vineri, 8 iunie 2018

MAI SIMPLU, MAI OMENOS!

Mai simplu de atâta, nici nu se poate!
De ce atîta zarvă și ponturi idioate?
Nu poți spune, solemn, un TE IUBESC?
Că, iute, apar babe! Se-apucă, de bârfesc!
De fapt, bârfa-i comună! Nu e doar la femei!
Să vezi cum se bărfesc bărbații, mai tare, între ei!
Imaginează-ți grupul, cum șade ca la meci
Și-așteaptă ca și gazda, să se coboare-n beci!
E rândul lui! E singurul rămas nespovedit!
Ceilalți, și-au primit partea! Și cît s-au chinuit!
Cum ieșea unul, cum îl tocau mărunt!
Cei tineri, cu alonjă, bârfeau pe cel cărunt!
Cei mai încărunțiți, codoși îmbătrâniți,
Mușcau bucuțe tinere! De parcă-s opăriți!
Abia ieșea unul, că începea voroava -
Până se-ntorcea! Și alt' pierdea potcoava!
Muierile stau ciotcă, mai au de învățat -
Nu au vreo fantezie, cum are un bărbat!
Ele sunt simple, și dau mereu, cu gura,
O știu pe aia bună - nu știu ce-i scurtătura!
O iau, mereu, din capăt, și duc firul, departe!
Ele sunt marile doamne! și pot fi și bărbate!
Pe scurt, de ceapa morii! atâta, cât se-nvârte,
Săraca bârfuliță, nu poate să se-mpute!
În gura mahalalei, odată ce-ai intrat,
Îți zboară fulgi, și pene! Și ieși cam scărmănat!
Mă-ntreb, ca dobitocul! ceva, mic și cuminte -
De ce nu ne-a dat Domnul, o sută de cuvinte?
Atât e prea destul, să prinzi și zi, și răsăritul,
Să nu vorbește prea multe, să n-o faci pe tâmpitul!
O sută de cuvinte! Mai mult, nu-i necesar
Ca să trăiești pe lume! și nu în insectar!
De ce atâtea vorbe? Mai simplu - ia ce vrei
Să nu mă duci, cu vorba, privind în ochii mei!
Ce zice-ți, batem palma? O sută, doar atât,
Ca bârfa s-o roiască și să o doară-n gât!
Zău că-s dus naibii și că m-am bolunzit -
Păi ce, fără o bârfă, se cheamă , că-i trăit”?
Cum să mai faci provizii, de vorbe fără rost,
Sau să devii, agale, din prost, cu mult mai prost?
Eu vreau cuvinte simple, al căror înțeles
Îmi tot revin în minte, din ce, în ce, mai des!
Cuvinte uzuale, să simt că pot trăi!
Că de atâta bârfă, mă tem că oi muți!


joi, 7 iunie 2018

CAPRA CU 16 IEZI!


    Săraca-capră, numai capră să nu fii, că devii personaj de poveste! Una-două, capra și cu iezii ei! Ce ți-i, și cu caprele astea, n-au stare!
            Dacă vă este cunoscută povestea, mai bine uitați-vă la Starea Nației! Pentru că respectiva capră s-a rasolit de tot, are șaiș’pe iezi, dintre care 6, în plasament! Restul, nu se știe de unde sunt, nu mai ține evidența, cu berbecii ei, că lista sa este precum  listele de votanți!
            Deci, Caprix avea o echipă completă, plus rezerve, de iezi, (la care avea rezerve, că știe ce să facă cu ei)! În apartamentul ei, cu două camere, și una, de bicicletă, fusese sediul a 8 firme ( trei, de import – export, două de prestări servicii, și 6, de comerț - distribuție)! Și cum proprietarul lor fugise afară, cu rackeții, după el, capra căpătă locuința, mai ales că dădea binișor din coadă! Și punea coarne!
            Pe capră pusese ochii unul, Genu Colț, dintrun clan interlop, Clanul Lupulache! Pe cinstite, capra era cam schiloadă, după atâtea, câte îi fătase mintea, dar Lupului îi plăcea apartamentul, că avea ieșire dinspre pușcărie. Sărmanul, nu aflase că madam Căproi mai nenorocise sobor de… animale, avea, el, niște oxiuri, care nu-i dădea pace! Și mai făcu și greșeala, să nu-i ia dosarul, că - i zăcea blana-n chiuvetă!
             Capra, după cum se cunoaște, își dăscălise odraslele, care știau mai multe decât ea. După un schimb experiență solid efectuat, capra îi puse să dea în scris, examen, un eseu cu titlul ” Când mămuca nu-i acasă, noi cioplim lulele, pentru lupul cel rău”! Deși nu-l cunoscuseră personal pe Lupu-Lilă, iezii aveau deja, o părere preconcepută despre el, pentru că îl căutaseră pe GOOGLE!
         Absolvenții și solvenții de la cursul caprin căpătară, de la capră, calificativul FOARTE BINE, precum și un pupic puțind a capră pură! Lor nu le trebuia multă carte, cum se întâmplă la alte specii, îndopați cu toate materiile, se mulțumeau doar cu paza contra incendiilor (vezi arderea lupului, în povestea veche!) și apărarea contra lupilor!
   Pregătiți pentru viață, dar și pentru pastramă, iezii rămaseră acasă, în timp ce coana Capră plecă la coafor. Nu călcă bine, pe accelerație, că Genu se înființă la ușa ei, știind că odraslele de capră sunt proaste - bâtă! Sună la sonerie, dar se auzi un lătrat de ciobănesc mioritic, așa c-o-ntinsese, vitejește, până i se rupse, de iezi!
    Înăuntru, iezii se tăvăleau de râs, și de leopard, abia găsiseră pe un site, al unui partid, un lătrat corespunzător cu starea de spirit al Lupului! Faza se repetă și-a doua zi, când capra se duse la dentist, lăsând iezii în grija unei vecine cu Parkinson. Din păcate, o boxă se strică, astfel că lătratul se transformă în sunet de drujbă, la care Genu nu puse botul lui, de Lup!
Ziua următoare, Genu avu ghinion - capra avea o migrenă, datorată vizitei celor de la Protecția Iezilor! Așa că, abia în weekend, reuși Lupul să revină, capra fiind în deplasare, după…! După ceva, n-are rost să intrăm în amănunte!
Genu își procurase un sintetizator de voce, pe care - l folosi la ușa caprei:
- Trei iezi, cucu...!
- Bă, nu fi prost, că ai greșit recensământul! Ia-ți cucul și du-te acasă, că ești tălâmb! se auzi un cor iedulesc, participant la Vocea Iezișorilor.
Lupul plecă cu coada-ntre picioare, jurând să taie beregățile la iezi! Apoi reveni, mai hotărât să pună mân...! laba, pe iezi și s-o facă pe capră să sufere, cum nu suferise, în viața ei, de la toate guvernările!
Mare-i fu mirarea când găsi ușa crăpată, iedul 12 dăduse cu satârul în ea! În loc să fie deștept și să se retragă, Colțosul se avântă, trezindu-se în mijlocul sufrageriei, unde iezii și capra stătea de jur-împrejurul lui, ca în arenele romane.
- Bă, Lup Colțos, ce măta ce-am zis eu, după ce-am băut, împreună, o sticlă de JB? Se pare că n-ai înțeles, cum e cu coada caprei! Ia treceți, dragii mei iezișori, și explicați-i, cum rața - mpunge, când ea măcăne și fuge!
Colțosul nu se așteptă, să-l doară așa tare șuturile în gură, ficat și între picioare, plus ceaunul de mămăligă, trântit în capul lui, și bătut cu rotopercutorul! Nici nu apucă să clipească și se trezi dezbrăcat la piele, uns cu marmeladă și trecut prin făină, de ziceai că-i ștrudel! În timp ce doi iezi, cei mai mari, îl băteau, unul, cu ciocanul pentru șnițele, celălalt, cu bâta de baseball! Tuns, ras și frezat, fu răsucit întrun covor, unde rămase înțepenit. Dus pe sus, se trezi abia când cineva desfăcu covorul și-l scoase, ocazie cu care descoperi că era gol și epilat, în piața orașului!
Tatăl său, șeful clanului, își mângăie bărbuța subțire, își privi pumnii, cât niște lopeți, apoi se uită la fiul său, Genu:
Ce ți-a trebuit capră, blegule? Nu era mai bine, c-o oaie? Ți-au tras-o iezii, nu-i așa? Tu nu știi ce-a pățit stră-bunicul, cu mama caprei ? Las-o moartă, fă-o uitată! Am să zic că nu s-a întâmplat nimic!
După ce fiul său ieși, zâmbi, rușinat, și-acum avea semne de la capră, cu care avusese de-a face în tinerețe!

PS Deoarece  Asociația privind Discriminarea Caprelor a criticat povestea de mai sus, sunt nevoit să scriu o nouă povestire, care să îndrepte situația - Capra cu 18 ieduțe”! Na! să mai zică cineva, că sunt nedrept!

miercuri, 6 iunie 2018

DOAR O VORBĂ SĂ-ȚI MAI sPUN!

Tu mă iubești pe mine! Eu, te iubesc pe tine!
Nu e, ca-n comunism, doar fabrici și uzine!
Nu e la fel amorul, cum fost-a-n neolitic!
Acum, e mai ghebos și e cam paralitic!
Nici chiar feudalismul n-a reușit butada
Să facă, dintro vorbă, o ditamai grămada!
Cu Dragostea rurală, cu patimă strunjită,
Avem iubire pură, cu balegă, mânjită!
Aș vrea să-ți port iubirea, la brâu, ca pe breloc!
Dar iar mă văd vecinii, cu care stau La bloc!
Doresc cuvinte tandre, suave și cuminți,
Să ți le zvîrl, cu ciudă, la fel ca-n Las Fierbinți!
Vreau să fii muza mea, și nu orice femeie!
Așa cum sunt și cei din Visuri fără cheie!
Mă las pradă uitării! și pradă insomniei,
Ca să te văd, odată, la Vocea României!
Și o să mă halească, încet, pe dată, câinii,
De n-o să spun ce simt, așa cum Spun românii!
Și eu te cred pe tine! și tu, mă vezi pe mine!
Zău! Cred c-avem în sânge Destinele ca-n filme!
Nu prea mai sunt cuvinte! Le-am aruncat pe jos!
A mai rămas  un teanc, la Show-ul păcătos!
Un Eros trage-n aer săgețile ascuțite
Ca să simțim mirosul din Chefii la cuțite!
Vai! Aș vrea să-ți spun, iubito, că tare te ador,
Hai ! fă-mi și tu hatârul și hai! la iUmor!
Privește cum stau țanțoși, la geamuri, amorașii!
Nu cred că i-au văzut, vreodată, Cârcotașii!
Cu dragostea urnită, nici cal, nici teleguță,
Ne aruncăm ocheade! Dar numai La Măruță!
Aș vrea să-ți spun mai multe, dar îmi trece-
Tu ești femeia vieții mele, la cei Bărbați de 10!
Mai poți șopti tandrețuri, pe-așa un timp uituc?
Pe lângă tembeliziune, mai este și FACEBOOK!
Mai poate fi atentă lumea, la ce e împrejur?
O vorbă răspicată și te mânâncă-n...turul doi!
Oh! Dragostea-i subtilă, pictată cu gunoi!
Să fac, des, declarații? La ce o mai fi bun?
Cu ochii pe ecrane, ce vorbă să-ți mai spun?
De-atâta concentrare, cuvintele pălesc,
Și nu te mai încântă, când spun că te iubesc!

Mesaj pentru prietenii cititori – V-AȚI “CITIT”? - AI CHEIM BEAK!


          Deoarece niciun tratament nu a dat rezultate, am revenit pe tă-râma, pardon, pe tărâmul veseliei, de unde pot scoate limba, printre dinți, cu succes, fără să mă împiedic de ea! Băile cu apă rece, scoaterea dinților, ruperea unghiilor, reducerea rației de subzistență, nu m-au făcut mai înțelept și nici nu m-au lecuit de starea mea de spirit, senină ca un portavion atomic, ce lansează felinare din hârtie. Asta e, e greu departe de voi!
            Vă mulțumesc, celor care mi-ați dat un șut în anus, ca și celor care au jurat ca, dacă nu mai revin pe frontul atmosferic, plin de paraziți, nu mă mai înjură permanent, ci doar temporar. Țin să precizez că, dacă ajunge la voi vreo prostie prăpăstioasă, părând emisă de mine, vă rog să mă anunțați, oi fi eu arici rural, dar zic că am un standard, pe care nu vreau să-l cobor prea mult, sub cote de inundație, ca să nu se umple cu mâl și alte deșeuri. Și-așa mi se pare că sunt, undeva, sub pătura civilizației, când mai sar calul și măgarii!
            Ultima găselniță - am solicitat să mi se facă o trecere de pietoni, în fața porții! Semnalizată corespunzător! Că vecinul are două! În orașul în care fiecare are cel puțin o trecere de pietoni, pe numele lui, eu de ce să n-am, barem, una singură? Dacă cineva nu crede, poate să verifice! Nu știu cine a fost mintosul, dar, întrun oraș cu populație în descreștere și cu creștere economică chix, oraș sărac, dar unde sunt mai multe mașini, decât pomi, și mai mulți câini, decât mașini, trecerile de pietoni lipseau!
       Dacă vrei să ieși, cu  tractorul tău personal, la o plimbărică, trebuie, întâi, să faci plinul de benzină, să nu te trezești în fața porții cuiva, mare sculă, care și-a tras trecere, să-și poată  admira căsoiul, de pe partea adversă! Se spune - partea opusă? Da cui se opune, că n-am văzut nicăieri, opoziție la prostie și incompentență?
            Dacă era Ion Creangă pe-aici, se trezea vorbind - În copilărie am învățat că lucrurile bune, se fac cu cap!  Ce pupăza mea, din  tei? au gândit ăia, care au pus trecerile de pietoni din 50, în 50 de metri?
            Norocul lui Caragiale a fost că, pe vremea lui, din motive de satisfacere cereri persoane rele de gură, dar votantive, nu băgau, ca Mig-ul, treceri de pietoni, la trăsuri! Că nenea Iancu mai scotea un subiect etern valabil - prostul și trecerea de pitoni! Pardon! pietoni! Dar n-are contează, gușă încăpătoare, pe  piele de târâtoare! Pentru că noi, orice am zice, ne târâm, încă!
        Cei mai răi pietoni, sunt șoferii care merg pe jos! Bănuiesc că, datorită lor, au pus atâtea treceri, mai rămânea puțin și puneau cîte două treceri, una peste alta! Ca să nu mai vorbim că au rămas cele vechi, ce induc în ianuarie, pardon! în eroare, bieții trecători! Ca și pe șoferi! Sau pe oricine vrea să facă mișto, de fraieri! Pentru că aici s-a ajuns, să trăim numai pentru a face mișto de alții! N-ați auzit ce chicotesc trecerile astea, când ești pe ele? Ele râd și de pietoni, și de șoferi! Mai ales de ultimii, nevoiți să frâneze, imediat după de au demarat! Numai poliția locală mai lipsește ,dar iat-o prezentă la datorie, proțăpită în mijlocul drumului! Apropos! azi am format un convoi de mașini, în spatele mașinii de la rutiera locală, care se spăla pe dinți, prin târg! Melcul fiind invidios, el mergea cu frâna pusă! De ce oare își închipuie, unii, că sunt o  nouă galaxie, iar ceilalți se învârt în jurul lor? Sar, aici, la altceva -  când vor învăța unii că TU, indiferent de locul de muncă, nu poți să-ți faci programul, după EI? De exemplu, când te duci la doctor, trebuie să-ți iei concediu fără plată, să ai timp să stai la cozi! Sau când vrei să scoți o autorizație,un act, te învoiești două zile, de la serviciu, sigur nu-ți ajung! Nenea cu poliția, mata ce crezi că trebuie făcut, întro lume vitezomană, (care n-are nimic cu vitejia), când TU rulezi cu 20 km la oră, că doar ai timp, tu patrulezi?
            Nu-i nimic nou sub soare – așa e de când e lumea și pământul! pe la noi, bate doar vântul! Mi se irită ficățelul, când aud – Nu numai la noi se întâmplă așa, să vezi în Germania, Italia, Bandușban, Cinconzeng sau Mițoping! Bre, oameni buni, dar chiar nu suntem în stare să fim cu capul pe ceva umeri? Nu putem gândi, o țâră mai mult ca musca?
         Pe ăla care a pus trecerile de pietoni, l-aș pune să meargă cu roaba pe carosabil! Să oprească până și la popândăii care traversează! Doar așa va înțelege, că are creierul tumefiat! Tumoral vorbind, are dreptate, pietonii nu au pe unde să treacă! Ei trec pe oriunde le vine! Și le vine, des, pe vine!  Am să renunț la deplasarea cu mașina și am s-o iau pe jos, că, pe sus, am tot luat-o! Numai după ce aflu care e traseul lui Ăla, care montează treceri de pietoni și-n WC! O fi, naibii, pieton, și vrea să facă mișcare, c-atunci, am pus-o!
            Dragii mei, vreau o trecere de pietoni, numai pentru mine! Las semnalizările în seama celor care se ocupă cu ocuparea timpului meu liber! Care montează viteză maximă 70 km / oră, după care, la 30 de metri, alta cu 50! Apoi, la alți 50 metri, reducere la 30 km! Aș vrea să aflu, cum Guiness Book...!?! Păi, acolo, că n-am timp să frânez, pot lua liftul către ceruri, mă deplasez pe verticală! Retractez, n-am spus eu asta, poate îi vine cuiva vreo idee, montează treceri spre Iad, cu plată! Din metru-n metru!