Sau i-au înjurat pe bugetari? Sau n-au avut curajul să-și ceară
drepturile, ca să-i injure pe bugetari? Pe toți bugetarii, sau numai pe unii? Iată
întrebări, la care nu aștept răspuns, mai bine scriu! Nu se sinchisește cineva,
de aceea, scriu, doar trebuie să arăt că, din fericire, CUIVA, ÎI PASĂ! MIE, ÎMI
PASĂ!
Vouă, dacă nu vă pasă, n-veți decât, să rămâneți spectatori! Dacă nu simțiți, că aveți persoane dragi,
care sunt afectate, stați liniștiți! Și chiar dacă cei afectați nu sunt de-ai
voștrii, asta nu însemnă, că nu există! Sau că nu-i vine, fiecăruia, rândul, la
scămoșare!
Dragilor!
Vă invit aproape zilnic, dacă se poate, după ora 17.oo, să fim împreună! La bine
și la rău, până moartea ne va despărți! Nu! Nu ne căsătorim, dar putem fi
alături, în gașcă, lucrurile urâte sunt mai suportabile așa!
Să-i
dăm bătaie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu