PROMISIUNI!

    -Dragii mei! Iubiții mei! Suflețeii mei! Tata vostru vă iubește ca un leu și cinș'pe bani! Ca pe lumina ochilor lui, când e stins becul! Pentru voi, și-ar scoate inima din piept și ar face borș, cu ea! Dacă nu mă credeți, faceți, voi, borș, cu viețile voastre, că eu, unul, m-am săturat!

Nu vă mai holbați la mine, sunt sincer! Atât de sincer, că și pinguinii mă cred, nu vedeți că au venit să se dea pe gheață, cu patinele? Numai voi nu îl credeți pe tatăl vostru, care s-a spetit o viață-ntreagă, nici nu dormea  noaptea acasă, că nu-și mai găsea cărările! Păi voi credeți că e ușor să porți pe umeri grija neamului? Numai un neam-prost, nu recunoaște un efort, mai ales când se lasă și cu zgomot! La fiecare mișcare de stradă, un fâsâit! Da! efortul costă pe cel ce-l efortează! Din cauza voastră am rămas doar c-o pereche de izmene! Eu nu sunt ca alții, tatici de neam, care n-au izmene deloc, dar au numai vile! Că izmenele nu sunt pe numele lor! Și nici vilele alea! Ei nu sunt așa iubăreți ca mine, n-ați văzut aseară, când am ajuns acasă? Iubesc până și animalele! Și ele mă iubesc pe mine! De aia mă pupam cu buzata aia, care-și țoșcăia buzele ca divele de la TV! Ce dacă era o iapă înhămată la o căruță? De unde să știu că i-o iapă-n călduri? Mi se părea frumoasă, de beat ce eram! Voi spuneți că era chiar un cal, dar nu cred, n-am ajuns, încă, zozofil! Am crezut că e vecina, numai ea are ventuza așa mare!

Vreau să vă promit foarte multe lucruri, tot e la modă să faci promisiuni! Nu dați din cap, eu tare aș vrea să le îndeplinesc pe ale mele, m-am gândit îndelung, vreo două ore, și, cum nu sunt ca marditorii ăștia, să zic și să nu fac, vreau să mă ascultați! Prima dată – jur să nu vă mai bat, când sunt beat! Nu! e prea mult să-mi cereți să nu beau, e moștenire de familie! Cromozomul clanului, celula genetică! Vă bat când sunt treaz, să nu-mi reproșați că nu știu de mine! Că și bătaia e ruptă din Rai, și ea e o moștenire genetică! De ce vă strâmbați, vi s-a rupt ceva, de la vreo bătaie? Mi s-a rupea, mie, de voi! Erată – mi se rupea sufletul de voi! Aveați niște fețe, de pumni, dar eu nu dădeam decât cu făcălețul! Să nu ziceți că nu-i adevărat!

 A doua – nu mai vin, acasă, cu mâna goală, car cu mine niște sticle! Să nu mai ziceți că nu v-aduc nimic! Dacă sunteți cuminți, vă aduc și zăhărel, că tot ne duc toți cu zăhărelul! Ce? vreți ciocolată MILKA? Da’ niște ciocolată cu lapte- gros, nu vreți? Bine! bine! să fie ca voi! Dacă și sindicatele s-ar pricepe la negocieri, cum vă priceți voi, ar fi mai de doamne -ajută!

Trei - nu vă mai dau afară din casă, să dormiți în cușca câinelui! Prin urmare, nu mai avem câine, tocmai ce s-a izbit cu capul de parul meu. Nu-l căutați, e-n grădină la vecinul! Mâine mă duc la el și-i cer socoteală, îi zic că el l-a omorât. Așa că, dacă tot nu avem câine, vând și cușca, și gata! ați scăpat de stresul cu dormitul pe pureci! Nu vă miorlăiți, nu mai vreau câine, că ține cu voi! Toate javrele pe care le-am avut, mă mușcau pe furiș, mai ales când vă lungeam urechile. OK, văd că sunteți de acord, așa că mergem mai departe!

Voi știți ce e ăla – circ? Nu! nu ăla care-l fac eu de obicei! Dacă nu știți, cum termin aici, vă duc la circ! Tocmai ce a venit o delegație de parlamentari, zice lumea că sunt niște clovni! Așa că vă duc la circ, că e pe de-a moaka! Și mâine vă duc și la Grădina Zoologică! Cum? am mai fost și v-am lăsat acolo, că erau voliere goale? Eu nu-mi aduc aminte, știu că am fost împreună la un muzeu plin cu butoaie.

De când stau pe scaunul ăsta, mi-am dat seama cât de greșit v-am educat! Nu v-am dat atenția cuvenită și uite! unde am ajuns! Mi-e așa rușine, că nici nu pot plânge! Voi sunteți sânge, din sângele meu, iar eu mă port ca un porc! De ce nu m-ați atenționat mai devreme, să mă corectez? Poate nu ajungeam în situația asta! Cum? mi-ați spus! Ați pus și pe net? Mi-ați trimis și scrisori? Și eu, ce-am făcut cu ele?M-am șters...? Nu se poate! Nu pot fi atât de inuman! Mi-e rușine, de aia m-am înroșit așa!

Vedeți cât m-am schimbat? Datorită vouă, dragii mei copii!

Ei! acum e timpul să intrăm în normal! Așa că dezlegați -mă, cuiele din scaun mi-au ajuns la os! Măriucă, aruncă, naibii, sarea aia, n-o mai vârfui pe rănile făcute de frac’tu, cu aparatul meu de ras! Și dați mai încet gazul, arzătorul de sub scaun s-a înroșit, cum o să se înroșească și factura la gaze! Cred că sunt destul de copt, să promit orice! Nu vreți? Acum nu mai auziți voi? Tu-vă mama voastră de descreierați, mă țineți așa, până mâine, să văd cum e să te pârlești bine, ca la alegeri?!?

„MORTUL DE LA GROAPĂ, NU SE MAI DEZGROAPĂ!”

(NEW!)Mărețele manevre de a ne face mai tâmpiți decât suntem sau vom fi vreodată, temporar, au fost sistate? Pe naiba! niciodată! Planul de până acum, a dat rezultatele scontate! Asta nu înseamnă că nu mai sunt și alte planuri! O gripă, a pelicanilor! O epidemie de pestă, la fazani? James Bond 0,00314? Criza pastei de dinți cu fosfor și C4? Atacul marsupialelor la baza de suptmarine din Constanța? Ce urmează???

Minuscula mea inteligență luptă cu scutul, râtul și cardul, împotriva mentalității mele retro - en- garde – ce pitpalacul lui Gloabă! mai urmează? Căcureferendum-ul, s-a dus! mortul de la groapă, nu se mai dezgroapă! Și oricum, pute și fără ajutor!

Nu știu dacă trebuie să ne mirăm – LGBT-ul sare-n sus de bucurie - românii iubesc natura cu surprize! S-a văzut la participarea la refe, este binecunoscut Light - motivul că ne tragem din doi mari bărbate - Traian și Decebal! Uitasem schema cu ăștia doi, mi-a adus aminte cineva de ei, eu nu-l cunosc decât pe unul, care are felinar roșu, la poartă, și condicuță, da-i contemporan!

Aș fi un măgar să spun – Știam eu! V-am spus că asta e! pentru că n-am spus nimic, mi se părea prea din cale-afară, să crezi așa! Ce anume să credem? Sincer, nici acum nu știu ce să cred! Mă simt frustat că nu înțeleg, (sau mă fac că nu înțeleg!) - scopul acestui referendum, exceptând abaterea atenției de la ceva foarte grav, despre care vom afla prea târziu, mai avea și alt scop?! Cum ar fi  un plan conceput de alianța PREȘEDINTE România - PREȘEDINTE PARTID, cu scopul de a ne lăsa fără chiloți, în pragul iernii! Și, dacă mai punem și toți actorii din opoziție și pe debutanții din alte partide, iese marea cacealma! Pentru că mi se pare că scenele au fost filmate în altă parte, decorurile, ne aparțin, caii sunt ai noștri, doar actorii joacă în reluare! Scenariile cred că au fost făcute înainte de Hristos, spectatorii fac pariuri de trei decenii, dacă nu mai mult, numai craniul lui Yorick seamănă cu țeasta lui ăla din “Baltagul”,  minte destupată, după tipic, ca la români, cu... toporișca! Nu vi se pare că prea se potrivesc unele lucruri, de zici că sunt mănuși sau …?

BISERICA S-A FĂCUT DE RÂS! Zău? Și eu, care credeam că s-a făcut de plâns, că religia e una, biserica, alta, iar lucrătorii din amândouă au mâncărimi în coccis și se vâră unde nici…” prietenul” lor nu-și vâră coada! Mă cunoașteți și știți că am o…problemă cu subiectul, dar iar generalizăm? Or fi primit, și ei, ordin, din împărăția cerurilor, să scoată oamenii la vot! Dar am văzut și-un preot, cu soția îmbrăcată în costum național, ținându-se de mână, în tăcere! Chiar dacă gestul poate fi considerat ieftin, îl apreciez foarte mult, pentru că modalitatea asta de manifestare este mai profundă decât târâtul enoriașilor la secția de votare! Sau ieșirea la vot, pe ultima sută! Sau hlizitul la camere, să vadă lumea! Să fim serioși, ieșiți mâine, în ie, la un marș al LGBT?

Nu homosexualii și lesbienele sunt dușmanii cuiva, ci cei ce promovează o luptă inexistentă între tabere care nu se înghit, dar se suportă! Și s-ar fi suportat,  în continuare, dacă politicienii nu ar fi intervenit! Să nu ne prefacem că nu știm despre ce este vorba, sau că e prima oară când vedem, auzim, știm! Cazul Sodoma și Gomora, vă spune ceva? Nici chiar biserica ortodoxă nu a bătut monedă pe această pildă, s-a apucat Papa cel de toate zilele, să deschidă subiectul. Mi-e teamă că tocmai asta s-a dorit – activarea subiectului! Amplificarea lui! Asta a făcut și referendum-ul la noi, a stârnit curente, curentări și trăsnete! Nu a avut și rezultatul scontat? Dar cine știe care trebuia să fie rezultatul? Poate doar cei care scriu scenariile pentru noi!

Eu, Ariciul Damblagit, am tot așteptat să văd ce se întâmplă - nu s-a întâmplat nimic referitor la cei vizați! S-a văzut, în schimb, altceva – sila românilor față de acțiunile clasei politice! Tensiunea din rândurile noastre! Ușurința cu care se modifică opinia, sub efectul manipulațiunii! Cât de repede înghițim inepții, și, apoi, să le mai și digerăm! Votul n-a vizat niciun homosexual din sfera politicului, ci doar că votul nu mai are valoare, iar a merge la vot, în condițiile astea, chiar că e prea mult!

Ca de obicei, după război, mu(l)ți viteji se-arată! Nu vreau să mă număr printre ei, dar, indiferent de reacțiile altora, voi da Caesarului, numai ce-i ai lui! Dacă avem Caesar! Numai că noi avem tot soiul de specimene, cu creierele cât furnica lăptoasă, dar pe care i-am lăsat să ne încalece și să ne pună botniță! Atunci e explicabil de ce procedăm alandala, n-avem direcție, volan și trei roți!

De s-ar termina odată cu subiectul, să vedem și alte teme! Cu ăsta, vaca-i moartă-n coteț, capra, la saramură, numai mortu’ nostru coace ceva, la el nu se pune că mortul de la groapă, nu se mai dezgroapă!

PREȚUL DRAGOSTEI LA KILOGRAM!

(NEW!)T. își privi nepoata - o mândrețe de fată! Bunic doar de o săptămână, era uimit cât de repede noua - venită în familie se schimba, de la o zi, la alta! Să-i dea Dumnezeu, sănătate, pruncului, să ia de la bunic și să i dea micuței, bunicul și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul!

Micuța fu “salvată” din brațele uriașe ale bunelului, fiind "ora mesei", așa că T. se mulțumi să o mai privească odată, înainte de a ieși din casă. Toamna își intrase serios în drepturi, dar soarele mai cerșea privirile doritorilor de căldură, înainte ca iarna să - și vâre coada. T. se intinse pe trunchiul de copac din curte, deși oasele scârțăiră nițel, la contactul cu trunchiul tare. Închise ochii, lăsând lumina să se filtreze printre pleoape, stârnind treceri de culoare. Se simțea senin, deși gândurile îi fugeau bezmetice, fără să se oprească, fără pauze,  aparent fără sens. Se opriră la intersecția cu alte vremuri, când tânărul T. visa la viața lui viitoare și-și dorea tovarășă la această viață!

Multe pătimise tânărul T., de aceea creierul refuza, uneori, să-și mai amintească de multe dintre ele, cum spuneau specialiștii, că șterge ce-l doare, ce-l face să sufere! Și uite! acum îi reveni în minte una dintre poveștile pe care n-ar mai fi vrut să și-o amintească: bătuse demult 40 de primăveri și era foarte singur. Decepțiile îl făcuseră reticent, și, cu toate că fusese educat în spiritul idolatrizării femeii, “șuturile” încasate de la acestea, îl ținea  închis întro carapace, ca pe-o broască țestoasă! Așa se simțea ocrotit, invulnerabil, fără să bage de seamă că această comparație avea o hibă - vârât în carapace, nu era de neatins, rămâneau destule locuri pe unde putea fi săgetat! Nici un blindaj nu rezistă unei atac al singurătății, dacă o damă își propune să sfâșie acest blindaj!

De aceea, fu luat prin surprindere, când, intrând întrun magazin, ținut de niște amici, fu luat peste picior de vânzătoare, o roșcată cam de vârsta lui. De parcă ar fi știut că el nu suferă să fie provocat (sau poate că intuise acest lucru!), îi aruncă  mănușa, că nu ar fi în stare s-o conducă acasă, fiind spre terminarea programului. T. nu băgă în seamă zâmbetele ironice ale patronilor, care era foarte apropiați de tipă, fiind prieteni de mulți ani, deci nu se știe dacă treaba nu fusese aranjată dinainte! Călcat “pe coadă” de ironia fățișă și disprețuitoare a femeii, cu toate că jurase să se țină departe de orice fustă, cel puțin o vreme, T. intră în joc, zicându-și că nu are ce pierde. Cum tipa arată foarte bine și fiind puțin mai mult decât flatat de atenția ivită pe ne-veste, o așteptă și plecară amîndoi pe jos, mai ales că, întâmplător locuiau aproape unul de celălalt.

Pe drum, descoperi că îi legau destule - amândoi divorțați, amândoi, cu copii! Ea, crescându-și-i pe-ai ei, el, doar asistând, de departe, la creșterea alor săi! Iată și o deosebire! Ulterior, T. mai constată că tipa este foarte gospodină, foarte calculată și dezarmant de directă, putând  să fie dramatic de ironică chiar cu sine însuși.

T., pustnic de meserie, începu să simtă că nu era chiar așa neplăcut să stea împreună cu ea, mai ales când,  tot dezarmant de sinceră, îl informă că avusese o relație cu un tip, însurat, cu nevasta bolnavă, care tot promitea că divorțează, dar nu prea o făcea. Îi mai povesti lui T. cât de mult a ajutat-o  acesta să-și crească copiii și să intre, și ea, la facultate, tonul povestirii fiind unul recunoscător și plin de tristețe. T. se simți onorat de încredere și chiar simți că se înfiripa o apropiere între ei, așa că își povesti, și el necazurile. Află întreaga ei poveste, cum foștii socri, după divorț, aranjaseră  s-o arunce în stradă, unde se trezi cu cei doi copii. Lunga ei poveste, a redresării după asta, îi dădea circumstanțe atenuante, indiferent de situațiile prin care trecuse, nu ezitase să-și făcă datoria față de copii, care era principala ei grijă!

După vreo săptămână, T. fu invitat la familia ei, unde dădu peste surorile acesteia, care îl priviră cu suspiciune, dar nu comentară, mai degrabă nu-l băgară în seamă. Abia când sosi sora cea mai mare, T. fu silit să înghită o gălușcă de mărimea unui dovleac, când noua - sosită, fără să se sinchisească de prezența lui, îi admonestă partenera:

-Tu ești proastă, dai vrabia din mână, pe cioara de pe gard? Te cuplezi cu altul, când ai avut numai de câștigat de pe urma lu’ ăla? Păi crezi că orice sărăntoc poate să-ți dea, ce-ai primit de la ăla?

T. nici nu simți gustul de fiere, care-i învadase sufletul –târnosit ca pe o piele veche și răpănoasă, asista la propria caracterizare, evident defavorabilă! Nu reacționă în nici un fel, șocat de limbajul ordinar al unei persoane care mai avea și pretenția că e persoană publică, iar trecutul acesteia nu era unul chiar imaculat! Se făcu că nu aude, paralizat de asemenea comportament!

Noroc că nu mai stătură mult - penibilul fusese demult depășit, iar ecourile lui mai tropăiau prin împrejurimi! T. se gândi că, poate, îi scăpase ceva, dar mâzga întinsă pe sufletul lui nu-i dădea voie să gândească limpede!

Nu primi nicio explicație, la întoarcere, și nu urmă nicio scuză, doar o ironie la adresa familiilor numeroase, cu multe capete și multe păreri! Și cum T. începea să simtă ceva mai mult decât prietenie față de tipă, lăsă lucrurile așa! Depășiră și momentul apropierii foarte fizice, așa că putea spune că era prins bine, fără scăpare! Deja începuse să renunțe la masca de pustnic și se gândea atât de mult la ea, încât devenise o obsesie, ca și cum ar fi  fost, deja, familia sa!

Întro seară, ea îi ceru să iasă “ la o talpă” prin oraș! Avea chef de o plimbărică! Numai că nu parcurseră 500 de metri, când, trecând pe lângă un grup de petrecăreți, dintro dată ea se înverzi la față și se posomorâ, cerând să se întoarcă acasă! Pe drum, îi scăpă un ”De ce nu e cine vreau eu, lângă mine?” T. nu comentă și nu întrebă nimic, numai că i se păru curioasă ieșirea aceea! Dureroasă, puțin spus! Zilele care urmară, deși își promisese să n-o facă, ceva nu-i dădea pace și hotărâ să se lămurească, făcându-și propriile investigații. Ea nu-i spusese cine fusese "anteriorul", dar scăpase destule amănunte, așa că T. nu numai că află cine era tipul, dar se lămuri că, în seara respectivă, celălalt trecuse pe lângă ei și-i văzuse împreună! De aceea, deci, răceala cu care fu întâmpinat de ea, după multe amânări a întâlnirii, nu păru o noutate, dar fu luat prin surprindere de cuvintele ei:

-Vezi vila aia? Când o să ai una, la fel, vom putea fi împreună! Până atunci, eu trebuie să-mi cresc copiii, să nu ducă lipsă de ceva și să poată ajunge pe picioarele lor! Să aibă toate condițiile! Nu ne mai putem vedea, EL m-a căutat și mi-a pus în vedere că, dacă noi doi, ne mai vedem, nu-l mai văd pe el! Și am nevoie de el și de banii lui, tu n-ai suficienți!

S-au despărțit și T. a înțeles că rolul lui se terminase – fusese pionul care, manevrat cum trebuie, trebuia să facă nebunul, gelos, să se întoarcă la regină! După care fusese sacrificat!

După atâția ani, amintindu-și toate astea, T. zâmbi – viața lui, plină de meandre, când frumoasă, când urâtă, meritase trăită! Nu poți mânca numai carne macră, mai mănânci și ciolane goale! Fără ele, supa vieții n-ar avea gust! Se gândi că fusese mai bine așa – se stabilise, de la început, ceea ce, mai târziu, ar fi fost dureros și necontrolabil! Și n-ar mai fi avut liniștea de-acum, familia de-acum, dacă nu s-ar fi petrecut așa! Dacă s-ar fi apucat să urască  toate femeile, pentru  cele care i le-au făcut? Cum ar fi putut trăi, oare, fără frumusețea asta de nepoată?!?

SĂ NU FACEM CONFUZIE - ECCE HOMO!

(NEW!)Primarul auzise că e unul care nu vrea să se alinieze în front, așa cum edilul decretase - toți din jurul lui erau hoți, bețivi, bătrâni și puturoși! Mândru de programul cu care câștigase alegerile, făcut de un tembel, întrun moment de semi-luciditate, primarul fusese foarte mândru de clasificarea sa, dovedită cu sârg de cetățenii urbei. Și acum se găsise unul căpos, să iasă din clasificare, să-l amendeze la țurloaie, să-l calce pe cei doi nervi rămași și să nu-l lase să doarmă noaptea, ca să doarmă ziua. Singura consolare era că „răzvrătitul“ nu era român sadea, ci grec naturalizat prin preajmă! Ediluțul, spaima revoltaților și mama adoptivă a asistaților de pretutindeni, hotărâ să facă cunoștință cu grecul care-i strica socotelile, poate va reuși să-l convingă să treacă de partea lui, să nu-l mai facă de râs!

Bâdâdâi vreo oră, timp în care trecu printre trei mormane de gunoi, ce simulau Everestul, pe lângă cele blocuri de locuințe lacustre sociale, din care mai rămăseseră doar partea cu “uințe”, înregistră fermele de porci ținute cu pomenile din cimitir, ca să ajungă la poarta din fier forjat, unde presupunea că stă dușmanul său de clasificare.

Când să se declare dezamăgit de singurătate, nevăzând pe cineva prin curtea curată ca o farmacie,(nu ca aia de unde se aproviziona, e doar o figură de pistil!), zări un nene încălțat cu cizme de cauciuc, ce tăbârcea un butoi de vreo 300 de litri.

-Hei! Stăpânul dumitale e acasă? se răsti la acesta, luându-l prin surprindere, tehnică care-i ieșea mereu în timpul ședințelor de consiliu local, când ținea să-i treacă vreun proiect personal.

Celălalt ridică din umeri, ceea ce putea să însemne orice, dar lăsă butoiul și veni să deschidă poarta.

Primarele fu uimit de așa curățenie: nu era fir de iarbă, nu exista pic de gunoi, toate erau aliniate, iar bunul gust se zărea peste tot! Casa, fostă țărănească, fusese renovată, se vedeau peste tot elementele moderne, inclusiv, separat, o sauna tip cabană! Terasa pietruită era mărginită de un gărduleț din lemn de stejar, material din care era compus și mobilierul exterior. Numai anexele, lungi cât curtea, erau din lemn de brad, acoperite cu șindrilă, iar dincolode gard, se vedea pomii din livadă, - zero, iarbă, plini de rod!

“Mă! ce înseamnă să ai purcoi de bani și o armată de slugi!” gândi Primarul Trafalete, decis să nu plece până nu-l convinge pe proprietar să intre în partidul lui. Vrând să arate că e prietenos cu oamenii de rând, rânji la argat și-l întrebă ce face la ora aia, pe când soarele bătea nemilos.

-Pregătesc vasele pentru vin și făcut țuică! veni răspunsul, fără jenă, răutate sau rea - voință.-Vine toamna!

-Las’ să vină, că nu-i prima orară când vine! se arătă mintos Trafalete. - Dar ceilalți, unde sunt, că doar n-oi munci singur- singurel?

-Eu muncesc singur! De la 04.00 dimineața și până seara, pe la 21.00!

“Al dracului exploatator! Muncește oamenii, crede că-s robii lui! Am să anunț ITM-ul, să vadă cum își fac unii, averile!” se enervă, în sinea lui, primarul, mai ales că mai găsise pe unul care nu era nici puturos, nici bețiv, nici hoț, cum hotărâse el!

- Da’ concediu, nu ai? nu se lăsă el.

- Îmi iau libere, cînd îmi trebuie! E nevoie de mine aici, eu fac toată treaba! Rânesc la porci, hrănesc păsările, că sunt vreo 300! Îngrijesc tot ce-i aici și vând ce iese! Dar nu înțeleg - ce sunt atâtea întrebări?

- Eu sunt primarul și aș vrea să vorbesc cu stăpânul casei, întro problemă delicată! Nu te interesează pe tine, du-te și cheamă-l!

Omul nu apucă să răspundă, că din casă ieși stăpâna casei, echipată de plecare:

-Oh! Domnul primar, ce onoare! Poftiți, intrați, să vă servesc cu ceva rece! Scuzați-l pe soțul meu, așa e el, când mai stă pe-acasă și nu pleacă cu afaceri, nu prea vorbește cu nimeni! Dar nu-i ursuz deloc, îi place vorba și-un pic de tărie, puțin, nu mult! Nu te duci să te schimbi, că avem oaspeți la prânz? se adresă ea, purtătorului de cizme.

Primarului Trafalete îi căzu, cu viteză, cerul în cap – nu cumva...?Abia când  omul dispăru în casă, îndrăzni să întrebe gazda, pe șoptite:

-Nu cumva era soțul dumneavoastră?

-Bineînțeles! doar el ține toată casa și curtea! La noi, doar când se aglomerează treburile, luăm un om - doi, restul le face el! Eu, cu soră-mea, suntem cu curățenia în casă și cu gătitul, restul sunt ale lui! Doar cînd pleacă cu afaceri prin Europa, sau când merge la băi, vine o rudă, să-i țină locul! Cum credeți că și-a făcut averea, dormind? Nu-i foarte bogat, are doar un lanț de magazine în patru țări europene, mai puțin la noi, unde l-a terminat legislația! De aceea arată ca unul de 40 de ani, deși are peste 65! Muncește mult și nu fuge de muncă! Încearcă orice, din care să scoată bani  prin muncă proprie, și, dacă nu merge cu profitul, se lasă de aia și se apucă de altceva! Și ce spuneați că vreți să discutați cu soțul meu?