Săraca-capră, numai capră să nu fii, că devii personaj de
poveste! Una-două, capra și cu iezii ei! Ce ți-i, și cu caprele astea, n-au
stare!
Dacă vă este cunoscută
povestea, mai bine uitați-vă la Starea Nației! Pentru că respectiva capră s-a
rasolit de tot, are șaiș’pe iezi, dintre care 6, în plasament! Restul, nu se știe de unde sunt, nu mai ține evidența, cu
berbecii ei, că lista sa este precum
listele de votanți!
Deci, Caprix avea o echipă completă, plus rezerve, de
iezi, (la care avea rezerve, că știe ce să facă cu ei)! În apartamentul ei, cu
două camere, și una, de bicicletă, fusese sediul a 8 firme ( trei, de import
– export, două de prestări servicii, și 6, de comerț - distribuție)! Și cum
proprietarul lor fugise afară, cu rackeții, după el, capra căpătă locuința, mai
ales că dădea binișor din coadă! Și punea coarne!
Pe capră pusese ochii unul, Genu Colț, dintrun clan
interlop, Clanul Lupulache! Pe cinstite, capra era cam schiloadă, după atâtea, câte îi fătase mintea, dar Lupului îi plăcea
apartamentul, că avea ieșire dinspre pușcărie. Sărmanul, nu aflase că madam
Căproi mai nenorocise sobor de… animale, avea, el, niște oxiuri, care nu-i
dădea pace! Și mai făcu și greșeala, să nu-i ia dosarul, că - i zăcea blana-n chiuvetă!
Capra, după cum se
cunoaște, își dăscălise odraslele, care știau mai multe decât ea. După un
schimb experiență solid efectuat, capra îi puse să dea în scris, examen, un
eseu cu titlul ” Când mămuca
nu-i acasă, noi cioplim lulele, pentru lupul cel rău”!
Deși nu-l cunoscuseră personal pe Lupu-Lilă, iezii aveau deja, o părere preconcepută
despre el, pentru că îl căutaseră pe GOOGLE!
Absolvenții și solvenții de la cursul caprin căpătară, de
la capră, calificativul FOARTE BINE, precum și un pupic puțind a capră pură!
Lor nu le trebuia multă carte, cum se întâmplă la alte specii, îndopați cu toate materiile, se mulțumeau doar cu paza contra incendiilor (vezi arderea lupului, în povestea veche!) și
apărarea contra lupilor!
Pregătiți pentru viață, dar și pentru pastramă, iezii
rămaseră acasă, în timp ce coana Capră plecă la coafor. Nu călcă bine, pe
accelerație, că Genu se înființă la ușa ei, știind că odraslele de capră sunt
proaste - bâtă! Sună la sonerie, dar se auzi un lătrat de ciobănesc mioritic,
așa c-o-ntinsese, vitejește, până i se rupse, de iezi!
Înăuntru, iezii se tăvăleau de râs, și de leopard, abia
găsiseră pe un site, al unui partid, un lătrat corespunzător cu starea de
spirit al Lupului! Faza se repetă și-a doua zi, când capra se duse la dentist,
lăsând iezii în grija unei vecine cu Parkinson. Din păcate, o boxă se strică,
astfel că lătratul se transformă în sunet de drujbă, la care Genu nu puse botul
lui, de Lup!
Ziua
următoare, Genu avu ghinion - capra avea o migrenă, datorată vizitei celor de
la Protecția Iezilor! Așa că, abia în weekend, reuși Lupul să revină, capra
fiind în deplasare, după…! După ceva, n-are rost să intrăm în amănunte!
Genu
își procurase un sintetizator de voce, pe care - l folosi la ușa caprei:
- Trei iezi, cucu...!
- Bă, nu fi prost, că ai greșit recensământul! Ia-ți
cucul și du-te acasă, că ești tălâmb! se auzi un cor iedulesc, participant la
Vocea Iezișorilor.
Lupul plecă cu coada-ntre picioare, jurând să taie
beregățile la iezi! Apoi reveni, mai hotărât să pună mân...! laba, pe iezi și
s-o facă pe capră să sufere, cum nu
suferise, în viața ei, de la toate guvernările!
Mare-i fu mirarea când găsi ușa crăpată, iedul 12 dăduse
cu satârul în ea! În loc să fie deștept și să se retragă, Colțosul se avântă,
trezindu-se în mijlocul sufrageriei, unde iezii și capra stătea de
jur-împrejurul lui, ca în arenele romane.
- Bă,
Lup Colțos, ce măta ce-am zis eu, după ce-am băut, împreună, o sticlă de JB? Se pare că
n-ai înțeles, cum e cu coada caprei! Ia treceți, dragii mei iezișori, și
explicați-i, cum rața - mpunge, când ea măcăne și fuge!
Colțosul nu se așteptă, să-l doară așa tare șuturile în
gură, ficat și între picioare, plus ceaunul de mămăligă, trântit în capul lui,
și bătut cu rotopercutorul! Nici nu apucă să clipească și se trezi dezbrăcat la
piele, uns cu marmeladă și trecut prin făină, de ziceai că-i ștrudel! În timp ce doi iezi, cei mai
mari, îl băteau, unul, cu ciocanul pentru șnițele, celălalt, cu bâta de
baseball! Tuns, ras și frezat, fu răsucit întrun covor, unde rămase înțepenit.
Dus pe sus, se trezi abia când cineva desfăcu covorul și-l scoase, ocazie cu
care descoperi că era gol și epilat, în piața orașului!
Tatăl său, șeful clanului, își mângăie bărbuța subțire,
își privi pumnii, cât niște lopeți, apoi se uită la fiul său, Genu:
- Ce
ți-a trebuit capră, blegule? Nu era mai bine, c-o oaie? Ți-au tras-o iezii, nu-i așa? Tu nu știi ce-a
pățit stră-bunicul, cu mama caprei ? Las-o moartă, fă-o uitată! Am să zic că nu
s-a întâmplat nimic!
După ce fiul său ieși, zâmbi, rușinat, și-acum avea semne
de la capră, cu care avusese de-a face în tinerețe!
PS Deoarece
Asociația privind Discriminarea Caprelor a criticat povestea de mai sus,
sunt nevoit să scriu o nouă povestire, care să îndrepte situația - “Capra cu 18 ieduțe”! Na! să mai zică cineva, că sunt
nedrept!
